Cuplul modern
Zilele astea mi-au trecut atat de multe povesti despre cupluri incat sincer am ramas fara cuvinte, si marturisesc ca rar ajung in situatia asta.
Un cuplu fericit, sau cel putin asa parea, cu un copil de 6 ani, se destrama. Din pacate, nimic neobisnuit pana aici, se intampla din ce in ce mai des in zilele nostre, Problema de abia de aici apare. El n-a plecat de acasa pur si simplu ci pentru ca undeva era asteptat o alta mama a copilului lui in varsta de 5 ani. Cum vi se pare? Eu una sunt revoltata.
Ei bine, in descursul a doua saptamani am auzit patru astfel de povesti. Ce se intampla? S-a intors pamantul cu susul in jos? Au disparut principiile si valoriile? Nu mai exista limita? Atat de tare s-a devalorizat familia, casatoria? Nu mai exista incredere, respect?
Am fost crescuta cu niste principii de viata solide care se pare ca in ultima vreme isi gasesc cu greu locul in societetea asta urata uneori.
Din nou, sper ca aceste povesti sa fie doar cateva si eu sa fi avut ghinionul sa le fi auzit pe toate.
31 Martie 2008 la 22:57
Sunt complet de acord. Si eu am auzit tot felul de povesti, mai nou tinerii nu vad casatoria ca pe un lucru important, pt. ei este doar o formalitate, nu mai trebuie sa fie casatoriti pt. a avea copii, sau pentru a forma un cuplu in adevaratul sens al cuvantului.
De curand m-am certat cu prietena mea … din pacate toate duc inspre certuri … de ce? Ea a fost crescuta altfel, eu sunt mai “cuminte” vreau casa, masa, sotie si copiii in aceasta ordine. Sunt la faza de casa … peste un an va fi gata … masa … vine cu casa
… pe a am vrut sa o iau de sotie … dar se pare ca ea (mai mica cu 5 ani, eu avand 27) nu o intereseaza de loc o casatorie sau ceva stabil … desi suntem de 5 ani impreuna …
De unde aceasta nehotarare … SURPRIZA … de la profesorul de religie … un tanar de 22 ani care a terminat teologia si care nu si-a gasit parohie … si care … ce face?!?! … le-a impuiat capul cu povesti de genul: casatoria nu este obligatorie, nu trebuie sa te casatoresti daca vaiubiti cu adevarat … trebuie sa … fiti doar impreuna …
Doamne … iata unde s-a ajuns … asa ca nu e de mirare … mai ales cu ce vedem zi de zi la TV … toti se combina … se baga in pat dupa 10 minute … si apoi … se despart!!!
Iata ce ii invatam pe copiii nostri (cei ce au) si … sincer eu nu i-as lasa sa se uite la nici un film nou … doar cele vechi … care erau mai decente si mai pline de … sentimente …
DA … asta ne lipsesc acum … SENTIMENTELE … de aceea nu mai traim la fel …
Oricum … sper ca IUBIREA … sa treaca peste ceea ce este acum in lume si sa revina in forta si sa ne trezim la realitate …
P.S. Cand a fost ultima voastra plimbare in parc … dar plimbare … ca si 2 indragostiti …. cu adevarat … caci la mine … sincer … ultima a fost in urma cu aproape 1 an … si nu cred ca doar datorita faptului ca suntem ocupati … ci si pentru ca … suntem PREOCUPATI de cu totul alte lucruri decat … IUBIREA … caci … scuza jalinca (stiu) … trebuie sa traim din ceva … caci doar cu IUBIRE si AER nu se poate
1 Aprilie 2008 la 1:23
nu trebuie sa depunem armele, dar nici sa ne incredem in oricine. principiile, valorile, viteza tehnologica sunt doar putine lucruri ce s-au schimbat complet…singura noastra arma cu ajutorul careia ne putem apara, este puterea de adaptabilitate.
Incredere?…hmmm….totul pare depasit, nu mai ai incredere de la vanzatorul care iti inmaneaza restul pana la analistii care apar la televizor, iubitul care te strange de mana si iti spune ca te doreste si il gasesti strangand de mana alta fata, copilul pe care ti-l trimiti la scoala si crezi ca pleaca de acolo cu ceva invatat, dar el de fapt filmeaza pe telefonul mobil ultra performant cum alt coleg ii rupe in cap, profesoarei, catalogul….si as putea continua, dar nu vreau sa fac din comentariul meu unul tottal pesimist
repet, singura solutie este puterea fiecaruia de adaptabilitate.
casatoria unica si singulara
)) pare sa devina un mit… grele cuvinte, dar adevarate, parerea mea.
e adevarat, ca nu am avut performanta ta, in sesnul sa fi auzit povesti din astea in ultimele 2 saptamani
))), dar sunt convinsa ca dc nu m-as fi afundat asa de mult in problemele mele actuale, as fi auzit…..
eu de 7 de zile, de cand locuiesc singura in bucuresti, am patit si am auzit multe si nevreute insa, am reusit, recent sa imi creez un scut de aparare…asta iti urez si tie…mai ales ca tu, spre deosebire de mine, esti o adevarat tinta posibilelor rautati, pentru omul, asa e el, frustrat si needucat, s atunci cand vede ca ii lipseste ceva….arunca cu noroi in altul….
