Despartire
Inima a incetinit. Sufletul s-a golit. Lacrimile s-au pietrificat. Durerea a amortit trupul. Parca totul a paralizat. A plecat. A luat cu ea atat de multe. Zambetul cald, atingerea blanda, vorba calina, imbratisarea care dadea atat putere, grija permanenta, privirea datatoare de dragoste…ce greu va fi fara…doamne, ce doare despartirea…
30 Iunie 2008 la 20:56
Dumnezeu s-o odihneasca!
Si pe mine m-a crescut bunica…
30 Iunie 2008 la 21:03
greu…. cuvintele parca nu mai au sens
fii puternica Andreea
nu stiu … pacat ca fericire odata se si termina
sanatate multa Andreea
30 Iunie 2008 la 21:24
Octavian Paler spunea: “A muri inseamna a te transforma intr-o stea”. Bunica ta nu a murit, ea este undeva sus, pe cer, o stea stralucitoare care-ti va lumina sufletul, va fi calauza pasilor tai in cele mai negre nopti. Ea va ramane mereu lumina sufletului tau.
Sincere condoleante!
30 Iunie 2008 la 21:37
Condoleante. Cu totii plecam mai devreme sau mai tarziu. Consoleaza-te cu gandul ca o vei revedea, candva.. Pana atunci iti raman amintirile placute, uita ultimile luni.
30 Iunie 2008 la 21:40
Nu pot spune nimic sa te faca sa te simti mai bine.
Spune-i tot ceea ce a reprezentat pentru tine, chiar daca sunt convins ca stia si plange-o acum.
Imi pare rau ca trebuie sa fi suparata si nu a putut sa fie bine totul.
Sunt alaturi de tine cu gandul.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
30 Iunie 2008 la 21:53
Dumnezeu s-o odihneasca!
Fii puternica! Cu siguranta primeste gandurle tale pline de iubire si o ajuta.
30 Iunie 2008 la 22:05
condoleante
30 Iunie 2008 la 22:10
fii tare…va trece acesta durere, nu foarte repede dar va trece.
te inteleg si eu am trecut prin asta…te sfasie in bucati…dar va trece si vor ramane amintirile frumoase.
doamne doamne sa o odihneasca si sa aibe grija de ea!
30 Iunie 2008 la 22:15
Si nimic din ce ti-am spune noi nu iti va alina durerea…
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva, eu nu stiu cum as suporta totul. Dar trebuie sa fii puternica si sa depasesti toate astea. Ea ar vrea ca tu sa fii fericita si sa profiti de tot ce ai. Gandeste-te ca toate imbratisarile te-au facut mai puternica si ca privirea ei te-a umplut atata vreme de dragoste… Pastreaza totul cu grija. Ai ramas cu o gramada de amintiri superbe. Si ea o sa fie mereu langa tine… e o parte din tine.
Dumnezeu s-o odihneasca!
30 Iunie 2008 la 22:41
Imi pare rau
..pentru ea..pentru tine. Curaj!
30 Iunie 2008 la 22:56
Imi pare rau de bunica ta,Andreea,si eu am pierdut-o pe a mea acum o luna,stiu ce simti, fi puternica,altceva nu stiu ce sa-ti spun,sa te consolez.
30 Iunie 2008 la 23:18
Condoleante Andreea. Timpul te va face sa treci si peste asta. Fi putenica!!!
30 Iunie 2008 la 23:27
condoleante! imi pare rau ! Dumnezeu sa o odihneasca in pace !
30 Iunie 2008 la 23:32
Imi pare sincer rau ,Andreea!e foarte trist cand cineva pleaca de langa tine si nu intelegi de ce!Dar Doamne<Doamne o sa aibe grija de ea acolo sus si ea te va veghea pe tine!Fii puternica!
30 Iunie 2008 la 23:45
Dumnezeu s-o odihneasca in pace! fii tare Andreea! cuvintele sunt de prisos in astfel de cuvinte…iti doresc numai bine…si sa treci peste durerea imensa pricinuita de un astfel de momet cat mai repede…din tot sufletul iti doresc asta
30 Iunie 2008 la 23:51
Dumnezeu s-o odihneasca in pace! fii tare Andreea! cuvintele sunt de prisos in astfel de momente…iti doresc numai bine…si sa treci peste durerea imensa pricinuita de un astfel de moment cat mai repede…din tot sufletul iti doresc asta
1 Iulie 2008 la 0:00
Condoleante.
1 Iulie 2008 la 0:21
Este greu momentul despartirii, dar bucura-te de anii frumosi petrecuti alaturi de bunica ta … pana la urma cu totii vom ajunge tot acolo, altii mai devreme, unii mai tarziu …
1 Iulie 2008 la 1:15
Fii puternica, Andreea! Stiu ca e greu, dar gandeste-te ca de acolo de Sus, bunica ta va fi cu tine mereu si va veghea asupra ta. Eu nu mai am nici un bunic asa ca stiu senzatia cumplita de pierdere, dar timpul le vindeca pe toate. Dumnezeu s-o odihneasca in pace si tu sa-ti gasesti linistea sufleteasca. Fii tare.
1 Iulie 2008 la 5:13
Condoleante…
Nu va fii usor sa treci peste asta,dar bucura-te de faptul ca ai fost langa ea pina in ultima clipa,asta conteaza f.mult
1 Iulie 2008 la 7:08
Condoleante
1 Iulie 2008 la 8:03
Si bunicile mele au incetat din viata si mi-a fost greu,fiindca m-au crescut,m-au iubit si m-au inteles mai mult decat oricine altcineva.dar…asta e cursul vietii,toti trecem prin asta..sunt sigura ca bunia ta te priveste de Sus, fiind mandra detine si de realizarile tale.Fii tare!
1 Iulie 2008 la 8:08
Condoleante. Dumnezeu sa o odihneasca.
1 Iulie 2008 la 8:14
Dumnezeu sa o odihneasca …..
1 Iulie 2008 la 8:25
Condoleante draga mea, si multa multa putere…Dumnezeu s-o odihneasca in pace.
