Acceptarea opiniilor
E permis intr-o prietenie sa-ti spui parerea? Ce se intampla atunci cand parerile nu coincid? Prietenii se supara? In ultima vreme am intalnit situatii in care cei implicati cu pareri diferite au ajuns la adevarate conflicte. Eu una, sunt recunoscuta pentru sinceritate si felul direct in care imi exprim opiniile atunci cand mi se cer. Asta deranjeaza, de multe ori. De ce? Intr-un soi de normalitate interlocutorul ar trebui sa fie pregatit pentru mai multe variante de raspuns la intrebarea pe care a formulat-o. Oare opiniile contradictorii exclud prietenia? Asta e comunicarea? Zilele trecute o prietena m-a intrebat despre un proiect la care a lucrat. Intr-o maniera delicata, constructiva si argumenata mi-am sustinut punctul de vedere. Diferit de ce voia sa auda. S-a suparat. Cred ca din astfel de discutii, cand afli lucruri constructive de la cei in care ai incredere reusesti sa evoluezi. Sau ne place sa fim mintiti? Cred din ce in ce mai tare ca oamenii nu doresc sa auda adevarul. Stiu, doare, dar ajuta la evolutie. Asa ca nu uitati, atunci cand puneti o intrebare fiti pregatiti sa primiti mai multe variante de raspuns. Va fi mult mai usor.
17 Aprilie 2008 la 16:46
se spune ca omul care se supara atunci cand ii zi ceva asteapta intotdeauna ceva bun in schimb
17 Aprilie 2008 la 17:10
Buna Andreea,ma numesc Ana si iti scriu din Paris,ai cumva si un mail public in care iti pot cere un sfat sau pune o intrebare?Eventual cel de la revista look sau ce preferi tu,ai asa ceva?Multumesc anticipat
Cu mult drag
Ana
17 Aprilie 2008 la 17:37
Chiar si eu am aceeasi intrebare ca ana de mai sus,,,sun unele intimitati care poate nu vrem sa le facem publice….iti putem scrie si in alta parte?
17 Aprilie 2008 la 17:40
buna andreea care este mailul tau de la revista look?multumesc
17 Aprilie 2008 la 17:42
În cazul lui Capatos nu te întrebase nimeni, nimic.
17 Aprilie 2008 la 17:42
In ziua de azi nu prea mai exista oameni sinceri.
17 Aprilie 2008 la 18:26
Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.
17 Aprilie 2008 la 18:39
nu inteleg de ce oamenilor le place sa fie mai tot timpul mintiti!Eu una nu pot sa ma abtin sa nu imi spun punctul de vedere sau ce gandesc despre o anumita persoana chiar daca de cele mai multe ori aceea persoana se supara sau sufera.Normal ar fi ca o persoana sa nu se supere atunci cand cineva i zice adevarul despre un lucru si sa tina cont si de ceea ce gandesc alti……..tot timpul am spus in fata si voi spune in continuare ce imi convine sau nu imi convine la persoanele din jurul meu!
17 Aprilie 2008 la 18:41
Intradevar, nu toti accepta parerile celorlalti si adevarul doare intotdeauna. Dar, oare ceea ce spun ceilalti este adevarat? chiar daca este un bun prieten, esti sigur ca iti spune adevarul, ca este exact ceea ce crede despre tine? Poate are motive ascunse sa iti spuna acele lucruri care te deranjeaza.
Parerea mea este ca sunt multe de discutat pe aceasta tema mai ales ca sinceritatea in ziua de azi este greu de gasit.
Personal consider ca daca ne cunoastem bine pe noi insine vom sti si vom putea sa acceptam opiniile celorlalti si sa extragem, din cele zise, ceea ce este bun.
17 Aprilie 2008 la 18:46
Cam asa e.. lipsa sinceritatii din ultimu` timp ne face sa ne placa sa fim mintiti.. Ah.. si apropo .. Nu intotdeauna adevarul ajuta (altfel multi dintre cei care ne conduc n`ar mai fi acolo “sus”)..
be sure about this
17 Aprilie 2008 la 18:46
Am uitat sa intreb.. Cum a fost aseara in club? :X
17 Aprilie 2008 la 19:13
Eu am prietene care apreciaza sinceritatea si altele care zic ele ca vor sinceritate da se fac foc si para cand o primesc. Cred ca unora pur si simplu le place sa fie cocolositi, sa li se cante in struna iar daca cumva le contrazici ideile..te-ai insemnat cu negru pe frunte. Oricum, relatiile adevarate se bazeaza pe sinceritate nu pe a spune ce ar vrea ceilalti sa auda.