SCUT DE APARARE= ADAPTABILITATE
mult noroc in continuare Andreea!! si succes
1 Aprilie 2008 la 3:28
intr o era a stiintei si dezvolatarii aproape de apogeu,oamenii s au intors catre ce vad.catre stiinta si implicit evolutia omului din maimuta..au pierdut pastorii.nimeni nu l a vazut pe Dzeu ei cer dovezi.si neavandu le isi pierd speranta ca cineva ii priveste si ii judeca.automat isi pierd constiinta…dat in acel moment.actioneaza chiar legea fizica in care ei cred.magnetismul.ceea ce tine totul legat pe acest pamant tine particulele noastre legate.cand omul intra in contradictie cu ce el stie ca e bine ca e moral ca e corect automat si universul din jurul lui se schimba pentru ca se simte rau cu constiinta incarcata etc atrage probleme negandite dar posibile si probabile..tocmai pt ca psihicul lui este dat peste cap implicit si universul lui este la fel…noi suntem proprii nostri dusmani.noi ne facem rau singuri.sunt legi fizice ,lasate de Dumezeu de la infiintarea lumii.acel nucleu care a existat intotdeauna.si din care i s a format universul.noi suntem facuti din Dumnezeu.Cel care a existat dintotdeauna si nu a fost creat si din care suntem facuti si care automat reactioneaza la rau
si da lumea s a dat cu susul in jos tocami pt ca omul si a pierdut increderea in el si in Dumnezeu implicit…si a pierdur magnetismul a devenit un animal,nu vreau sa jignesc pe nimeni cu totii suntem animale.dar cand unii nu mai au constiinta le ramane doar instinctul animalic.si fac doar ce face un animal.adik ce i place lui fara sa tina cont de cei din jur.ii ajuta sa fure din prada dar vrea pt el cel mai mult…imi pare rau si eu sunt foarte frustrata de tot ce se intampla in jurul meu.dar ca singura fiinta nu putem sa traim si sa facem nimic.tre sa fie majoritate.si deja mi e frica ca e prea tarziu.un razboi mondial nu e departe.practic ne autodistrugem si multi au devenit niste animale.iar interese si mai mari ne vor afecta fara sa vrem.pentru ca noi ne complacem in viata noastra simpla si uitam de invataturile lui Iisus.sa ne iubim aproapele si totul va merge pt toti si toti vom fi fericit e si logic.sunt oameni care nu au ce sa faca cu atatia bani.bill gates este un exemplu.el ar putea sa rezolve cel putin jumatate din problemele elementare ale oamenilor…casa masa apa trai decent.si tot ar avea destui bani s afaca ce vrea.totul este o mare conspiratie.si singuri nu vom putea schimba nimic.ne trebuie un lider spiritual zic toti.cand totul poate fi facut numai din interiorul fiecaruia.suntem in era individualismului si a egoismului si nimeni si nimci nu vaputea schimba asta,.decat toti odata…sau majoritatea;)
cat despre relatia ta,daca mi permiti, eu trec prin ceva asemanator.suntem de 4 ani impreuna avem aniversarea pe 14 feb si il cheama Valentin.la inceput nu am fost extream de incantata de relatie implicit de persoana..iubitul meu este tipul neglijent eu sunt tipa glamour cu posibile alte relatii mai bune.insa incercand aceata relatie am invatat ce este dragostea adevarata si de durata.increderea in omul de langa mine.si faptul ca ma iubeste mai mult.eu fac gelozii nu mi convin toate lucrurile care le face el etc..insa simt ca este barbatul care in caz de orice imi va fi alaturi..in mare relatiile noastre se aseamana.mai ales la faptul ca suntem destul de iubite:)si e si logic.fiind sexul frumos in relatie barbatul te va diviniza mult timp;)mai ales un romantic cum e tudor.si sunt putine sanse sa te dezamageasca:)ai grija ce ti doresti.e un sfat in aceelasi timp un blestem…te pup si succes in cariera si in viata
p.s-scuze pt mine si pt Andreea.pt orice greseala gramaticala.dar scriind la calculator intervin si greseli mai ales ca nu suntem dactilografe ne uitam cand tastam.apoi sa revizuiesti un intreg eseu scris din strafundul creierului.pe moment.mai ia inca 1 h plus 1-2 h cu pauze pana am scris eseul.si pt ce?pt un blog pe care tu incerci sa faci o educatie si ai o intentie buna .sa vina altii.care trebuie sa sa scrie ceva, sa aibe un job si rad de tine.Andreea vrea sa dea un exemplu bun cum poate,avand responsabilitatea ca este o persoana publica..mai bine luam toti exemplu si mergem mai departe.love is the answer…make Love not war…over.out
1 Aprilie 2008 la 3:31
p.s-am accest site in urma pamfletului cu blogul Andreei.si am fost surprinsa si prins ain aceelasi timp de subiectul ce se intampla cu lumea.si de plictiseala m am pierdut in comentariu.scuze pt lungime.Gabriela
1 Aprilie 2008 la 7:42
Stii cum e… fircare isi face viata asa cum crede de cuvinta, daca unii si-au ales sa traiasca astfel de povesti e problema lor… pana la urma ei si le-au creeat.