1 Iulie 2008 la 8:50
Imi pare rau pentru bunica ta…dar trebuie sa iti revii. Cred ca te inteleg perfect, eu am fost crescuta de bunici si nu stiu cum as reactiona daca s-ar intampla ceva cu ei. Este un sentiment tare ciudat sa stii ca nu o mai poti vedea niciodata si ca nu mai exista
(
1 Iulie 2008 la 9:15
Dumnezeu s-o ierte…
1 Iulie 2008 la 9:29
“Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!”
Iar restul e tacere……Dumnezeu sa o odihneasca si sa o ierte!
1 Iulie 2008 la 9:32
offf Doamne… Condoleante tie si familiei tale.
Cuvintele nu isi au rostul acum …
1 Iulie 2008 la 9:38
Condoleante!!!
1 Iulie 2008 la 9:52
Asta e viata Andreea, trebuie sa fii puternica si sa mergi mai departe. Bunica o sa-ti fie mereu aproape, in sufletul tau, o sa fie mereu langa tine prin tot ceea ce te-a invatat, o sa fie mereu in amintirea ta…
Condoleante.
1 Iulie 2008 la 10:07
Draga Andreea,
Imi pare sincer rau…
Stiu cum e sa-ti pierzi bunicii…. Dar, atata vreme cat traieste in sufletul tau, bunica ta va trai…
Te imbratisez,
Mihaela
1 Iulie 2008 la 10:21
Sa fii puternica,sanatatea e cea mai importanta,dumnezeu sa te ajute….
1 Iulie 2008 la 10:43
stiu cat de mult doare ,bunica mea a plecat acum 15 ani si lipsa ei m-a urmarit toata copilaria mea,e greu stiu ….. o sa treci peste asta gandeste-te doar la amintirile frumoase pe care le-ai avut alaturi de ea,la zilele cand ati fost impreuna,la sfaturile pe care ti le-a dat,la cadourile pe care ti le-a facut….iubirea de bunica e sfanta si ai fost o norocoasa ca ai avut parte de ea….te desavarseste ca om si ajunge acolo unde iubirea de parinti nu are acces…..fii tare durerea o sa treaca, este cursul firesc al vietii si nimeni nu este lasat pe dinafara………..CONDOLEANTE!
1 Iulie 2008 la 11:11
Imi pare rau… Dumnezeu sa o ierte!
1 Iulie 2008 la 11:34
Condoleante! Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Ti-e greu acum si-ti va fi ori de cate ori iti va fi dor de dansa. Accepta asta ! E firescul derularii firului ! Cu dragoste, Rodica Fintescu
1 Iulie 2008 la 11:54
un inger si-a gasit calea spre fericire!
condoleante!
1 Iulie 2008 la 12:21
Condoleante! Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe bunicuta ta!
Te inteleg, stiu foarte bine ce inseamna durerea, dar din pacate, asa e viata. Nu putem sa plecam toti odata, asa ca plecam pe rand, lasand in urma noastra amintiri frumoase, experiente care ne imbogatesc spiritual.
Eu cred in reincarnare, in faptul ca nasterea si moartea sunt doar niste experiente prin care am mai trecut de multe ori, ca noi suntem Spiritul etern, Lumina, particica din Fiinta Universala Infinita, care este Dumnezeu.
O vei visa pe bunica ta, ca ii este bine, eu asa am patit, am visat-o pe bunica sotului meu imediat dupa ce a murit, era inconjurata de lumina si era atat de bucuroasa, ca se intalnise cu fiul ei, care murise de tanar, pur si simplu radiau! Nu pot sa exprim in cuvinte cata usurare mi-a adus acel vis si atunci am inteles ca exista comunicare si dupa moarte, cel putin moartea aceasta fizica, pe care o percepem noi si aceasta comunicare e permanenta in inima noastra, realizata de dragoste. Dragostea ne uneste aici si oriunde. In dragoste devenim o singura fiinta, Unu.
Sper sa iti fie bine si sa te rogi pentru sufletul bunicii, sa devina Lumina.
Daca am intelege ca toate sunt experiente, teste, nu ne-am mai atasa asa de mult si nu am mai suferi. Dar, oameni suntem…
Multe imbratisari si multa putere ca sa mergi mai departe cu zambetul pe buze! Azi e prima zi din viata pe care o avem de trait, asa ca s-o traim cu bucurie si cu speranta!
Toate cele bune si mult, mult drag! Daca te putem ajuta cu ceva, sa ne spui…
1 Iulie 2008 la 12:30
E greu, e dureros…dar asta e viata si nu putem face nimic. Si eu am trecut prin asa ceva exact la doua saptamani dupa nunta, atunci cand trebuia sa fie o perioada fercita pentru mine nu o durere atat de mare… Sincere coondoleante!
1 Iulie 2008 la 12:33
condoleante…desi cuvintele nu mai au nicio putere acum…:(imi pare tare rau pentru tine……
1 Iulie 2008 la 12:37
Condoleante
O sa vezi ca o sa treci peste.In 2005 mi-am pierdut atat fratele cat si mama, dar simt ca mi-am revenit cat de cat.Timpul le rezolva pe toate.
1 Iulie 2008 la 12:42
Condoleante. Acum inca un inger vegheaza asupra ta, zambeste-i pentru ca te vede.
1 Iulie 2008 la 12:46
Desi nu mai poti sa intinzi mana si sa o atingi pe bunica ta, ea va fi intotdeauna langa tine, te va veghea, iti va sopti la ureche, iti va canta frumos…Un cantec al ingerilor, un cantec venit de acolo, de sus, de la Dumnezeu…Fii puternica!
1 Iulie 2008 la 12:57
Condoleante.:(
1 Iulie 2008 la 13:11
Condoleante. Fii puternica. Sunt alaturi de tine, pentru ca ma pun in locul tau si mi se pare de nesuportat. Si eu am o relatie foarte speciala cu bunica mea, si ma ingrozeste perspectiva ca la un moment dat..poate nu foarte indepartat, va trebui sa invat sa-mi traiesc viata fara cea care mi-a oferit cele mai tandre, calduroase si frumoase momente din viata mea. Stiu cum te simti…imi pare rau ca pentru tine a venit momentul in care trebuie sa treci prin asta….Fii puternica ….
1 Iulie 2008 la 13:27
Condoleante, imi pare rau! Esti o femeie puternica si o sa treci si peste asta, chiar daca e greu! Te inteleg perfect, eu mi-am pierdut tatal la varsta de 7 ani, bunicii din partea tatalui au plecat dintre noi in Vinerea Mare, la diferenta de 1 an. Suntem alaturi de tine, fii tare!