… Catalin si chiar am facut poze cu el (dar..cine nu facea)..sper numai sa le primesc 
Dar sa stii ca desi acu s-a suparat, vorbele tale vor rasuna in mintea ei si va realiza ca nu ai vb cu intentie rea ci dimpotriva. Ba chiar se poate ca suparare ei sa se fi datorat faptului ca ea isi da seama ca ceva nu a fost in regula dar nu ar fi vrut sa auda cu voce tare adevarul…nu e usor sa recunosti ca esti slab.
Inca ceva…super petrecerea de aseara. Am fost si eu prima data, noroc ca am auzit la radio. Am o parere mult mai buna despre concurenti, canta super. Si in plus..mi-am vazut febletea
Bafta in continuare!
17 Aprilie 2008 la 19:58
Trebuie sa fi si sincera cu prietena ta sau prietenul tau deoarece li poti ajuta sa se perfectioneze catusi de putin daca ii spui ” sti,sunt de parere ca ai avut o idee buna dar nu-mi place ce ai facut in legatura cu…”.Eu,de obicei asta incerc sa fac,desi recunosc,nu-mi iese tot timpul,mai sunt si persoane incapatanate.
Vreau sa-ti spun ca esti minunata,te apreciez foarte mult,esti desteapta,frumoasa si talentata.Am 16 ani si ti-am urmarit si inca iti urmaresc emisiunile la care ai fost si esti de foarte multi ani.Apropo,bafta cu emisiunea de maine si cu toate proiectele tale.Pa-pa! *hugs*
>:D<
17 Aprilie 2008 la 20:13
cred ca oamenii s-au obisnuit sa fie mintiti..sincer cred ca ei prefera niste pareri false…care sa coincida cu a lor decat sa li se spuna pe bune ca ceva nu e ok…
prieteniile se stica foarte usor,..e de ajuns o singura opinie diferita si gata..mai ales in cazul in care u nu cedezi…poti fi interpretat gresit dak ai curajul sa spui ceva diferit si mai ales dak iti sustii punctul de vedere..pacat …asta inseamna ca nicio prietenie nu poate fi cu adevarat sincera tocmai din teama de a fi respins??
17 Aprilie 2008 la 20:15
Asta se intampla de fiecare data. Eu cred ca ai foarte mare dreptate, din ce in ce mai multi oameni prefera sa fie mintiti decat sa accepte adevarul , care de multe ori nu este pe placul lor. Se complac in situatia in care nu vor sa incerce din nou, vor doar sa fie mintiti ca totul este bine. Unii sunt constienti, altii nu.
In orice caz, sinceritatea conteaza foarte mult, poate mai mult decat trebuie si de multe ori se spune ca prea multa strica, nu este adevarat, strica realitatea care este exact asa cum ti se spune , nu strica faptul ca esti sincer.
17 Aprilie 2008 la 20:28
In ziua de azi sinceritatea a devenit o calitate.Si mie mi se intampla sa mi se puna o intrebare si sa dau un raspuns sincer….mi se pare cel mai corect.Daca as minti pe altii….e ca si cum m-as minti pe mine…nu ar fi corect.:)
17 Aprilie 2008 la 21:36
In primul rand sa nu te minti niciodata pe tine si apoi niciodata pe altii, iti garantez ca acei oameni care vor aprecia asta sunt singurii care merita.
Iar prietenii adevarati vor aprecia mereu adevarul tau doar pentru ca tu contezi pentru ei.