Viata poate fi traita si altfel, cu povesti mult mai frumoase si cred ca implinirile sunt mai mari… e asa cum ai zis, vorba de principiile de viata cu care ai fost crescut
Nu toti am fost crescuti la fel… din pacate… sau din fericire… asa ne putem diferentia unii de altii, cei buni de cei rai… cei de succes de cei fara succes… cei care stim sa traim viata fara a le-o strica altora… cei carora ne pasa
iar ei… viata o sa aibe grija si de ei 
1 Aprilie 2008 la 8:41
Draga Andreea, ai mare dreptate! Numai ca totusi, in lumea oamenilor obisnuiti lucrurile acestea nu sunt atat de frecvente! Sau cel putin rar auzi de astfel de tradari! gandeste-te un pic: cati barbati care au un serviciu obisnuit , isi pot permite sa intretina doua familii in acelasi timp?!de obicei, familia se destrama cand a aparut un alt copil din alta relatie, ori nu se destrama si copilul ramane sa fie crescut de mama!Stii, uneori pentru multe femei, copilul e o moneda de schimb! Iar tradarile au fost din totdeauna inca de la Stefan cel Mare!Acum depinde si ce noroc ai!depinde si de tine, ca femeie sa il pastrezi langa tine! Dar uneori poti face totul, dar daca omul de langa tine adora adrenalina, are nevoie acuta de noi comfirmari, e dificil!pupici
1 Aprilie 2008 la 8:53
esti splendida!
1 Aprilie 2008 la 9:00
din pacate nu sunt doar cateva…sunt foarte multe….ce este mai grav e faptul ca pentru oamenii astia asa arata normalitatea..o normalitate pe care si noi ceilalti sustinem ca o cunoastem….din pacate totul e diferit…de la atitudinile pustanilor de 14-15 ani care brusc au devenit minimalisti si emo…care asculta nush ce fel de muzica si se considera “neintelesi “doar pentru ca mama si ar dori o coafura mai normala de la fiica ce da in vara examen de capacitate si doar pentru ca tata si ar dori ca fiul de 16 ani sa nu mai fumeze iarba…pt. unii pare ciudat ce spun eu aici,e defapt o realitate ce se vede impecabil in fata unui liceu,fie el si foarte bun si cu renume…totul e diferit…si probabil ca nu prea avem ce face pentru a schimba in vreun fel lucrurile.(si eu am 17 ani jumatate dar am alte valori si alt stil de viata si sunt complet mirata de ce turnura a luat societatea)
1 Aprilie 2008 la 9:46
am auzit si eu povesti de genu, din pacate nu sunt putine …
eu, am tot zis ca ne ducem la fund, nu mai exista respect pt nimic, travestiti, sex in public ( nu mai e mult si o sa fie acceptat ), copile insarcinate la 12-13 ani, droguri la minori, sunt umilita de ce se intampla in jurul meu, eu am fost tinuta din scurt de ai mei, pana acum ceva timp eram revoltata, acum mi-am dat seama ca au dreptate, eu daca as avea o fata nu stiu ce as face… la 12 ani sa ajungi sa iti pui intrebari despre sex, sau mai rau sa o faci pt ca cei din jur au facut-o? … cand noi la varsta aia de abia stiam ce este un sarut…
limite nu mai sunt, toti simt nevoia sa le depaseasca… simt ca nu o sa mai existe asa multe casnici de 25 de ani… cum au parintii mei, rudele mele… nasii mei fac 50 de ani … mi se pare asa de greu de ajuns la un sfert de secol sau jumate… aproape imposibil
relatiile dureaza din ce in ce mai putin, pt ca nu mai exista respect… incredere in cel de langa tine…
eu inca mai sper sa se schimbe ceva… ca dragostea sa mai schimbe ceva
1 Aprilie 2008 la 10:03