1 Iulie 2008 la 13:40
Imi pare rau. Condoleante
1 Iulie 2008 la 13:57
Condoleante!
Este greu, este cumplit de greu sa pierzi pe cineva drag… insa vorba aceea cu timpul care le vindeca pe toate nu este doar o vorba-n vant! Multa putere sa treci peste momentul acesta. Bunica va ramane mereu in sufletul tau, va fi mereu alaturi de tine! Ea vrea sa te vada fericita si implinita!
1 Iulie 2008 la 14:08
Ne nastem, traim bucuriile si greutatile vietii si, in cele din urma ne stingem asemeni unei flori… BE STRONG!! “Life is like a box of chocolate… You never now what you’re gonna get!! Big hugs for you!
1 Iulie 2008 la 14:59
Dumnezeu sa o ierte! Fii puternica …
1 Iulie 2008 la 15:02
Din pacea vesnica,ESTE mereu langa tine si te vegheaza.
1 Iulie 2008 la 15:38
Si Mami a mea a plecat acum cateva luni. Ea m-a crescut, ea mi-a daruit caldura si intelegere. Imi pare rau pentru bunicuta ta. O sa vezi insa ca atunci cand durerea se mai potoleste o sa o simti. Va fi mereu langa tine. E singurul lucru care ne consoleaza cat de cat. Intr-o zi, o sa o revezi din nou. Condoleante.
1 Iulie 2008 la 16:16
Imi pare rau pentru clipele prin care treci. Si eu am trecut prin aceste momente cumplite in urma cu sase luni. La fel ca si bunica ta, si bunica mea a murit pe patul de spital. Imi amintesc cum mergeam in fiecare zi( de 2-3 ori) la spital si vorbeam de cate ori aveam ocazia cu medicul. Asteptam cu disperare sa imi dea o veste buna. In momentul in care bunica mea s-a trezit, am simtit ca renasc, ca sunt cel mai fericit om de pe pamant. O saptamana mai tarziu, insa, boala a rapus-o. AU fost cele mai negre zile din viata mea. Acum nu mi-a mai ramas decat sa merg la cimitir, sa imi amintesc de momentele frumoase petrecute impreuna. Imi cer scuze ca am scris atat de mult, insa simteam nevoia, pe de-o parte sa ma descarc, iar pe de alta parte sa fiu alaturi de tine, desi nu ne cunoastem. Si eu lucrez intr-o televiziune..una de stiri , unde prezint cateva jurnale. Dupa moartea bunicii mele, am fost atat de bulversat, incat cu greu gaseam puterea de a mai citi ceva de pe prompter. Condoleante. Dumnezeu sa o ierte!
1 Iulie 2008 la 16:23
condoleante ……mai multe cuvinte nu fac nimic sa te ajute …. fii puternica !
ai pentru cine sa lupti….
1 Iulie 2008 la 16:36
Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.”
(Ioan 11:25)
Condoleante.
1 Iulie 2008 la 16:51
[...] privirea dătatoare de dragoste…ce greu va fi fără…doamne, ce doare despărţirea…”, scrie Andreea Raicu pe blog, după ce a a aflat că bunica sa, de 97 de ani a încetat din viaţă! Dumnezeu s-o [...]
1 Iulie 2008 la 17:09
Dumnezeu s-o odihneasca!
1 Iulie 2008 la 17:13
As vrea sa pot sa iti spun Fii tare Andreea, dar nu pot… pt. ca e greu sa fii tare acum. Te inteleg, iti inteleg suferinta, am trecut prin etapa asta , pt ca e o etapa a vietii, acum doi ani, e infiorator. Atunci si acum cred ca cel mai dureros lucru care ni se poate intampla este sa ne despartim de cei pe care ii iubim cu toata fiinta noastra, de cei pe care ii credeam nemuritori , de cei de care, noi, in subconstientul nostru, am sperat ca nu ne vom desparti niciodata . E greu, si va fi greu, pentru ca vor urma momentele in care iti va fii DOR , rau de DOR. Mie imi e DOR de ea…Merg mai departe si mi-am inoculat ideea, gandul, ca ea e peste tot langa mine, ma simte, ma asculta, ma sprijina…Putere, multa putere, ai nevoie, si sa ai oameni apropiati langa tine care sa te sustina si sa te spijine!Dumnezeu sa o odihneasca!
1 Iulie 2008 la 17:22
Condoleante. Dumnezeau s-o odihneasca in pace! Imi pare rau, ca treci prin asemenea monente, iti doresc sa fi tare, si sa incerci usor, usor, sa o iei de la capat, sa nu te lasi rapusa de durere. Te imbratisez cu drag Andreea, si sunt alaturi de tine.
1 Iulie 2008 la 17:34
Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trista, sunt cuvintele din motto-ul tau….nu uita ca esti o persoana extraordinara pe care bunica ar vrea s-o vada vesela.
1 Iulie 2008 la 17:40
Bunica ta a plecat doar fizic, ea traieste mai departe in si prin tine.
1 Iulie 2008 la 19:00
din toata inima iti spun condoleante….bunica mea a murit acum 2 ani si de atunci inca ma doare tare cand ma gandesc la ea…dar o vad mereu in vis,ma alina si ma ajuta mereu cand o rog ceva…de acolo de Sus bunicii ne vegheaza,ai sa simti singura asta…cand mi-e mai greu la ea ma gandesc
Dumnezeu sa o odihneasca in pace
1 Iulie 2008 la 19:11
Probabil te-ai obisnuit cu “imi pare rau” ..si stiu ca nici macar un milion de “imi pare rau” nu te pot scoate din aceasta tristete…
sunt sigura ca a fost o femeie buna…din pacate oamenii buni mereu ne parasesc
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
daca te pot ajuta cu ceva…nu ezita sa imi spui, draga Andreea!
te pup si fii tare!
>:D<
1 Iulie 2008 la 19:33
Condoleante Andreea…am plans cand am citit despre durerea ta… ma lupt cu aceeasi durere de mai bine de 8 luni si tot imi vine sa o caut…s-o astept…sa vorbesc cu mamaita mea…doare enorm despartirea mai ales cand ai o relatie atat de stransa… Vor fi tot timpul in sufletele noastre…in inimile noastre…stiu ca de acolo de sus ne supravegheaza si ne indruma asa cum au facut-o toata viata…Curaj!!!
