Intotdeauna am fost fascinata de oameni, de comportamentul lor, de felul in care relationeaza intre ei. Imi place sa observ, sa-mi explic de ce se intampla unele lucruri. De multe ori nu reuses. Cartea pe care o citesc acum ma ajuta enorm. Mi-a deschis o usa catre lucrurile care ne afecteaza viata, calitatea ei si lumea in care traim. Din pacate, un aspect important in viata este lasat la o parte. Nu este privit cu deschidere, nu este lasat sa intre si sa ne guverneze viata. Dragostea. Dragostea de oameni si de tot ce avem in jur. Dragostea este sursa fericirii si a bucuriei de a trai. Ne e frica sa ne deschidem sa o lasam sa intre. Ne e frica sa iubim. Ne e frica de fericire. Ne gandim ca intotdeuna dupa fericire urmeaza chin. Ne e teama sa mergem inainte, sa lasam la o parte toate ranile acumulate in timp. Am sa va impartasesc cateva fragmente care m-au facut sa inteleg motivele care stau la baza multor probleme din viata noastra. John Welwood, psihoterapeut, profesor si scriitor, doctor in psihologie, autorul este pionier inimpletirea spiritualitatii cu psihologia.
“A defini iubirea e foarte simplu: o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el sis a-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Deschiderea-DA-ul neconditionat al inimii- este esenta iubirii. Caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui DA-dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti”
“Conform sfintilor si misticilor, iubirea este materialul din care suntem facuti; suntem creati din caldura si deschiderea ei. Nu trebuie sa fim mari intelepti sa recunoastem asta. Tot ce trebuie sa facem este sa aruncam o privire onesta asupra lucrului ce face viata sa merita a fi traita. Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indifferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare. Dar atunci cand iubirea nu e prezenta, ceva intotdeauna ne intristeaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca ne lipseste si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii si disperarii.Aceste adevaruri simple sunt sustinute si de cercetatarile stintifice, care confirma ca legaturiel noastre cu ceilalti afecteaza dezvoltarea sanatoasa a creierului, a sistemelor endocrin, imunitar si si a echilibrului nostru emotional. Pe scurt, iubirea este forta centrala care ne sustine viata si o ajuta sa functioneze. In cuvintele inteleptului Indian Nisargadatta Maharaj: “Viata este iubire si iubirea e viata.”
“in esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem-siguranta, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire- sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire. Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat nu ne hranesc cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. Sunt asemenii mancarii de la fast food. Esecul lor de a ne hrani nu face decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergade nebuni pe roata de hanster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompensa care sa ne satisfaca realmente. Este la fel pentru toata lumea.”
va urma…