Sunt de acord cu Roxanica la chestiunea cu adaptabilitatea…cred ca desi societatea romaneasca este cam in deriva in ultimul timp, lumea s-a si obisnuit sa se gandeasca la trecut cu un fel de nostalgie…ce bine era pe vremea mamei mele, lumea se iubea mai mult, viata nu era asa grea, lumea nu era asa nebuna si in viteza…eu cred sincer ca lumea de acum nu e nici mai buna nici mai rea decat a fost dintotdeauna…fiecare perioada de timp are problemele ei, tulburarile ei, nu cred ca as fi fost mai fericita daca as fi trait acum 20 ani decat sunt acum…Oricum, lucruri din astea s-au intamplat de cand lumea, sunt convinsa, doar ca nu existau ziarele si tv ca sa le prezinte…
Cred ca tot ce putem face este sa traim in prezent si sa il acceptam cu bune si cu rele si sa incercam sa traim noi frumos chiar daca altii nu o fac..
Imi place blogul tau, Andreea, sa ne povestesti mereu cand ai timp cate ceva, e o placere sa iti citesc posturile…
1 Aprilie 2008 la 11:26
Draga Andreea,
Nu s-a intors lumea cu fundul in jos, se pare ca asta este “noua ordine”. Trist, dar adevarat! Si eu aud mereu de oameni care isi insala partenerii, de divorturi, de despartiri… Aceasta este lumea in care traim. Ma intreb ce e mai usor: sa incercam sa o schimbam sau sa ne adaptam?
1 Aprilie 2008 la 13:29
offtopic : andreea, uite ce mass circula pe messenger http://www.webz.ro/andreea-raicu-alergand-dezbracata/
1 Aprilie 2008 la 13:41
Haha loool Brigi, de asta intrasem si eu =))) E tare
1 Aprilie 2008 la 14:04
e greu sa traiesti si sa iubesti in zilele noastre…unde e romeo si julietta?cenusareasa si printul ei?….
1 Aprilie 2008 la 22:37
Buna Andreea, astazi sunt trista…..exista atata rautate in lumea asta cum nu am mai intalnit vreodata.Cand eram mica imi doream sa fiu mare, sa pot pantofi cu toc si sa ma dau cu rujul mamei.acum am crescut “mare” si vreau sa fiu mica….cu cat cresti in varsta problemele sunt din ce in ce mai mari…nu exista loc in care sa te simti in siguranta, nu mai exista persoane de incredere, lumea e din ce in ce mai rea, vorba ta, chiar s-a intors lumea cu susu in jos. Traim intr-o jungla!
Cat despre cuplul modern mi-am pierdut demult speranta.
Andreea, iti multumesc pentru acest blog si ca ne dai sansa de a ne destainui..macar ne asculta cineva…e un sentiment de eliberare pt mine.
Poate o sa am vreodata ocazia sa te intalnesc, am avea ce vorbi.
1 Aprilie 2008 la 22:47
multa lume trece prin probleme asemanatoare dar sa sti ca se poate si mai rau si chiar stiu si eu un caz ridicol de socant si penibil de nesimtit. pa
2 Aprilie 2008 la 7:52
din pacate nu ti s-a intamplat numai tie sa auzi atat de des de astfel de lucruri,ele chiar se intampla si ….e dureros
2 Aprilie 2008 la 11:37
http://www.youtube.com/watch?v=_tgf7MpQ0c4
2 Aprilie 2008 la 14:49
Mey mey…eu zic ca nu e cazul sa ne plangem. Sa le iau pe rand:
Familia nu e demodata, casatoria insa da. Te mai ajuta doar sa iei un credit de la banca mai lejer. In rest este o bucata de hartie care nu prea are folos. Si nu ma intelegeti gresit, si eu am la randul meu o relatie de mult timp….dar nu se bazeaza poe hartie ci pe ce simtim.
Relatiile care se desfac; e mai bine ca se intampla asa decat sa ajunga sa isi sparga capetele. Daca oamenii vad ca nu se mai poate convietui, eu zic ca e cel mai normal pas. Eu zic ca totul pleaca de la comunicare; uitam sa lepadam acasa masca folosita in comunitate si astfel ajungem sa fim falsi. E doar vina noastra pentru asta.