1 Iulie 2008 la 20:07
Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa o ierte! intr-adevar, cuvintele sunt de prisos…nu poti stii cu adevarat ce simte o pers intr-o astfel de situatie decat in momentul in care o traiesti…si sentimentul e cumplit…stiu ce inseamna sa-ti pierzi un bunic/a si tocmai din cauza asta iti inteleg prea bine starea…fiecare crede k durerea lui e cea mai mare, k nimeni nu poate simti la fel de intens, dar din pacate durerea este aceeasi…multa putere….
1 Iulie 2008 la 20:33
Te simti ca anesteziat….zile, saptamani, luni nu constientizezi ce s-a intamplat, simti doar golul si nu mai reusesti sa il umplii. Nu poti sa vorbesti cu nimeni despre ceea ce simti pentru ca numai gandul inneaca ochii in lacrimi. Cine spune ca timpul le vindeca pe toate nu a trait suferinta si pierderea la cote inimaginabile. Au trecut mai bine de doi ani de cand am trecut prin aceeasi experienta si numai incercand sa scriu acum niste cuvinte de consolare ma determina sa plang in hohote si sa imi dau seama ca aceste cuvinte nu exista. Poate doar dragostea sa atenueze durerea, dragostea pe care ai primit-o cand erai copil si pe care ai simtit-o in ochii celei care a plecat, pana in ultima clipa de pe un pat de spital.
1 Iulie 2008 la 21:11
Dumnezeu s-o odihneasca!
1 Iulie 2008 la 21:17
Condoleante! Fii tare, Andreea! Stiu ca toate aceste cuvinte sunt de prisos, dar gandeste-te ca asa a fost sa fie…Toti ajungem la un sfarsit si poate ca…asa e mai bine…
1 Iulie 2008 la 21:53
imi pare rau pt bunica ta…..am citit mai demult niste interviuri si din ce spuneai se intelegea ca tineai foarte mult la ea…..
1 Iulie 2008 la 21:56
Condoleante!
1 Iulie 2008 la 22:05
o sa fie bine draga andreea.toti am trecut prin treburi triste fie cu bunici fie cu parinti.acum e ravasitor,dar nu trebuie decat sa lasi timpul sa treaca.te salut mult…….ANCA
1 Iulie 2008 la 22:23
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!Condoleante:(
Fi puternica Andreea>:D<.Gandeste-te la tot ce a fost frumos.Gandeste-te ca ai alaturi de tine un baiat minunat si o multime de prieteni.Suntem toti alaturi de tine.:*
1 Iulie 2008 la 22:43
Condoleante. in astefel de situatii nu exista consolare, nu exista cuvinte. tot ce pot sa-ti spun e ca pentru a trece peste mai usor trebuie sa-ti daruiesti toata dragostea celorlalti din jurul tau. ea va trai in sufletul tau. asta e cel mai bine sa se intample: sa traiasca in tine, in amintirile tale prin iubirea ta si sa nu moara o partea din tine odata cu ea. ai grija de tine si incearca sa fi tare…
2 Iulie 2008 la 0:29
Condoleante.. Orice s-ar intampla sa stii ca ea este acolo sus si te va ajuta de fiecare data cand vei avea nevoie.. iti va vechea somnul si va incerca sa te tina departe de rau cum va putea mai bine.. stiu ca o iubeai si ea te iubea mult insa trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca o sa-i pierdem pe cei dragi si la un moment dat vom ramane singuri doar cu amintirile si cu iubirea pe care le-o purtam !Cateodata imi cad lacrimile pe obraz si mangaindu-ma ele imi spun ca nu ma pot ajuta dar ma pot linisti.. Ao grija te tine ! te pup
2 Iulie 2008 la 0:46
imi pare rau. condoleante.
2 Iulie 2008 la 1:22
Andreea, multa lume te iubeste si te apreciaza pt ceea ce reprezinti tu ca om in primul rand, si mai apoi pt Andreea Raicu care zambeste la camera cand se aude “3, 2, 1, suntem in direct”. Te-am văzut cum te comporti in pauzele publicitare cand beculetul rosu de la camere este inchis, te-am vazut cum te comporti dupa ce se termina o emisiune, te-am vazut cum esti tu cu colegii, cum esti un om ca noi toti.
Au trecut si altii prin momente asa dificile si greu de imaginat de trecut dar inveti in fiecare secunda cum sa treci, sa depasesti. O sa vezi si tu, zilele astea nici nu iti vei da seama bine ce se va petrece, o sa ai puterea zilele astea sa ajuti la pregatiri, sa vorbesti cu lumea, sa te lasi consolata, poate ca nu vei simti nici foamea si nici setea dar cu timpul te vei obisnui cu gandul, gandul greu de acceptat dar nu ne ramane nimic de facut decat sa acceptam.
O sa ai momente cand o sa vrei sa fii singura, te va deranja orice cuvant venit din partea oricui desi lumea va incerca sa te ajute.
Tot ce iti ramane sa faci este sa fii puternica, sa plangi pe umarul cuiva si imbratisarile sa iti aline durerea. Fii tare, suntem alaturi de tine si la bine si la rau.
2 Iulie 2008 la 7:47
Condoleante:(….e greu dar trebuie sa fii tare!:*:*>:D<
2 Iulie 2008 la 9:39
Condoleante!
am citit in Ring despre moartea bunicii tale.
Sa fii puternica!
2 Iulie 2008 la 10:42
Condoleanțe..
Dumnezeu s-o odihnească..
2 Iulie 2008 la 11:03
…durere,lacrimi,tristete…:(….fii tare!!!!!!!!!!!!!!
…condoleantze…:(
2 Iulie 2008 la 11:14
Codoleante! o sa treaca momentele acestea grele,chiar daca acum doare..
2 Iulie 2008 la 12:04
Cuvintele nu mai au nicio valoare acum….Dumnezeu iti va da putere sa treci peste orice obstacol.Tu trebuie sa te gandesti ca ei ii este mai bine acolo unde e acum si ca te vegheaza si te ocroteste in fiecare moment al vietii tale.
