Andreea Raicu» Arhivă blog » Cand Dumnezeu te iubeste

Cand Dumnezeu te iubeste

…trist, doare, e departe de ceea ce iti doreai tu. ai face orice sa schimbi asta, sa intorci situatia in favoarea ta. Ai muta muntii, ai merge pana la capatul pamantului doar ca sufletul tau sa fie linstit si bucuros. Dar nu se intampla intotdeauna asa cum ne dorim. Lacrimi, tristete, frustrare, regrete, durere, suferinta planeaza peste tot, fara sa mai lase vreo urma de stralucire. Totul e gri, fara contur, culoare sau lumina…Nimic nu mai e potrivit, nimic nu mai are gust…
se scurg zile, saptamani, nimic nu se schimba ..durerea e tot acolo, simti corpul amortit, tipul pare ca sta in loc, soarele nu-si mai arata chipul….
trec luni si incet parca lucrurile prind culoare, forma, stralucire…privesti inapoi…la zilele in care lumina de abia se intrezarea, dar prea departe, speranta complet ratacita, iar dorinta lipsita de putere…acum lucrurile se vad altfel parca. Perdeaua de tristete se risipeste. Nu mai doare atat de tare…sufletul obosit de atata durere se zbate sa renasca…Dorinta il face puternic si-l ajuta sa revina la ce era nu demult.

Trec alte luni si viata se vede altfel. Detasarea cu care privesti lucrurile nu demult intamplate te face sa realizezi greseala pe care ti-o doreai, nebunia pe care voiai sa o faci. Acum esti fericit! Dar asta se intampla pentru ca Dumnezeu a decis pentru tine, a facut ceva importiva dorintei tale. Desi atunci nu ai fi inteles acum reaizezi si ii multumesti Lui pentru ajutor. In viata totul se intampla cu un scop. Nimic nu e intamplator. Si oricat de dureros ar parea momentul, viata ne arata ca a fost doar sper bine.

Articolul a fost în Joi, 11 Decembrie 2008 la 21:15 şi se găseşte în categoria Fără categorie. Poţi urmării răspunsurile la acest articol prin feed RSS 2.0. Poţi lăsa un răspuns sau un trackback din siteul tău.

69 Răspunsuri pentru “Cand Dumnezeu te iubeste”

dita zice că:
12 Decembrie 2008 la 0:06
Draga Andreea ai mare dreptate cand spui ca Dumnezeu alege ce e mai bine pentru noi,chiar daca noi la ora respectiva ne dorim ceva opus.cand aveam 25 de ani m-am imbolnavit ,si a fost necesar sa stau destul de mult prin spitale.Iubitul meu ,de la vremea respectiva,in loc sa ma sustina cum era normal si cum ma asteptam,m-a parasit.Am suferit mult la ora aceea si-mi doream sa revina,sa lase bautura care devenise prietena lui.Acum sant fericita ca Dumnezeu a hotarat ca un alt barbat sa vina in viata mea,si odata cu el si rezolvarile problemelor mele. A stat langa mine pana astazi cand sant iesita de 9 luni dintr-un transplant de ficat ,am un an si jumatate de cand santem casatoriti,santem fericiti.Dumnezeu l-a adus tocmai din Dej la Oradea pentru ca toate acestea sa se intample.Ii multumesc.
Dragos zice că:
12 Decembrie 2008 la 0:14
Wow, nu credeam ca voi citi asa ceva venind din partea ta.
Frumos…
Ina zice că:
12 Decembrie 2008 la 1:44
Sper sa ai dreptate….astept cu nerabdare sa vina momentul cind “realizez” de ce….
tudor zice că:
12 Decembrie 2008 la 2:54
Acum ceva ani in urma am avut nevoie de o minune… care spre norocul meu s-a si intamplat fapt ptr. care pot sa-ti mai scriu acum. Pot spune ca Dumnezeu mi-a intins mana , altfel nu exista nici o explicatie ptr. mine, … dar nu despre mine este vorba ci mai mult despre cum ai reusit, speeeerrrrr, sa treci peste acest “Rau” de care tu si nimeni nu are nevoie mai ales acum in prag de sarbatori, dar dupa cum f. bine sti , “proverbul spune ” tot raul spre bine”… si cand spun asta ma refer ca tu chiar meriti ceva mult mai mult , mai bun , mai pur , mai altfel. OK poti spune ” cine-i asta de sta sa-mi faca mie morala si sa-mi explice mie ce este bine si ce este rau!!!! WRONG, nici nu am de gand sa fac asa ceva , dar prin prisma unor, sa-i numim cunoscuti, stiu lucruri pe care tu nu ti-ai fi dorit sa l-e sti… ce vreau de fapt sa spun este ca foarte greu treci de acele momente , si te chinui si te intrebi oare cu ce am gresit, … daca s-ar putea sa o iau din nou de la capat, si Doamne ajutama, sa nu mai gresesc si sa fac ca persoana la care tin atat de mult sa-si dea seama ca …. bla , bla ,bla…..si ptr. ce, ca intr-un sfarsit sa spui stai asa ca de fapt nu eu sunt cel vinovat … Dumnezeu nu face nimic la intamplare, ci totul se intampla cu un scop, iar noi trebuie sa ne dam seama care este acela. Tu esti o tipa f. ” misto” eu te admir ca ai puterea sa te ti atat de bine , din toate punctele de vedere te-am si intalnit de cateva ori pe la diferite evenimente , si niciodata nu mi-ai lasat impresia ca nu ai fi stapana pe ceea ce faci si ca nu ai detine controlul asupra lucrurilor care le intreprinzi… asa ca ma bucur ca ai reusit sa treci , poate din nou, de aceasta perioada cenusie spre gri inchis, dar usor usor apar si culorile… nu mai vreau sa aberez ca am facut-o destul….iti doresc toata sa ai parte de multa multa iubire, fericire , si nu mai prejos de atat, multa sanatate… pup you. astept urmatorul dialog si tema lui
criserb zice că:
12 Decembrie 2008 la 8:42
Foarte frumos scris si foarte trist