Copii de astazi sunt ca si noi – copii de ieri. Ei au crescut in alt mediu si normal urmeaza alte valori. Nu ii analizati doar prin prisma voastra, incercati sa fiti si in pielea lor. Doar astfel puteti intelege.
Andreea, sa stai cu un om si sa nu stii ca are altundeva un copil de 5 ani? Se poate intampla, dar doar in asa-zisa high-society de la noi. Cum poti sa nu realizezi ca cel de langa tine are si altceva pe langa…mai ales un copil?
Doar inchizand ochii poti ajunge astfel.
Capul sus, viatza e frumoasa….trebuie traita.
2 Aprilie 2008 la 22:09
Simona are dreptate, nu mai exista Romeo si Julieta. Daca e vorba de o relatie adevarata, nu dureaza mult. Asta mi s-a intamplat si mie si nu pot sa spun decat ca imi pare rau ca ceva frumos nu dureaza o vesnicie.
3 Aprilie 2008 la 11:47
cei 2 oameni care formeaza cuplul stiu cel mai bine ce se intampla, restul sunt BARFE.despartirile sunt intotdeauna dureroase,pentru partea care inca mai iubeste.totusi,singura solutie,care nici macar nu depinde de noi, este TIMPUL,care vrem nu vrem ne face sa trecem peste tot.
3 Aprilie 2008 la 16:14
poi da in ultima vreme …. totul e pe dos nici respect nu mai este char nici limita dak se gasesc asemenea persoane este un mare lucru intradevar sunt persoane care isi stiu limita si pana unde decurge respectul….:) in ultima vreme si cuplurile de despart eu char raman surprinsa… inainte ttul decurgea altfel….
5 Aprilie 2008 la 11:48
cred din ce in ce mai mult ca oamenii incep sa aiba o conceptie total eronata despre ce inseamna “a-si trai viata”. Sunt inconjurata de astfel de povesti:
el si ea … frumosi, destepti, situatie financiara buna … erau impreuna de cativa ani buni … se casatoresc … si apare si primul copil. Dupa nici 3 luni de la nasterea copilului .. divort .. cum e posibil? El nu a putut face fata stresului si i s-a parut prea mare responsabilitatea. Copilul ii ingradea libertatea si vrea sa isi traiasca viata. El vroia sa plece in Anglia la nu stiu ce meci de fotbal cu “baietii” fara sa isi asume vre-o responsabilitate asupra vietii de familie. El vroia sa iasa cat mai mult in oras fara sa fie constrans in as-si petrece timpul in famile…
el si ea … sunt impreuna de 4 ani. Nu sunt casatoriti DAR de vre-un an de zile s-au ambitionat sa isi cumpere un apartament sa se mute impreuna. A durat foarte mult amenajarea locuintei, multe drumuri de facut, mult stres, multi bani cheltuiti .. si uite asa el (din pacate din nou el) ii spune dintr-o data ca nu mai poate. Ca daca stia cat de multe sacrificii trebuia sa faca pentru acest apartament, nu s-ar fi implicat de la bun inceput. Simte ca nu mai are viata, ca munceste in fiecare luna pe degeaba (toti banii fiind investiti in apartament) si ca vrea o pauza, vrea sa mearga la sala cu prietenii, sa mearga la filme, la paintball si sa NU se mai gandeasca la toate aceste probleme ce l-au coplest.
Astea sunt povesti din jurul meu. Sunt mult mai multe … am ajuns sa ne intalnim din cand in cand … noi, fetele (si suntem din ce in ce mai multe) … singure si deja sa glumim pe aceasta tema. Despartirea se ia!! E contagioasa! Daca ne-a mai ramas vre-o prietena ce este implicata intr-o relatie de cuplu, ar trebui sa incercam sa nu o mai contactam … ca cine stie …. sa nu vina si ea la urmatoarea intalnire de fete singure! HA! rad ca sa nu plang de stadiul in care a ajuns “relatia de cuplu” in anul 2008.
Eu, da sunt si eu singura. Nu stiu daca ma mai simt tentata de o “relatie de cuplu”. Aici am ajuns. Cui nu i-ar placea o poveste de dragoste? Dar se pare ca a ramas la stadiul de poveste …
ps: nu, nu mi-am pierdut de tot speranta. Atata timp cat am un singur exemplu BUN, DAR FOARTE BUN de relatie extraordinar de frumoasa, care merge bine si in care amandoi sunt tineri, frumosi si destepti nu o sa incetez sa sper. Aici din fericire vorbesc despre fratele meu care … e si el un “EL” dar nu se incadreaza la ce am relatat mai sus. Si nu ca ar fi familie … dar el este exemplul meu. Deci se poate. Eu o sa astept … sa imi vina si mie randul … si intre timp o sa ma gandesc la povesti ….