2 Iulie 2008 la 13:12
Imi pare tare rau Andreea pentru pierderea suferita de tine. Iti inteleg suferinta pentru ca si eu am trecut prin asta in urma cu 5 ani. Si nici acum nu pot spune ca sunt linistita. Condoleante. Stiu ca vorbele nu ajuta foarte mult dar ……………. Sau poate ajuta uneori.
2 Iulie 2008 la 14:12
condoleante…desi cuvintele nu mai au nicio putere acum…:(imi pare tare rau pentru tine……
fii tare andreea……..toti suntem alaturi de tine…ptr ca te iubim……:*:*>:D<
2 Iulie 2008 la 15:01
condoleante…Dumnezeu iti va da putere sa mergi inainte….
2 Iulie 2008 la 15:59
Dumnezeu s-o odihneasca !
Am avut sansa s-o cunosc pe BUNICA ta .Am avut sansa sa cresc alaturi de TATAL TAU . Doi oameni DEOSEBITI care te-au IUBIT asa cum NU O SA TE MAI IUBEASCA NIMENI pe acest pamant.
Acum alaturi de tine a ramas mama ta – DOAMNA Raicu .
Te rog , primeste sincerele mele condoleantze si transmite mamei tale sanatate si sa-i dea Dumnezeu PUTERE la ceasul CRUNTEI DESPARTIRI de mama sa .
Andronache
2 Iulie 2008 la 16:23
Dumnezeu s-o odihneasca. Condoleante.
2 Iulie 2008 la 21:30
intai a murit ea. apoi tata. si apoi copilaria mea.
au murit prea devreme, si nu a fost corect….
dar mi-am dat seama ca moartea face parte din viata.
nu ma sperie si nu m-a speriat niciodata….dar doare
intensitatea durerii ramane, o perioada e permanenta si apoi se rareste…li se spune amintiri, dar intensitatea durerii ramane aceeasi.
…. cand nu ai amintiri, ai un gol care nu se umple niciodata…as fi preferat amintirile in locul golului. golul e permanet. la fel si durerea. la fel si intensitatea….
dar cred ca tu ai multe amintiri, calde, luminoase, pline de iubire.
si ma bucur ca le ai. si ma bucur ca bunica ta si-a trait viata. si ca amintirea ei e atat de frumoasa. ma bucur ca nu ai ramas cu un gol, ci ai ramas cu amintiri….
incerc sa-mi imaginez cum e sa ai atatea amintiri, cum e sa faca parte din viata ta…sa te protejeze, sa te mangaie si la sfarsit sa simti inca mana care te-a mangaiat….sa nu o poti uita…un copil uita repede, si uita si mana care l-a mangaiat odata, o uita, dar ii simte lipsa. cumplit de mult.
e firesc sa te doara. dar ai atatea amintiri. nu o poti uita. a facut parte din viata ta. a fost bunica ta. a facut parte din copilaria ta, si toate s-au intamplat asa cum trebuia.
2 Iulie 2008 la 21:40
imi pare rau.incearca sa inveti sa o simti ca ea e in permanenta cu tine.
2 Iulie 2008 la 22:57
Regret mult pierderea bunicii tale. Ti-am scris in unul din anterioarele posturi despre bunicii tai ca sunt certat cu bunica. Ne-am impacat. Daca s-ar intampla asta si cu ea as suferi enorm, oricat de suparat as fi cu ea, as uita imediat de tot si m-as cai. Nu stiu cum as suporta pierderea ei si nici a bunicului. Sper sa nu se intample asta prea curand, desi se intampla atunci cand trebuie si nu cand ne dorim noi, desi desigur ca niciodata nu ne dorim asta vreodata.
Imi pare foarte rau si sunt alaturi de suferinta ta. Dumnezeu sa O odihneasca in pace si sa te vegheze de sus. Ea nu va inceta niciodata sa exista in inima si in mintea ta a celorlalti dragi bunicii tale. Trebuie sa fii puternica si sa ai credinta ca Dumnezeu a luato alaturi de El pentru ca are nevoie de ea.
Te pup. Condoleante!
2 Iulie 2008 la 23:06
imi pare foarte rau pt cele intamplate!! sincere condoleante andreea…
3 Iulie 2008 la 1:07
Dumnezeu s-o ierte!
iar tie sa iti dea multa putere sa treci peste!
Multa lume spune ca acum cuvintele sunt de prisos, dar in aceste momente sprijinul prietenilor este cel mai important… ei de fac sa realizezi ca viata continua.
E greu, e ca o prapastie ce iti e deschisa in fatza, iar tu te afunzi, te afunzi si simti ca nu ai putere sa te agati de nimic, dar o vorba buna si un zambet te ajuta sa te ridici si sa iesi din acea prapastie a durerii!
Ai iubit-o mult si ai s-o iubesti mereu, dar Dumnezeu a iubit-o mai mult si a luat-o la El!
Sa-i fie tarana usoara!
3 Iulie 2008 la 7:42
Uff… imi pare rau, Andreea… stiu ca n-a fost usor… dar o sa vina o vreme cand o sa va revedeti undeva intr-o lume mai buna >:D< suntem alaturi de tine, toti cei ce te apreciaza.
3 Iulie 2008 la 7:59
Doamne,imi pare tare rau!Te inteleg perfect,si eu am fost crescuta de bunica mea,care este MAMA,de fapt,asa ii spun si acum si o iubesc la nebunie,pentru tot ce a facut pentru noi,pentru mine…Nu stiu cum ar arata lumea asta fara ea,niic nu vreau sa imi imaginez.Andreea ,eu iti doresc putere si Dumnezeu sa te ajute sa treci peste aceasta drama!
3 Iulie 2008 la 9:01
Pfuf…condoleante!!
Sunt momente grele in care vorbele parca n-au nici o valoare….stiu ca acum te simti ca si sedata, dar, sunt sigura ca vei fi ca intotdeauna puternica si ca in curand vei putea din nou sa privesti cu bucurie in urma, si iti vei aminti tot ce-i mai frumos legat de bunica ta.
Pana la urma…dupa o vreme realizam ca…..asa e viata! Trist, dar asta e!