Fata, sa-ti zic eu ceva, au auzit-o mai demult si de fiecare data asa a fost: “cand valurile vietii te vor izbi necrutator, fi stanca cea mai tare caci valul este trecator”

Toate o sa se rezolve la un moment dat… doar rabdare.
andreea zice că:
12 Decembrie 2008 la 9:25
nu are nici o legatura cu dumnezeu. are legatura cu tine, cu vointa, cu puterea de a trece peste si mai ales cu timpul care pentru unii trece cu folos, pentru altii degeaba.
andreea zice că:
12 Decembrie 2008 la 9:27
nu cred ca are nici o legatura cu dumnezeu. are legatura cu vointa, cu tine, cu puterea si dorinta de a trece peste si mai ales cu timpul, care pentru unii trece cu folos. pentru altii degeaba
Claudette zice că:
12 Decembrie 2008 la 14:17
Si uite-asa..ai dovedit ca citatul din statusul tau nu sunt doar niste vorbe, ci emana din cea mai adanca convingere.
” Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.”G. J. G. Marquez
Cateodata, uitandu-te in urma realizezi ca ceea ce era “un rau dureros” la un moment dat, era de fapt si un “rau necesar” pentru binele ce avea sa urmeze in viitorul tau..
Domnisoara in rosu zice că:
12 Decembrie 2008 la 14:47
dragos,eu ma asteptam ca Andreea sa scrie asta.Este o fata credincioasa.
Andreea stiu ca ai fost pe la M-rea.Sihastria in vacanta de vara.Atunci mi-am schimbat total parerea pe care o aveam despre tine.Bineee…nu te gandi ca aveam o parere proasta,dar m-am bucurat enorm si mi-am dat seama ca esti super tare.PooP:*:*:
(Btw articolul tau mi-a deschis ochii intr-o oarecare masura.Aveam nevoie de un sfat si nu stiam de unde sa il iau.La fiiiix!!Ms:D)
Anca-Maria zice că:
12 Decembrie 2008 la 15:38
Foarte, foarte frumos, Andreea…!!!

Totul are legatura cu Dumnezeu…
Nimic nu este intamplator…

Hazardul este inventat de neacceptarea Vointei Divine. Preferam sa ne supunem resemnati intamplarii, decat sa recunoastem autoritatea unei Fapturi superioare noua… Dumnezeu. Preferam sa ne reprosam noua sau altora o nefericire de moment, decat sa acceptam participarea nesolicitata a lui Dumnezeu la viata noastra… Avem mereu nevoie de explicatii, de lamuriri, de convingeri…

Acum macar o suta de ani, a-ti gasi iubirea era rodul unei indelungi rugaciuni si a unei contiinte depline a faptului ca fara Dumnezeu nu se poate… Si nici nu are sens… Visul care il exclude pe Dumnezeu, nu se va implini.

