In ultima vreme am tot fost intrebata cum am cunoscut-o pe Maria. Asa ca m-am gandit sa va povestesc. Ne-am intalnit prima oara in urma cu 2 ani, in luna decembrie. Impreuna cu cativa colegi de la Prima am mers la Centrul Sf. Macrina cu daruri pentru copiii de acolo. Am avut parte de o primire frumoasa. Cei mici s-au bucurat sa ne aiba oaspeti. Fetitele m-au invitat in camerele lor, am stat de vorba, m-au intrebat diverse, au fost curioase sa afle despre emisiuni, haine si tot felul de alte lucruri. O singura copila a facut exceptie. A stat cuminte in camera cu oaspeti, a spus poezia pregatita, dar nu s-a alaturat grupului de  curioase. La  plecare am promis ca le voi mai vizita, Nu m-au crezut. Probabil ca li s-a intamplat de multe ori asta. Dar m-am intors mai repede decat si-au imaginat. Peste doua zile am revenit cu alte cadouri pentru micutii care aveau sa ramana la centru in perioada sarbatorilor de iarna, ceilalti urmand sa mearga la familiile lor. La plecare, cand imi luam ramas bun de la copii, Maria s-a apropiat de mine si m-a intrebat daca nu poate veni la mine acasa sa petrecem impreuna sarbatorile de iarna. Sincer, recunosc ca intrebarea m-a blocat. Nu am stiut cum sa reactionez. Ce e bine sa-I raspund intr-o astfel de situatie, Privirea intrebatoare mi s-a indreptat catre preotul care are grija de acest centru. Mi-a spus ca daca doresc sa o iau la mine cateva zile pot sa o fac. Asa ca, la sfarsitul saptamanii, in seara de Ajun, m-am intors la centru.  Maria ma astepta cu bagajelul pregatit. A fost un moment pe care mi-ar fi greu sa-l descriu. Desi ii spusesem ca vin sa o iau, Maria a avut indoieli, dar totusi s-a pregatit. Cand m-a vazut nu si-a mai incaput in piele de bucurie. Rar iti este dat sa vezi o privire atat de plina de fericire. Am mers acasa, am petrecut Craciunul impreuna, revelionul, am plecat cateva zile la munte, am facut tot ce si-a dorit. Am vrut sa-I ofer cele mai frumoase zile din viata ei de care sa-si aminteasca mereu. De atunci, toate week end urile, vacantele si alte zile libere, Maria vine la mine. Ea face parte acum din viata mea, e prietena mea. E un copil minunat, un copil cu un suflet bun, un copil cuminte si foarte ascultator, un copil care desi a trecut prin experiente mai grele emana bucurie. Acum realizez ca intalnirea cu ea este cel mai frumoas cadou pe care puteam sa-l primesc de Craciun,

Am vrut sa vad ce au mai scris ziarele in toata perioada in care am fost plecata. Am aflat de Eurovision si m-am intristat pentru Nico si Vlad, dar m-am bucurat pentru Andrei Tudor, premiant la sectiunea compozitie. Am vazut ce se mai intampla cu canditatii la primariile bucurestene,  noutati in legatura cu Hillary Clinton si Obama, vremea din tara din ultima saptamana, ce au mai facut diverse persoane publice si cum am cheltuit eu diverse sume senzationale pe mobila, faianta, parchet si gresie. Cu mare precizie erau descriese si obiectele vestimenatre pe care le-am achizitionat de la Florenta si Milano si exact numarul de sandale si pantofi. Foarte interesant. Bravo! Tin doar sa le atrag atentia ca sursa care i-a informat nu e deloc de buna credinta. Ar trebui sa inventeze alta. 

M-am intors acasa dupa o saptamana plina. O saptamana in care frumosul era pretutindeni. Italia este un imens muzeu in aer liber cum spune un bun prieten.  Desi am avut un program incarcat, in fiecare seara incercam sa recuperez ce nu apucam sa vizitez in timpul zilei. Ramai fara cuvinte in fata atator edificii, nu-ti vine sa crezi ca astfel de lucruri incredibil de frumoase chiar exista. Am calatorit mult, am vizitat aproape toate continentele, dar Italia este tara in care ma intorc cu mare bucurie ori de cate ori am ocazia. Sper sa ma reintorc. Mama mea de fiecare data cand calatorea intr-un oras care o impresiona, arunca  o moneda dorindu-si sa ajung si eu sa vad locurile acelea. Pana acum dorintele i s-au indeplinit. Sper sa fie la fel in continuare.  