3 Iulie 2008 la 9:51
Condoleante Andreea! Esti o persoana deosebita, si asta este si datorita educatiei pe care ai primit-o. Bunica ta continua sa traiasca prin ceea ce a lasat in mama ta si in tine. Sa fii tare! sa lupti in continuare…asa cum ai luptat pana acum. Gandeste-te ca sunt multi oameni alaturi de tine cu gandul…si spiritul . Si pana la urma…spiritul e cel care conteaza, nu?
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
3 Iulie 2008 la 10:03
Condoleantele mele Andreea. Fi tare si gandeste-te ca acesta este cursul vietii!
3 Iulie 2008 la 10:32
Draga Andreea,
Dumnezeu s-o odihneasca. Condoleante.
Esti o printesa esti tare frumoasa si talentata!
3 Iulie 2008 la 10:59
Dumnezeu sa o odihneasca ! Stiu ca iti este greu in acest moment,dar Dumnezeu sa te intareasca. Eu si fratii mei o avem doar pe Bunica ,care se bucura mereu de ale noastre realizari,insa noi stam cu teama.Nu avem ce sa facem ,asa este viata .
3 Iulie 2008 la 12:37
Dumnezeu s-o odihneasca in pace si sa-ti dea tie puterea de a merge mai departe !
3 Iulie 2008 la 14:11
imi pare rau, cel mai dureros sa pierzi pe cineva drag
trebuie sa fi puternica
3 Iulie 2008 la 15:24
CONDOLEANTE SINCERE. Da ,doare foarte despartirea. Extrem de greu, nu stiu oare cum putem noi oamenii sa simtim atata durere in suflet si cu toate astea sa mergem inainte. nu e durere mai mare ca asta…imi pare asa rau..din suflet iti spun
3 Iulie 2008 la 15:34
Plang si am pielea gaina…Imi pare atat de rau pentru pierderea ta…pentru pierderea oricui caruia i-a murit un bunic drag, cineva apropiat… Stiu ( din presa) cat de apropiata ai fost de dansa, Dumnezeu sa o ierte, ce relatie ati avut si vreau sa iti spun ceva, ce desigur stii.. Bunica ta a murit fericita, a trecut dincolo cu sufletul implinit, a fost iubita asa cum trebuie iubiti bunicii, a fost alturi de tine , de viata ta , de sufletul tau, asa cum numai un bunic stie. Tu i-ai facut viata fericita si moartea usoara. Toti o sa murim… si bunica mea la un moment dat.. stiu asta dar nu vreau sa ma gandesc la acea clipa.. incerc cu fiecare zi sa ma bcuur cat pot de mult de dansa, sa o bucur cat pot de mult. Iti multumesc pentru exemplul pe care il dai! Capul sus si ochii spre cer, de acolo de sus te priveste cineva..e ingerul tau pazitor acum! Te imbratisez cu mult drag, Oana.
3 Iulie 2008 la 15:35
sunt la fel de trista si iti inteleg suferinta…luni dim 30 iunie ora 08 am primit un telef, de partea cealalta mama care plangea…”cristina a murit bunica ta, vino acasa te rog” au fost cuvintele care m-au izbit…este imensa durerea pe care o simt..imi vine sa tip sa urlu, 3 zile am umblat besmetica incercand sa fac fata, si sa uit; faptul ca ii vedeam lucrurile peste tot, haine, perna, lenjeria de pat ma aducea la realitatea, si-mi amintea pentru ce alerg eu, pentru a pregati inmormantarea bunicii care ma crescut de mica…si cu care am dormit an la randul in acelasi pat, si care ma asculta la teme, si care imi pregatea micul dejun in fiecare dimineata, si care imi povestea intamplari din al doilea razboi mondial…si multe, f multe lucruri…am ajuns prea tarziu sa o mai vad, sa mai stau de vorba cu ea…planuisem sa merg pe 4 iulie acasa sa o vad…a murit in somn pe 30 iun dimineata, singura, in patul ei…este groaznic; sper sa fie bine unde e….mi-e dor de ea…nu-mi pot stapani lacrimile…socul este prea mare pt mine…
3 Iulie 2008 la 17:05
Draga Andreea,
Nu ma cunosti, “nu te cunosc”, dar simt nevoia sa te strang puternic in brate.
Te inteleg perfect, am trecut si eu de cateva ori prin asta. Niciodata nu va mai fi la fel ca inaite.Totusi, esti o norocoasa ca ai avut o Bunica atat de speciala. Peste ani, amintirea fiintei calde, te va face sa zambesti.Ai putut sa te maturizezi alaturi de ea si sa constientizezi ce specila a fost pentru tine si devenirea ta ulterioara.Esti o norocoasa…Pierderea e pe masura, grea si iremediabila. Te imbratisez strans ,draga Andreea. Simti? sunt multi cei alaturi de tine acum. Dumnezeu sa o odihneasca!
3 Iulie 2008 la 19:53
condoleante! imi pare rau!
sa te ajute Dumnezeu sa ai putere sa treci cu smerenie peste asta, desi este foarte greu. bunica va fi linistita si fericita sa te vada ca esti bine.
3 Iulie 2008 la 21:39
,,a fost ca un vis frumos”atat…..cred ca intelegi
3 Iulie 2008 la 21:40
3 Iulie 2008 la 22:33
Andreea iti doresc sa-ti revii cat mai repede dupa ultima perioada si gandeste-te ca de acum va fi cu tine peste tot,te va veghea de sus,te va tine in brate,iti va da putere si iti va trimite ingeri pazitori cand vei avea nevoie si cand nici nu te astepti.stim ca esti destul de puternica sa te vedem cat mai repede zambind.numai bine!!!te sarut
3 Iulie 2008 la 23:20
Imi pare rau,stiu cum este sa pierzi pe cineva drag.Dupa ce vei depasi acest moment iti vei da seama cat de puternica esti…
4 Iulie 2008 la 9:10
Suntem cu totii alaturi de tine si iti dorim din suflet multa putere…
4 Iulie 2008 la 10:17
Condoleante. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
4 Iulie 2008 la 12:19
condoleante!
4 Iulie 2008 la 12:28
Dumnezeu s-o odihneasca!
Sincere condoleante! Imi pare rau……
4 Iulie 2008 la 12:59
Sincere condoleante.
