Arhive pentru luna Iulie 2008

Lansare Tshhhirt by Andreea Raicu

Miercuri, 30 Iulie 2008

Megastar 3

Vineri, 25 Iulie 2008

Promisiunea e sfanta pentru mine asa ca ma bucur sa va spun ca in toamna asta va exista Megastar 3. Toti cei care nu au reusit sa-si implineasca dorinta de a fi pe scena pana acum, in toamna asta au ocazia ( cei talentati:-)). Cea de a treia editie Megastar va fi un pic diferita. Va da sansa atat finalistilor din celelalte sezoane, cat si altor concurenti talentati, sa-si atinga visul pentru ca de data asta vor concura 8 grupuri de cate 4 concurenti. Cel mai bun va castiga! Mai multe detalii va voi da zilele urmatoare.

Maria

Luni, 21 Iulie 2008

Azi e ziua Mariei. Si ea e rac. Un copil minunat. Sensibil, dulce, cald….cred ca asta ne-a facut sa ne lipim atat de tare una de alta. Imi pare rau ca nu sunt acasa. Mi-ar fi pacut sa petrecem ziua ei impreuna. Stiu cat de mult ii place sa primeaca multe cadouri. De fapt, cui nu. Dar ma intorc si recuperam.

Multumesc

Sâmbătă, 19 Iulie 2008

Vreau sa multumesc tuturor pentru urari. M-au bucurat enorm mesajele voastre. Chiar am simtit ca ati fost alaturi de mine si asta mi-a facut ziua si mai frumoasa. La multi ani si voua celor care sunteti nascuti in perioada asta.

17 iulie

Joi, 17 Iulie 2008

Maine e ziua mea. E liniste… In fiecare an era o perioada agitata. Pregatiri pentru petrecere, telefoane, emotii, invitatii, tot felul de lucruri de aranjat… mereu a fost asa. Chiar din copilarie pentru ca parintii mei mi-au serbat mereu ziua de nastere…anul asta e diferit. Nicio petrecere pregatita, nimic special. E prima oara cand nici nu sunt acasa.  In continuare simt un gol in urma plecarii lui Buni. E primul an fara ea. Am preferat sa nu fiu acolo. Era greu. Dar stiu ca ea imi va fi alaturi si voi avea parte de o zi diferita, dar frumoasa.

Ce e viata…

Luni, 14 Iulie 2008

I-am raspuns in scris unei bune prietene care nu ma mai auzise de o buna bucata de vreme. I-am povestit cateva din lucrurile care nu-mi dadusera o stare prea buna si ma impiedicasera sa fac ceea ce aveam de gand. M-a tot sunat si n-a reusit sa ma gasesaca…Dupa doua zile am primit un mesaj din care am ales ceva pentru voi:

” M-am gandit sa-ti descriu cum mi-am inceput garda…Dupa o dimineata foarte agitata, am pus 2 catetere la Neurologie la 12,30 am fost sa dau o anestezie la o politrauma. Era o tinara de 31ani, victima unui accident rutier (soferita), a incercat sa fereasca un catelus pe DN1 si a nimerit intr-un parapet. Pe masa de operatie am gasit o pustoaica slabuta, cu maini fine si capul imens, ras, intubata. Am inceput anestezia, i-am pus cateter venos central, 5unitati de singe (era aproape exsanguinata), neurochirurgul i-a facut volet decompresiv (s-a evacuat singele din cutia craniana), creierul se revarsa pe masa de operatie…am terminat pe la ora 16 si am dus-o in Terapie Intensiva. Mi-a fost frica ca o pierd pe masa, a singerat enorm, pina la urma am stabilizat-o, m-am ocupat toata garda de ea, dar leziunea cerebrala este mult prea severa si sincer vorbind nu are nici o sansa. Dimineata am lasat-o cu tensiune buna, diureza,hemoglobina bune,dar…..creierul e zob.
La iesirea din sala ma asteptau parintii fetei, tatal canceros cu citostatice, mama disperata…Am fost primul om cu care au vorbit si a trebuit sa le spun ca unicul lor copil are creierul zob. Mama ei imi povestea ca are o fetita atit de buna, ca n-a facut rau nimanui, a condus mereu si niciodata nu a avut nicio problema, n-a patit nimic…Plingea mult, dorea cu disperare sa-i dau o speranta, ma implora sa fac ceva pentru unicul ei copil….
Intr-un alt pat, un tanar zdrobit intr-un accident era mangaiat pe cap de un barbat frumos, inalt, semanau. Probabil era fratele….un gest de o tandrete nemaintilnita…pe hol tatal ma opreste si ma intreaba daca eu ma ocup de fiul lui…
La ora 2,30 dimineata dadeam anestezie de citeva ore in sala de chirurgie plastica, o femeie a fost mutilata de o masina pentru porumb. Sangele ii siroia pe fata, urechile smulse, au reparat-o impecabil, dimineata la 8 am detubat-o. Era bine.
Stateam noaptea in sali obositi,improscati de singe,ascultam muzica si lucram…. si ma gindeam, oare ce fac ceilalti oameni?
Fiecare zi din viata mea cuprinde tragediile si  momentele apocaliptice din vietile celorlalti.
Viata e intotdeauna plina prin ea insasi, iar daca esti tinar, sanatos, inteligent, frumos, e chiar prea mult.
Tu nu ai voie sa nu fii bine atata vreme cat nu ai niste probleme majore, iti moare cineva, esti bolnava…
Oamenii nu inteleg ca diferenta intre a fi si a nu fi aproape ca nu exista. Au fost salvati si mi-au murit oameni in miinile mele. Eu spun destul de repede ce am de spus pentru ca de un timp am realizat ( mai exact de cind fac meseria asta) ca timpul… nu are rabdare, merita trait din plin.”

Mesajul a ajuns noaptea. M-a socat. Lacrimile nu incetau sa-mi curga. A fost dur. Parca m-am lovit de un zid. Am realizat cat de mult timp irosim. Cat pierdem …uneori pentru nimic…clipe care nu se mai intorc niciodata…ne pierdem in detalii care nu conteaza, consumam energie pentru nimicuri, muncim mult sa avem, sa ne realizam dorintele din copilarie si sa obtinem respectul celor din jur cu ajutorul unori conturi pline de zerouri. N-am mai vazut de mult timp oameni relaxati, care sa se bucure de ce au, sa imparta cu cei din jur, fara sa se mai piarda pe drumul haotic al vietii care duce catre mai mult si mai mult si mai mult…poate maine nu va mai fi…iar acel “mai mult” nu va mai insemna nimic. uitam mereu asta…sau nu-i dam importanta…

Vin si pleaca

Duminică, 6 Iulie 2008

Stau si privesc prin fereastra imensa. Zeci de avioane aterizeaza sau decoleaza si incet incet se pierd in zare. Asa sunt si oamenii. Sosesc  si pleaca. Venirea lor pe lume aduce atata bucurie, iar plecare lasa un mare gol si o durere imensa pentru cei ramasi.  Vreau sa va multumesc pentru gandurile frumoase, pentru incurajarile scrise din suflet. Mi-a facut bine sa le citesc. M-a impresionat ca ati simtit sa va deschideti inimile si sa-mi povestiti momente delicate din viata voastra. E greu si dureros ce ramane in urma, dar asa cum ati spus si voi, ne gandim le cei care au plecat cu dragoste si suntem fericiti ca avem pe cineva acolo sus care ne iubeste, care ne priveste cu atentie fiecare pas. Eu stiu ca Buni va fi mereu langa mine si va avea grija asa cum a avut cat a fost aici. E tare greu, dar stiu ca lacrimile mele o dor de fiecare data cand le simte. Vreau sa zambesc si sa savurez fiecare moment frumos pe care l-am trait impreuna. Si, Doamne, sunt atat de multe…