17 Aprilie 2008 la 21:49
foartte spinoasa problema… dar cred ca formularea lui Cioran este totusi cea mai apropiata de realitate: “Prietenia e un pact, o conventie. Doua fiinte se angajeaza in chip tacit sa nu trambiteze niciodata ceea ce fiecare gandeste in fond despre cealalta. Un soi de alianta intemeiata pe menajamente. (…) Altfel spus, nici o prietenie nu suporta o doza exagerata de sinceritate.” trist, dar de multe ori adevarat
17 Aprilie 2008 la 21:58
eu lucrez de 3 ani cu 5 persoane la anumite proiecte si la inceput a fost greu sa admitem ca ceilalti nu gandesc la fel (mai ales cand e vorba de 5 oameni foarte diferiti)dar acum suntem foarte sinceri unii cu ceilalti suntem si foarte tineri si prin urmare maleabili dar cateodata mai renunti la o idee de-a ta o acceti pe a colegului per total trebuie sa existe un echilibru si o comunicare la nivelul oricarei echipe care vrea sa realizeze ceva de succes
17 Aprilie 2008 la 22:03
Conteaza f mult forma in care iti exprimi acea parere care nu coincide…Pe mine una ma ajuta si prietena caruia ii adresez parerea respectiva in sensul ca atata timp cat mi-e prietena ma cunoaste f bine si pt ea multe din reactiile mele sunt previzibile…Sincer,consider ca nu e o prietenie in adevaratul sens al cuvantului in momentul in care o parere “altfel” provoaca o suparare…Eventual poate provoca o grimasa cel mult..dar cand se ajunge la suparare ceva nu e in regula in mod cert. Si eu sunt rac, la fel ca si tine si avem cam aceeasi notiune in ceea ce priveste prietenia;)
17 Aprilie 2008 la 22:18
vezi ca aia de la cancan stau cu ochii pe blogul tau ..au scris despre ce ai zis tu de Capatos..
17 Aprilie 2008 la 22:58
daca e vorba despre mine sau proiectele mele imi sustin in fata oricui si oricand cea ce zic eu ca e bine, chiar daca cateodata nu e asa.
daca cineva imi cere parerea despre un proiect sau ceva marunt cum ar fi tunsoarea lor noua sau masina lui noua sau etc. chiar daca nu imi place prefer sa fiu rezonabil si sa zic despre proiect ca se poate despre masina ca e buna, despre haine ca ii vin bine s.a.m.d. pentru ca nici mie nu prea imi place critica si inca ceva nu prea abordez un om pentru al critica.
pa.
18 Aprilie 2008 la 0:45
Se spune ca prietenii adevarati sunt aceia cera iti spun chiar si ce nu vrei sa auzi.
18 Aprilie 2008 la 1:31
Total adevarat! Intr-o relatie de prietenie, daca esti prieten pana la capat, trebuie sa fii obiectiv! Un om cu adevarat inteligent, va aprecia atunci cand un prieten ii atrage atentia, cand ii spune ca ceva nu a facut bine sau nu este in regula! Aste e o adevarata DOVADA DE PRIETENIE: spui ceea ce crezi, nu ce-i place sa auda! Numai asa iti poti ajuta un prieten, deschizandu-i ochii. Plus de asta, ii arati ca-ti pasa! if you want to talk, lie here on the floor, and cry on my shoulder…i’m a FRIEND! James Blunt
Cu mult drag si simpatie, Ralu
18 Aprilie 2008 la 3:00
eu cred k prietenii adevarati sunt aceia care trebuie sa si spuna parerea sincera despre tine si sa iti arate unde ai gresit!trebuie sa iti fie alaturi in momentele dificile din viata si bineinteles si de fericire ….saa nu te invidiezi kum e lumea in ziua de azi sa se birfeasca si zic k sunt prieteni ….Andreea esti suupeer…ssi imi place k esti modesta si poti sa cobori si la oamneii de rand nu cum se cred altii mari vedete….TE PUUP ROZALIA
18 Aprilie 2008 la 8:56
lucrurile sunt un pic mai nuantate! prefer sinceritatea prietenilor, dar … depinde si de modul in care isi exprima parerea! daca simt in tonul lor rautate, atunci ma doare! Dar daca imi aduc argumente logice despre ceea ce am gresit atunci e o.k!
nu stiu, totusi e obositor sa ai un prieten permanent Gica Contra, si sa se numeasca “prieten sincer”, pentru ca atunci cred ca e frustrat!
18 Aprilie 2008 la 10:23
Toate conflictele despre care vorbesti apar din momentul in care ai de a face cu persoane prea pline de constiinenta propriei existente, in general orgolii hiperumflate fara un fundament solid.
Din punctul meu de vedere, oamenii in general ar trebui sa intre intr-o prietenie numai atunci cand ajung la un oarecare grad de comunicare, dispusi din start sa perfectioneze posibila relatie de prietenie si sa accepte inca de la bun inceput ca ar putea avea de invatat de la persoana pe care o agreeaza si viceversa, fiindca e de-a dreptul imposibil sa crezi ca ai intotdeauna dreptate.