4 Iulie 2008 la 13:45
condoleante.fii puternica pt bunica ta pt ca sigur ar vrea de acolo de sus sa mergi mai departe.ai multi oameni care te iubesc in jurul tau.
4 Iulie 2008 la 14:07
ai scris asa frumos..stiu exact ce simti andreea…mi s-a intamplat acelasi lucru in aprilie..bunica mea 93 de ani..ea m-a crescut iar relatia noastra a fost atat de puternica, stransa si frumoasa incat parca cuvintele n-o pot cuprinde.
e dureroasa o astfel de despartire…stiu…dar stiu si ca o sa fi puternica si ca dragostea si amintirea bunicii te vor calauzi tot timpul. ea e parte din tine! si asa va ramane.
imi pare rau..cuvintele nu prea isi au rostul..vreau doar sa stii ca mi-ai devenit foarte draga de cand iti citesc blog-ul. si incarcatura pe care o ai de la bunica se simte. te pup tare.
condoleante, dumnezeu s-o odihneasca.
usor, usor te vei linisti…eu imi visez bunica in fiecare noapte..si nu stiu de ce..dar asta ma face foarte fericita. poate e acolo undeva..watching over me.
4 Iulie 2008 la 17:05
Imi pare rau Andreea, trebe sa fii tare!
4 Iulie 2008 la 20:11
condoleante andreea…stiu… e foartea grea despartirea…dar trebuie sa fi tare…acum 3 luni a murit bunicu meu…si acum ink nu pot sa-mi revin…si sa accept k nu ma mai asteapta asa cum ma astepta mereu…:((…Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe amndoi….
4 Iulie 2008 la 21:46
Dumnezeu s-o odihneasca …
draga mea andreea sunt una din multele persoane care te indragesc si te respecta si imi pare rau de ce ti s-a intamplat te inteleg pentru ca si eu mi-am pierdut bunica marti (1 iulie) , care m-a crescut , cu care am petrecut zilnic cam 15 ani din viata , care mi-a dat cei 7 ani din casa si a ajutat la cladirea persoanei care sunt azi….ai dreptate aceasta despartire rupe o bucata din tine si simti ca se duce cu persoana care a plecat de langa tine s-o pazeasca sa fie bine acolo unde se duce cu toate ca si tu si eu stim ca le era mai bine langa noi , ca le iubeam si le iubim in continuare si ca era asa bine cand ne raspundeau mereu la intrebarile la care nu stiam raspunsul si ne dadeau lectii de viata in stilul lor…… n-am sa uit ca prima mancare care am facut-o a fost cu mamaia la telefon …of doamne e asa de greu fara ea …era ca un inger plina de bunatate si cu vocea lina cu ochii zambitori ……. azi am inceput sa ma descarc sufleteste si am ascultat vama veche cu vama veche melodia mea de suflet …cred ca am ascultat-o de cel putin 50 ori si am plans si ma-m rugat sa aiba dumnezeu grija de ea….
draga mea ai grija de tine roaga-te pentru ea sa-i fie bine acolo unde e ai sa-ti dea putere sa mergi mai departe si nu uita ca in afara de tudor si familia ta ne ai si pe noi care suntem aproape de tine si ne vonm ruga si noi pentru ea… te sarut si ingerul tau sa te aiba in grija
dumnezeu s-o odihneasca
5 Iulie 2008 la 0:09
Deia suntem alaturi de tine! Vreau doar sa te incurajez sa recapeti zambetul pentru bunica ta!Sigur te vrea sa zambesti Deia!Chiar asa … trebuie sa fii o femeie puternica in continuare si sa lupti in continuare ..Asa esti tu..povestea cu bunicii trebuie spusa si savurata de oricare dintre noi care are bunici! Laptele de pasare, sarlota de capsuni , cozonacul de casa , povestile copilariei , vacantele si nazbatiile supravegheate de ei stau la baza vietii noastre! offf ce frumos! Deia fii acelasi rac minunat (si eu sunt ) cu putere si lumina in minte (asa imi place sa spun ca ai ) iar ceea ce e frumos sa se reverse pe buzele tale intr-un zambet calduros
“Ne ai pe noi…/ Suntem prietenii tai…! ” ( tu stii asta ) cu totii suntem alaturi de tine
5 Iulie 2008 la 14:52
Sincere condoleante!
Amintirile pe care le ai alaturi de bunica ta sa reprezinte motiv de bucurie!
Zambeste la amintirea zambetului dumneaiei cald!
5 Iulie 2008 la 15:04
condoleante!Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
5 Iulie 2008 la 20:03
andreea, te inteleg prin ce simti. eu mi-am pierdut mama, nu de mult. cea mai buna prietena a mea. nu mai am bunici de mult. mama a plecat acum putin timp dintre noi intr-un mod f greu de acceptat. nu incerca acum sa fi tu cea mai tare, plangi, stai langa ea….descarca-ti sufletul… iti doresc sa o visezi, asa cum o visez eu pe mamica mea, sa continui sa te gandesti la ea.
ea cu siguranta iti va da putere si te va ocroti, asa are mami meu grija de noi.
ai grija de tine!
5 Iulie 2008 la 21:02
sincere condoleante. si eu imi iubesc bunica la fel de mult k tine si o sa imi fie f greu knd nu va mai fi. ea m-a crescut de la 8 de knd am venit la scoala in bucuresti….si pana la urma indiferent de ce iti este mama, tata, frate, bunic(a), prieten orice pierdere e dureroasa. fi tare cum ai fost si pana acum si intareste-o si pe mami tau, k pana la urma ati ramas doar voi doua, si bineinteles si Tudor, dar …..voi doua…..
6 Iulie 2008 la 11:07
6 Iulie 2008 la 11:22
te-am visat rau… te rog ai grija de tine.
8 Iulie 2008 la 14:12
Imi pare rau! Stiu ce simti. Acum aproape 8 ani mama a murit in bratele mele si imi e greu si acum fara ea cu toate ca nu a fost langa mine cat ar fi trebuit cat era in viata, dar acum ca eu sunt mama la randul meu as fi vrut sa impartasesc cu ea fericirea asta si minunea de copil pe care il am. Dar Dumnezeu stie mai bine……… Iti doresc pace in suflet!