Am gasit o superba definitie a dragostei in lucrarea unui Preot: “Dragostea este o consecinta a Harului.”…
Tacere, mister, asteptare… Taina. Cam asa ni se dezvaluie, nu?
Nu fara sens, casatoria este una dintre cele sapte Taine ale Bisericii…

Deci, sa fim optimisti. Atata timp cat Dumnezeu exista, exista si iubirea noastra… Este doar o chestiune de timp si de bunavointa… Si de acceptare, in acest context prea modern al zilelor noastre, a unei realitati atat de eterne… Dumnezeu. Dincolo de timp, dincolo de toate, dincolo chiar si de noi insine…

Dumnezeu nu este un potrivnic al nostru. Este un complice. Un prieten intim… Un confident… Este Totul. Si iubeste iubirea si pe cei care iubesc…

Nu recomand, ci doar sugerez, “Iubirea nebuna a lui Dumnezeu”, lucrare scrisa de un nobil rus, Paul Evdokimov. Precizez faptul ca este nobil, de inalta clasa, pentru ca se spune ca in Dumnezeu cred doar prostutii si needucatii… Incultii… Eroare penibila.

Andreea, iti doresc mult, mult succes si deplina implinire… pe toate planurile…!!!

Sarbatori fericite, un Craciun superb si un An Nou minunat, tie si tuturor…!!!

Cu mult drag.
evergreen zice că:
12 Decembrie 2008 la 15:45
si orice am trai reprezintă o bogăţie a noastră şi nu un experiment care să te rănească… sulfetul e făcut să renască, altfel am fi morţi cu toţii la prima înfrîngere.
Anca-Maria zice că:
12 Decembrie 2008 la 16:02
Si… de cele mai multe ori, deciziile lui Dumnezeu nu corespund cu ale noastre… Asta este clar. Insa, eficienta lor, se verifica in timp…

Este absolut necesar “a te lasa in mainile Sale”… Asta si inseamna “a crede in Dumnezeu”… A avea incredere ca nu te va dezamagi… prin ceea ce iti va da.

Esecurile si durerile nu trebuie sa I le atribuim… le ingaduie, dar nu sunt dorinta Sa exclusiva…

Dar, sa nu intram in detalii. Ideea este aceeasi: succes deplin pentru toata lumea…!!!

Mereu cu gandul la voi.
m3 zice că:
12 Decembrie 2008 la 16:05
Vai, dar ma simt onorat, chiar magulit. Nu ma asteptam la un raspuns atat de beletristic. Ma bucur deci, ca esti bine.
Apropo, Doamne-Doamne credeai ca sta doar asa, ca badea (nu Mircea, ala cu ciomagul)? Ca e impasibil? Pai nu poate. Crezi ca el nu se uita pe bloguri? Atata doar ca n-are timp sa mai scrie comment-uri, dar actioneaza cu mijoacele lui, ceva mai conservatoare. Stiu eu!