5 Aprilie 2008 la 17:24
Draga mea, din pacate asta este ceea ce noi am facut din lumea ce ne-a fost data. Nu exista fairplay si corectitudine si devin extrem de rare sentimentele pure. Unii barbati/femei sunt josnici/e, iar altii cd prada unor inscenari. Nici exemplul lui Tudor care dialoga cu acea fana prin sms alea nu a fost frumos si Dumnezeu stie daca a fost o inscenare doar sau daca tu ai fost inca o data atat de deosebita incat sa treci peste. Oricum pe mine una, app de durerea de care vb tu, m-a durut. Pentru ca sincer te admir, iar Tudor a fost singurul cantaret aproape de inima mea, pe care il vedeam altfel. Si eu m-am intrebat atunci ce dracu e cu el? si…raspunsul a uitat sa vina…asta e…asa e lumea…
7 Aprilie 2008 la 17:31
eu cred ca oamenii nu mai au frica de nimic.Nici macar de Dumnezeu.Iar atunci cand noi ca specie vom renunta sa mai credem intr-o putere mai mare decat cea a noastra,vom renunta si la simtul responsabilitatii.Suntem prea prinsi de probleme pentru a mai convietui cu cel de langa noi intr-o fraternitate a unor suflete simple si imperfecte,care nu vor sa fie decat o voca a compasiunii intr-o lume ce si-a pierdut controlul.
8 Aprilie 2008 la 13:36
YOU…SUCK!Daca tot iti doresti sa ai un blog,desi nu cred ca tu ai avea ceva de zis, incearca sa nu mai plagiezi asa de evident ideile de pe blogul lu’gagicatu’ si mai bine presteaza servicile necesare sa iti scrie el blogul direct.PUNCT SI DE LA CAPAT…
12 Aprilie 2008 la 22:33
imi pare rau ca a plecat maria din concurs!Nu trenuia sa iasa a fost ce- mai buna din concurs A cantat cel mai bine si in editia asta…imi pare rau ca exita in juriu oameni care nu isi au locul si care nu stiu de capul lor dau note mari si critica.”nu imi place cum ai cantat !!!!”"iti dau 9″de tine imi place dar ar trebui sa convingi producatorii sa gaseasca juriu mai competent!
12 Aprilie 2008 la 22:49
Buna seara!!!In aceasta seara am fost uimita sa vad notele juriului pentru Maria !A cantat foarte bine si suntem nemultumiti de notele juriului,de aprecierile lui Virgil Iantu si ale Aurei Urziceanu.Acest juriu este foarte impartial si-mi pare ca notele sunt date pe nepotisme si simpatii nicidecum pe calitatiile de cantereti sau vociile concurentilor!Suntem siguri ca Maria va avea mare succes in viitor ca, cantareata si speram sa-i spuna lui Virgil Iantu parerea care o are despre el si despre tot acest show pe care-l facea de cate ori i se adresa Mariei sau celorlarti concurenti care nu-i sunt simpatici! Am auzit si de palma pe care a dat-o unui cameraman saptamana trecuta iar parerea mea este ca un astfel de gest nu e demn de o persoana din juriu,publica….Sincer nu consider ca e o persoana ci mai rau decat un animal(avand in vedere ca animalele imi plac)si nu are ce cauta in televiziune un astfel de personaj care incita la violenta….mai ales intr-o Romanie jumatate dintre stiri sunt ocupate de crime si violenta…
Multumesc anticipat pentru raspuns si multe salutari!
1 Mai 2008 la 13:22
stiu cum e ..am trecut printr-o astfel de situatie.ai mei s-au despartit cand aveam cateva luni si tata a plecat in alt oras.s-a recasatorit,a mai facut un copil si l-a lasat si pe ala.acum e cu alta femeie.eu nu l-am vazut niciodata..e aiurea cum decurg lucrurile in ziua de azi..nimic nu mai are aceeasi valoare
10 Mai 2008 la 14:12
valori?principii?sunt foarte putini oameni care mai aud d astea..si foarte foarte putini care le mai respecta..parintii mei au fost despartiti cam 5 ani dar asta pt k au plecat afara sa munceasca sa putem avea noi ce ne dorim,…suntem 3 fete…e greu in ziua d azi…dar pt mine a insemnat foarte mult c fac ei pt noi..acum dupa 5 ani lucreaza amandoi in anglia dar sunt impreuna..va dati seama k au fost mii d momente in care vroiau sa se desparta dar datorita principiilor p care mi le-au impus mie..i-am ajutat sa incerce din nou…sunt mandra d ei si singurul barbat dupa care am plans cu adevarat vreodata a fost si va fii TATA…familia trebuie sa fie unita si cu putine sacrificii si rabdare se poate trece peste tot…te admir foarte mult Andreea k nu-ti faci viata privata publica….