Conflictele, mai exact “dezbaterea” de idei intr-o prietenie n-ar trebui sa supere pe nimeni atata timp cat totul se faca fara patima, relaxat si obiectiv. Mai ales cand ai argumente serioase.
Stiu ca suna ca la carte, dar incerc sa analizez totul cat se poate de serios, fiindca prietenia mi se pare cel mai serios subiect de pe fata pamantului, relatie interumana pe care daca esti indeajuns de inteligent s-o pastrezi poti ramane cu ea o viata intreaga.
18 Aprilie 2008 la 13:40
bunica mea m-a invatzat ca sa fiu sincera..dar nu lipsita de diplomatie…
18 Aprilie 2008 la 17:59
bunica mea m-a invatzat sa spun intotdeauna adevarul…dar cu diplomatie..;;)
19 Aprilie 2008 la 0:04
PENTRU SIMONA:
Ce vrei să spui prin: “Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui.” ? . Adică dacă mă gândesc bine înainte de a minţi, atunci se numeşte sinceritate? Că doar m-am gândit înainte la tot ce vreau să spun… Eu cred că tu nu te-ai gândit prea bine înaintă să laşi acel comentariu. Nu are nici o logică.
Conform dicţionarului:
SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândeşte, care acţionează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse.
Mai insişti cu “sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti”?
Sper să citeşti acest comentariu.
19 Aprilie 2008 la 0:05
Sunt total de acord cu ce a spus Lorelei
19 Aprilie 2008 la 10:52
Izabela, Dana/ Cea mai buna solutie este sa-mi scrieti pe blog.
19 Aprilie 2008 la 11:11
Andreea, tu esti o fata frumoasa, nimik de comentat. INSA, te rugam din suflet ai mai multa grija, de fapt muuuult mai multa grija la felul cum te prezinti pe scena MegaStar. Sincer iti spun ca rochitele pe care le porti, (or fi ele create de Irina S.) nu te avantajeaza DELOC. Iar pozitia in care stai pe scena este aceea a unui barbat care tocmai urineaza. Nu te supara, dar este oribil! O doamna ar trebui sa aibe multa grija la pozitia in care sta, mai ales ca esti in fata camerelor. Inteleg ca esti inalta si ai picioare lungi, dar incearca sa le tii mai apropiate (numai pe scena) cand te vede o tara intreaga! Tu nu te uiti niciodata la o emisiune de-a ta? Sau poate iti place cum arati asa… Mie nu!!! De fapt suntem mai multi care impartasim aceeasi opinie. Nu te supara ca am fost sincera!
19 Aprilie 2008 la 11:27
Laura, eu nu cred că ştii despre ce vorbeşti. Rochiţele sunt superbe şi i se potrivesc perfect. Iar să stai în aceeaşi poziţie dreaptă şi cu picioarele apropiate timp de câteva ore este cam greu…
19 Aprilie 2008 la 12:28
Se spune despre un prieten adevarat ca, desi te cunoaste destul de bine, tot mai vrea sa-ti fie prieten. Acest lucru dovedeste ca ii pasa de sentimentele tale, fie ca impartasiti aceleasi pareri sau nu, sentimentel de afectiune sunt reciproce.
Totusi, in timp mi-am dat seama ca prietenia e un fel de mit in randul oamenilor, ca, de fapt, Dumnezeu e prietenul cel mai apropiat, fiindca, desi stie absolut totul despre tine, te iubeste in continuare. Oamenii sunt imperfecti, desi unii tind catre perfectiune, mai devreme sau mai tarziu te vor dezamagi, dar viata merge inainte, indiferent de situatie. Asta nu inseamna sa nu mai crezi in prietenie adevarata, dar e putin probabil sa fie ceilalti exact asa cum vrei tu, cum nici tu nu esti exact asa cum vor ei…
Este foarte important sa te respecti pe tine insuti si automat atunci ii respecti si pe ceilalti. Si mai este un aspect important: linia intre a fi sincer si a nu jigni este destul de subtire, de-aceea, diplomatia in adevaratul sens al cuvantului este o calitate deosebita.