“Astazi am ajuns intr-un loc de poveste, Florenta. A fost o zi plina, dar printre treburile pe care le-am avut de rezolvat nu am putut sa nu trag de timp sa mai vad o cladire impunatoare cu balcoane perfecte, stradute inguste si pietruite sau podurile de peste Arno”. Asa incepea unul dintre posturile afisate zilele trecute. Ce intelegeti voi din aceasta narare? Ca “Raicu isi face de cap in Italia fara Chirila”? Asta este concluzia la care a ajuns o jurnalista in urma lecturarii acestui post. Aricolul intr-o oarecare masura urmarea aceleasi idei, dar cu un titlu fara legatura. De ce? Din lipsa informatiei? Sau doar pentru a atrage atentia? Cu un simplu telefon ar fi aflat raspunsul la intrebarea ce face Raicu in Italia dar cu siguranta , nu era cel asteptat, cel care ar fi atras atentia. Dezamagitor.

Italia, o tara superba din multe puncte de vedere, dar cel arhitectural le intrece pe toate, cred eu. Am vizitat multe orase de la Milano si Venezia pana la Roma si Napoli. Am ramas impresionata de fiecare data. Sufletul mi se umplea de frumos. Astazi am ajuns intr-un loc de poveste, Florenta. A fost o zi plina, dar printre treburile pe care le-am avut de rezolvat nu am putut sa nu trag de timp sa mai vad o cladire impunatoare cu balcoane perfecte, stardute inguste si pietruite sau podurile de peste Arno. Maine sper sa reusesc sa vad Florenta cu adevarat, sa ma plimb pe stazi si sa vizites Domul, Galeriile Uffizi, Palatul Strozzi.

De mica am fost fascinata de imaginile care se vedeau din avion. Imi placea sa stau ore intregi langa fereastra sa vad toate liniile, patratele, punctele , sa analizez fiecare imagine noua si sa-mi dau seama ce reprezinta. De data asta am uitat sa privesc pe geam. Eram atenta la lucrurile pe care mi le-am luat sa le citesc. Intr-o mica pauza mi-am adus aminte cat de multi mi placea sa ma uit afara, sa vad cerul fara margini si norii care danseaza pe langa noi. Acum aratau altfel, ca un desert. Superb! Mi-ar fi placut sa vedeti si voi. Am facut poze, dar nu cred ca pot infatisa imaginea care pe mine m-a umplut de frumos.

Partea a doua a interviului cu cei patru membrii ai juriului.

Imediat dupa terminarea marii finale Megastar am stat de vorba cu membrii juriului pentru a afla ce parere au despre castigatorul titlului de Megastar.     Partea 1

Ma simt ciudat. Azi n-am fost la repetitii cum se intampla in fiecare vineri. Mi-au lipsit. Recunosc, nu-mi plac sfarsiturile. Niciodata nu mi-au placut. Uneori sunt bune, aduc cu ele tot felul de schimbari, de multe ori spectaculoase in viata noastra, dar asta nu modifica deloc felul in care simt. Mi-e greu sa ma despart de oamenii dragi, de obiectele care-mi plac, de perioadele in care ma simt bine sau de tot felul de lucruri care-mi aduc aminte de ceva. Uneori exagerez, cred. Imi amintesc ca in copilarie eram sfasiata de durere cand mama mea, stewardesa fiind, pleca in curse. Era o chestiune de o zi, doua sau o saptamana, dar eu aveam senzatia ca nu o voi mai vedea niciodata. La plecare o intrebam mereu cand se intoarce. De fiecare data primeam acelasi raspuns: omul stie cand pleaca, dar niciodata cand vine. Ma intristam tare. La capitolul lucruri stau bine. Mai am si acum rochitele elegante din copilarie. Sunt atat de delicate si imi aduc aminte de niste ani tare frumosi. Un alt lucru la care tin foarte mult sunt fotografiile. Am sute de albume. Acolo sunt pastrate cu grija toate amintirile mele. Sunt multe si frumoase si ma bucura de fiecare data cand le privesc. Sunt fericita ca sunt sentimentala, dar uneori ma las coplesita prea mult. Ce sa fac? Sunt un rac autentic.

Intre doua repetitii dinaintea marii finale Megastar am tras o fuga la Iasi la Romanian Fashion Week. Asa aratau si culisele si scena.

Astazi am fost la o sedinta foto pentru revista VIVA! care in curand implineste 9 ani!  VIVA! reprezinta foarte mult pentru mine. E o parte importanta din viata mea. Desi pare greu de crezut, Viva! este locul in care am plecat cand am hotarat ca trebuie sa fac mai mult decat sa fiu o imagine frumoasa intr-o emisiune de moda. Voiam sa invat lucruri noi, voiam sa ma implic, voiam sa am incredere in mine. Aici am reusit sa fac asta! Timp de 6 ani am lucrat alaturi de oameni minunati care nu m-au tratat niciodata ca pe “fata frumoasa de la tv” ci ca pe colega lor, oameni care au avut rabdare cu mine,  care m-au invatat ce trebuie sa fac pentru a fi un bun redactor de moda de frumusete la o revista de celebritati. A fost o perioada frumoasa, o perioada care are un loc special in sufletul meu.La multi ani, VIVA! si multumesc.

Interviu

Live on Megastar