12 Mai 2008 la 12:09
Andreea, sincer, sunt perfect de acord, dar, incerc cateodata sa imi dau seama ce e in minte lor, sau ce anume ii determina pe unii oameni sa faca astfel de lucruri. Spre ex in cazul prezentat de tine, ma gandesc, si nu vrea sa imi fie luam in nume de rau, dar, totusi, daca omul ala are 2 copii de varste apropiate cu doua femei diferite, si a ajuns pana la mom acesta, 6 ani…undeva tre sa fie si o alta problema…ad, presupun ca tine la ambii copii la fel de mult, dar diferenta o face mama copilului, ok, nu e corect fata de nici unul, asta e clar, insa, daca, si e doar o idee, daca totusi, femeia cu are s-a casaotrit initial “a fortat”putin nota, caci tre sa recunoastem ca sunt si femei care incearca sa “prinda” barbatul de langa ele printr-o sarcina surpriza…mai ales caci, dupa cum spui tu “n-a plecat de acasa pur si simplu” a plecat la aceeasi femeie cu care traieste o viata paralela de 6 ani cel putin…cred ca in cazul respectiv e mult mai complicat…intr-un final, resp barbat a resit oricum, dar, poate ar trebui sa ii acordam “prezumtia de nevinovatie”.
9 Octombrie 2008 la 17:21
Mi-ar fi placut sa iti verifici articolul din punct de vedere ortografic inainte sa il publici pentru ca, sper, au fost niste greseli intamplatoare.
1 Noiembrie 2008 la 9:29
Nu va cunosc, am vrut sa vad un pic din gandurile tale, pentru ca pe Tudor, tangential, l-am cautat pe la multe concerte, inspirandu-ma…
intr-un fel nedrept l-am iubit pentru ce emotii stia sa presare in sufletele celor care aveau nevoie sa stie ca sunt si altii singuri sau neintelesi, dornici sa iubeasca sau… oricum altfel…
Vroiam sa iti spun ca esti foarte frumoasa, insa el este un artist; iar acolo unde ii vei accepta cate un gest boem, de artist, acolo va pali un pic din frumusetea ta…
Tudor este un om pe care trebuie sa il iubesti de la distanta, sa il asculti cand faci dragoste, sa il asculti dincolo de muzica.. sa ii asculti gandurile si cuvintele…
Tu esti placuta, sincera, frumoasa, cu un farmec de care trebuie sa aiba cineva grija;
Amandoi sunteti 2 copii cu un farmec deosebit, insa va stricati unul pe altul…
Astept sa iti alegi un barbat (nu un copil) care chiar daca nu iti intelege fiecare gand, te respecta, te venereaza.. te copleseste cu atnetie si dragoste… Tudor si el are nevoie de cineva care sa il iubeasca asa… o persoana care sa uite cine este ea, pentru el…
Eu asa am ales sa fac. M-am casatorit cu un barbat care ma iubeste mai serios, si la ‘artistul’ care mi se parea ca mi se potriveste sufleteste, am renuntat.
As vrea sa imi spui cat de frumoasa te simti de cand nu mai esti cu Tudor… (eu una ma simt cu 5 ani mai tanara de cand m-am maritat cu un pol opuys acestor artisti gen Tudor…)
1 Noiembrie 2008 la 10:39
Valentina,…
14 Ianuarie 2009 la 2:48
31 Ianuarie 2009 la 22:50
andreea te respect pt ca esti o fata foarte frumoasa si imi pare bine sa aflu ca si tu gandesti ca mine in legatura cu casatoria.asa este,in zilele noastre nu mai stiu ce sa faca sa iasa in evidenta pustoaicele,dar din pacate iasa cu lucruri urate,facand orice pt bani.si aici pot include si anumite vedete.ine ca nu esti la fel.eu sunt casatorita de 2ani,din fericire deocamdata e bine,dar cine stie ce va fi peste cativa ani.tie iti doresc o viata cat mai frumoasa si vei ramane mereu pe primul loc pt mine.esti cea mai tare,ramai asa
9 Mai 2009 la 18:19
in primul rand trebuie sa gasim persoana potrivita pentru noi ceea ce este foarte greu. putini oameni isi gasesc fericirea. dar nu disperati. exista cineva pentru fiecare
13 Iulie 2009 la 13:24
din pacate, e foarte usor sa termini un mariaj…e foarte greu sa construiesti unul… si mai greu este sa gasesti un om ,pe care sa il simti ca fiind al tau cu adevarat si caruia sa ii apartii sufleteste in intregime.. atatea lucruri ii despart pe oameni, incat te intrebi daca mai merita sa incerci sa te apropii de cineva…
17 Noiembrie 2009 la 23:35
buna seara,
intru pe acest blog pt prima data si incerc sa citesc si eu
dau peste aceste scrieri despre casatorie,dragoste,respect…..vorba ta …chiar e lumea asta aiurea si eu sunt singura care mai crede in asa ceva! eu zic ca nu!!!!!!!!!!