Apropo de sinceritate, si mie mi se pare ca fustele foarte scurte si bluzele foarte decoltate sunt exagerate, prostia aceasta promovata asa de des cu “a fi sexi”, pana la urma, frumusetea autentica vine din interior si nu are nevoie sa fie sexi. Sunt convinsa ca atunci cand te simti bine in pielea ta, nu ai nevoie sa demonstrezi nimic nimanui, doar te bucuri de viata, simplu si fara lucruri artificiale. Nu poti sa multumesti pe toata lumea, asa ca mai bine, sa-ti ingadui sa fii tu insati!
Toate cele bune si multe imbratisari!
19 Aprilie 2008 la 18:45
Alexia, stiu foarte bine despre ce vorbesc:nu am negat faptul ca rochitele sunt superbe ci ca pozitia domnisoarei Raicu lasa mult de dorit.Are libertate de miscare pe scena, nu sta intr-un loc timp de x ore cat dureaza showul. Intra si iese de pe scena dupa prestatia fiecarui concurent.Nu cred ca este greu sa mentii o pozitie decenta timp de cateva minute atata timp cat camerele te urmaresc, mai ales fiind om de televiziune de multa vreme.Sper ca de data asta m-am facut inteleasa…
19 Aprilie 2008 la 19:47
Ai facut foarte bine ca ai spus ce gandesti atat timp cat ai facut-o intr-o maniera delicata si obiectiva fara ironii.
Daca am face pe plac tuturor nu am mai fi noi.
Esti o persoana sincera, eu asa te-am perceput mereu.
Imi place faptul ca esti spontana in emisiuni, stii sa punctezi la obiect.
Am citit in Unica despre parfumul tau DKNY pe care il folosesti de ceva ani.
L-am cumparat si eu pe cel verde.
E foarte tare, si forma aia ciudata…
Ma bucur ca ai devenit bloggerita, le dai ocazia celor care nu te cunosc sa stie adevarul despre tine.
Transmiti o emotie placuta….te si vad tastand urmatorul blog
20 Aprilie 2008 la 5:55
Si mie mi s-a intimplat sa mi se ceara un sfat,o parere si dupa ce mi-am “desfasurat ideea” binenteles ca persoana ,persoanele respective s-au suparat si ba mai mult am fost exclusa din acel grup usor ,usor…Dar sincer nu sufar caci am ajuns la concluzia ca acele persoane nu vroiau o parere sincera (de fapt)si acele persoane nu imi erau prieteni…sau ma rog apropiati…Oricum stiu ca viata iti ofera multe surprize care vin din partea unor oameni pe care ii crezi prieteni..Ata ete…
Apropos ai primit pozele?Pup u
20 Aprilie 2008 la 13:52
Eu personal prefer sa mi se spuna adevarul, chiar daca pe un ton mai ferm. Asta nu inseamna ca trebuie sa se exagereze cu duritatea mai mult decat e cazul.
21 Aprilie 2008 la 1:06
Georgiana/ am primit, dar n am apucat sa ma uit. te pup si multzumesc. mai bine ca s-a intamplat asa cu prietenii tai. n-ai pierdut nimic, din contra.
21 Aprilie 2008 la 21:44
Laura, m-am uitat sâmbătă la emisiune, poate că se putea mai bine…dar pe mine nu mă deranjează.
28 Aprilie 2008 la 14:27
in final… cred ca ne place sa fim mintiti. intrebi cum iti sta rochia pentru ca ai dat o groaza de bani pe ea… si te astepti sa ti se spuna ca arati spectaculos in ea. intrebi daca ce ai facut e ok, sperand si asteptand sa ti se spuna ca ceea ce ai facut e mai mult decat ok. macar din respect pentru tine sa ti se spuna ca e ok, perfect, foarte bine, foarte frumos, nu-i nici un defect, esti pe calea cea buna.
… ciudat.
30 Aprilie 2008 la 16:08
mda…din pacate oamenii care au curajul sa spuna adevarul (sa admitem ca iti trebuie curaj in zilele noastre pentru asta) nu sunt apreciati…pentru ca sunt oameni puternici…de asta…ca si curajul este o dovada de putere…;)
30 Aprilie 2008 la 16:09
steluzza..ai dreptate….dar sa ne gandim..inainte sa aruncam o groaza de bani pentru o rochie care nu ne sta bine, nu mai bine intrebam pe cineva inainte?..asta ca sa ii scutim pe cei curajosi sa minta si ei nu?:))