9 Iulie 2008 la 14:56
imi pare sincer rau pentru bunica ta andreea. dar ai sa vezi ca timpul le vindeca pe toate:)…mergi mai departe..inca mai ai oameni in jurul tau care te iubec:)
10 Iulie 2008 la 21:15
ti-am mai scris ca bunica mea mi-a fost si mama si tata. si chiar daca mi-ar fi fost doar bunica, tot ar fi fost cea mai minunata persoana. sunt sigura ca acum cuvintele nu mai prea conteaza. trebuie sa ne simtim norocoase ca am avut asemenea persoane pe langa noi si ca am castigat ingerasi acolo sus.poate o sa fie prietene.:)de fapt nu poate, sigur. >:D:D<
13 Iulie 2008 la 19:52
ne pare rau suntem alaturi de tine te iubim.pupici pentru mariea
24 Iulie 2008 la 11:41
Dumnezeu sa o ierte !
. am vorbit cu el duminca si marti s-a dus , sper eu la Domnul .
si mi-e mi-a murit bunicu pe 15 iulie 2008
macar bunicu a scapat de dureri , suferea de metastaza osoasa .
Dumnezeu sa ii pazeasca pe amandoi ! adik pe toti oameni dragi noua.
Zambeste ! este cel mai important.
31 Iulie 2008 la 16:33
Dumnezeu sa o odihneasca pe bunica ta!e trist…..si imi pare rau….dar asta e viata…..pe oamenii buni ii ia Dumnezeu, pe altii ii mai lasa putin printre noi….trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi….esti foarte tare si bunica ta este tare mandra de tine sunt convinsa
te pup
13 August 2008 la 0:28
Scrii foarte frumos, folosesti cuvintele perfecte, asa cum trebuie. Eu una stiu ca este nevoie de mult mai mult decat cuvinte pentru a trece peste asa o durere. La 19 ani am asistat neputincioasa la moartea mamei mele. Cancer la san. Provin dintr-o familie buna, ama vut cei mai buni medici, dar nu s-a putut
. M-a pregatit pt admiterea la facultatea de stomatologie din Bucuresti si a fost foarte mandra de mine ca am intrat pe locurile de la buget. Peste cateva luni, a trebuit sa faca un tratament care a slabit-o, boala a avansat, nu s-a mai putut face nimic. Eram in sesiune, ma chinuiau gandurile, vroiam sa invat pt ca ma gandeam la viitor ( nu imi luam examenele deci treceam la taxa), pe de alta parte vroiam sa stau cu ea cat de mult pot, sa ii dau incredere. A fost mereu o luptattoare, plina de viata, era iubita de toti elevi, profesori, a facut mult bine, dar degeaba…Nopatea dormeam cu ea, plangeam in liniste sa nu ii dau de banuit, iar ea ma lua in brate ca atunci cand eram mica si ma alina spunandu-mi ca o sa se faca bine. A trebuit sa lipsesc de la un examen important pt a ma duce acasa sa o vad la spital, ultima data cand am vazut-o in viata si am vorbit cu ea. Nimeni din familie nu accepta ideea sfarsitului, nici ea. Am vorbit pt ultima data si mi-a spus ca vroia sa se mute cu mine in bucuresti sa fim noi doua, ca fetele. Nu a apucat. Peste o saptamana dupa un examen am fost sunata si am inteles ca se duce..am inteles dar parca refuzam…pana candam ajuns acasa si am vazut usile deschise si o lumanare pe veranda. Asta a fost si sfarsitul meu, ceva s-a rupt din mine, vise, sperante, viitor, amintiri, nimic nu mai avea sens. Mereu pozez in persoana fericita, care este in regula…dar nu mai pot sa fiu asa vreodata. Sper ca nu te-am plictisit prea mult 
dar cuvintele tale m-au rascolit si am simtitnevoia sa scriu. Acum trec la invatat pt ca nu am avut tocmai una n roz la facultate si nu cred ca evit trecerea la taxa 
47 de mil pt mien sutn o avere acum si ma straduiesc sa imi refac greselile vrute sau nevrute.
Cat despre tine tin sa iti spun ca te admir enorm inca de cand te-am vazut pt prima data la tv. Faci parte din categoria femeilor frumoase, puternice, inteligente si esti sigur un exemplu pt multe pitzipoance din showbiz.
Te pup dulce si iti urez toate cele bune :*
31 August 2008 la 21:29
totusi avea 97 de ani era de asteptat
14 Septembrie 2008 la 18:15
condoleante ! sper ca vei trece peste acest moment destul de dificil , cu toate ca bunica ta nu mai este printre noi a facut asta pentru a te vedea din cer . S-a dus la steua ei , care iti va lumina noptile innorate.
24 Octombrie 2008 la 18:07
jgjh
26 Octombrie 2008 la 16:53
Pe 29 feb.2008 (ce ironie) Buna (ca asa se zice pe la Alba), a devenit ingerul meu. Cand am auzit am simtit ca toata lumea s-a prabusit . Si acum cand imi amintesc de ea o simt alaturi si ochii mi se umplu de lacrimi…asa ca din senin…e greu dar asta este viata:”ashes to ashes, dust to dust”.
PS:Mai am amintire de la Ea..numele meu.
30 Octombrie 2008 la 20:37
nu exista durere mai umilitoare pt suflet atunci cind pierzi pe cineva drag…iar uneori cuvintele nu acopera si nici nu vindeca o rana lasata in inima de destin…condoleante pt bunica ta
17 Noiembrie 2008 la 18:08
cred ca am citit textul asta de 5 ori…si de fiecare data cand il citesc…plang…fara exceptii…am simtit la fel si imi e ft dor de ea…dar sa stii ca te vegheaza si vei simti lucrul asta…pur si simplu ii vei simti prezenta…ii vei auzi sfaturile..e mereu langa tine!Dumnezeu sa le odihneasca!si stii ceva?desi am crescut…simt nevoie sa ma mai stranga o data in brate…sa se mai joace cu mine…sa imi mai zica “Doamne ajuta!” cand ies din casa!te pup draga mea!!!
14 Iulie 2009 la 22:29
condoleante pentru bunica ..ai trecut prin clipe foarte grele:( imi pare sincer rau…si eu am pierdut persoane dragi..mi-au dat lacrimile cand am citit:(