eu am 33 de ani si-mi este teama sa fac niste schimbari ….
vreau sa te felicit pt modul in care te lupti pt ceea ce vrei
cu drag,Mihaela
28 Februarie 2010 la 0:54
tu nu razi destul de mult ,asta e problema ta…da` uite ai aici doua linkuri..http://www.youtube.com/watch?v=CT1P4H2kKu4
si..http://www.youtube.com/watch?v=g5Ybng1g5o4
aseaza-te bine pe scaun
28 Februarie 2010 la 11:47
2 Martie 2010 la 5:07
Da Andreea in zilele noastre este foarte greu sa mai gasesti asa ceva cum ar fi principiu de familie,de respect,sinceritate si intelegere.Sincer imi pare rau ca eu traiesc in vremurile acestea si nu am decat 22 ani dar am trecut prin prea multe lucruri la o asa varsta frageda,cand poate trebuia sa imi vad de tineretea mea si de distractie si alte chesti imature specifice varstei,dar asta este in ziua de azi situatia.Mai stau cateodata de vorba cu persoane pe la 35 ani si imi povestesc cum era odata…doamne deci nu imi vine sa cred…era super inainte,nu cum este acum.Apropo de cuplu modern,este o porcarie asa ceva.Nu exista cuplu modern sau cuplu demodat,exista iubirea adevarata si iubirea de nevoie ca sa ii zic asa.Am avut o relatie de 5 ani cu fata pe care am cunoscuto cand eram foarte mic,am crescut impreuna,ne-am iubit cum nu o sa mai iubim niciodata,dar uite ca destinul nu a vrut sa fim impreuna in ziua de azi si fiecare pe calea lui,totusi nu ne-am inselat niciodata,nici eu nici ea.Am ajuns pur si simplu la concluzia ca nu se mai poate si a fost de ajuns.Sa imi las iubita cu care am si un copil,nu conteaza varsta copilului mi se pare ceea mai mare greseala care poate sa o faca cineva,nu ar fi corect fata de nevasta si de acel copilas.Eu unul nu as putea sa fac asa ceva sincer iti spun,probabil sunt multi barbati de acord cu mine.In concluzie,Andreea stai linistita ca mai exista un strop de omenire intr-o lume atat de nebuna
.P.S. : super blogul te felicit…tine-o tot asa pup dulce pe toata lumea
11 Martie 2010 la 15:31
[...] acut acest sentiment. Si imi amitesc din nou de un post citit pe blogul Andreei Raicu acum un an: http://www.andreearaicu.ro/2008/03/31/cuplul-modern/. Acelasi lucru il vad si eu in jur: oameni care sunt condusi de un singur impuls, sa ia totul de la [...]
19 Martie 2010 la 1:07
aaaaa nu,stiu ce trebuie sa facem ca sa putem vorbi mai in liniste…o sa-ti las id-u meu de mess birtescu sau,daca-ti vine mai bine, iti las nr meu de telefon o/EE Ezb bzz
26 Martie 2010 la 13:45
acum o sa-ti spun teoria mea despre dragoste,pentru ca asta cred ca-ti lipseste tie…da’ promiti sa-mi faci cinste cu o cafea daca o sa-ti faca mintea praf tot ce o sa-ti spun azi?
13 Aprilie 2010 la 18:07
hai ma Andreea,ce naiba,tu esti femeie serioasa?…cum ce?…pai ce puteam sa-ti spun eu in asa fel incat sa te superi in halul asta si sa nu mai zici nimic…adica,inteleg ca poate esti suparata pe mine,da’ cu restu’ lumii ce ai?
13 Aprilie 2010 la 18:12
in fine,daca ,totusi,este ceva din cuvintele pe care ti le-am zis care sa te fi deranjat…atunci eu retrag tot ce ti-am spus.