@ andreea
Colega, te-am inteles de prima data

@ benny
Suriara mai mica, esti, desigur, o draguta
ZUZULIK zice că:
12 Decembrie 2008 la 16:25
…:(:(Bunica mea …e pe cale sa nu mai fie …Dumnezeu va decide …ce e mai bine pt ea si sufletul sau …..:(:-(
andreea zice că:
12 Decembrie 2008 la 16:46
scuze ca am scris de doua ori. internetul prost.
Lacramioara zice că:
12 Decembrie 2008 la 17:59
Am ajuns sa fiu dependenta de blog-ul tau, sa citesc si sa ma regasesc in multe din randurile tale!
Ai dreptate, Andreea! Nimic nu e intamplator si totul e scris demult sa se intample… La mine au trecut doar doua luni de cand sufletul este trist si mi se pare o eternitate, inima bate cu disperare spre ceva ce nu va mai veni; mi-as dori sa dau timpul inapoi si sa merg pe alt drum, alaturi de EL. Dar… e prea tarziu. Sper sa vina clipa in care sa-mi gasesc linistea si sa zambesc din nou, asa cum eram obisnuita.
Iti multumesc! Esti o femeie minunata si meriti ce-i mai bun!
laura s. zice că:
12 Decembrie 2008 la 18:12
eu spun mereu ca perioadele de zbucium sunt bune; ele ne ajuta sa ne dam seama cat ne este de bine cand in sfarsit ne este bine…
luana zice că:
12 Decembrie 2008 la 20:13
Weiss,eu trec acum prin perioada aia neagra,in care totul parca nu mai are sens,e prima faza. Dar ce ai scris tu ,cu revenirea la normal si cu realizarea greselilor, ma face mai optimista. Multumesc
gratian zice că:
12 Decembrie 2008 la 20:31
Andreea , de ce esti trista ?
minola zice că:
12 Decembrie 2008 la 21:12
iti spun din suflet ca randurile tale imi dau atata putere de viatza in cat nu as fi crezut niciodata
si cred ca ca sa poti scrie asa ceva ai trecut printr-o situatie destul de dificila si printr-o perioada destul de grea
te felicit pt ceea ce esti si pt puterea cu,care treci peste tot ceea ce ti se intampla iti doresc un sf de saptam,ana minunat si tineo tot asa pupici
madalina zice că:
12 Decembrie 2008 la 21:21
are legatura fff mare cu DUMNEZEU IMI PARE RAU SA ITI STRIC MOMENTUL ANDREEA(CEA DE LA COMENTARII)PT K TOTUL ARE LEGATURA CU EL SI DAK NU VREA EL NU O SA AI VOINTA…DORINTA S.A ASA K DUMNEZEU SA LE AJUTE PE FETELE D ELA PEPPER GIRLS SA CASTIGE!!!!
maya zice că:
12 Decembrie 2008 la 21:35
Ai foarte mare dreptate Dumnezeu ne iubeste si are grija de fiecare in parte chiar daca de multe ori ai impresia ca te-a uitat.Eu cred ca prin credinta poti trece mai usor peste necazuru,peste suferinta,peste rautatile altora…..Te pup si ai grija de tine.
maya zice că:
12 Decembrie 2008 la 21:37
cum ai primit vestea ce ne-a zdruncinat pe toti,aceea ca s-a stins un inger,o fiintaminunata:ANCA PARGHEL?
radu zice că:
12 Decembrie 2008 la 22:02
ok, dar ce se intampla cand nu il mai iubesti tu pe dumnezeu, ba din contra?
cand lunile se transforma in ani… si nimic frumos nu se intrezareste?
Cristian zice că:
12 Decembrie 2008 la 23:50
… daca randurile astea le-ai scris tu si nu sunt din vreo carte……uou….am avut dreptate in privinta ta

o mica adaugare…de multe ori pare intr-adevar ca ceea ce ne opreste vine din exterior (Dumnezeu) dar in acelasi timp parca noi insine am refuzat sa vedem solutia, noi singuri ne-am pus bate in roate in realizarea acelui lucru pe care acum observam ca nu ni-l dorim cu adevarat … deci as zice ca Dumnezeu ne da puterea sa facem ceea ce trebuie (daca credem sufleteste) iar cand mai avem nevoie ne mai si ajuta cate putin din exterior (cum a facut-o pentru mine cu mesajul asta postat de tine )
Andreea zice că:
13 Decembrie 2008 la 12:51
Andreea scuza-ma daca insist,dar de obicei raspunzi intrebarilor .Pe a mea o eviti mereu desi de nenumarate ori am postat-o nici macar nu ai publicat=o .te intrebam doar ce folosesti pt albirea dintilor.ce pasta de dinti folosesti ??esti un om normal si mie se pare o intrebare normala si deloc indiscreta …..
florin zice că:
13 Decembrie 2008 la 13:40
Nu sunt fan blog-uri… prefer sa pun mana pe un stilou si pe o coala de hartie… dar uite asa vedem si noi trairile persoanelor publice. Si ce remarc?!?!? Intre o plimbare la Paris sau pe Coasta de Azur, o prezentare de moda sau un cover la o revista, Andreea Raicu sufera, nutreste sentimente comune ca noi cei multi! Nu critic, fac niste mici comentarii(daca imi este ingaduit- sper sa nu fiu hulit). insertii filozofice presarate de opulenta, divinitatea, umanitatea, fac parte din viata de zi cu zi a unei vedete autohtone. E bine de stiut, avand in vedere ca si noi traim in aceasta tara si ne confruntam cu stari asemanatoare, insa la alti parametrii( mai putin luxuriante si mai mult triste- ce sa-i faci e criza financiara dom’le). Si ca sa nu fiu ipocrit, trebuie sa confirm faptul ca esti printre putinele persoane cunoscute care nu fac tapaj de pozitia lor sociala pe toate site-urile de monden din Romania. Asta trebuie sa apreciez!!!! Poate de aceea imi esti si simpatica(recunosc sunt indragostit lulea de tine )))). In ceea ce priveste subiectul expunerii pe care ai facut-o, trebuie sa punctez faptul ca in momentele dificile, cand nu suntem convinsi ca ceea ce se intampla intra in normal, ne consolam cu interventia Celui de Sus, traind cu speranta ca totul face parte dintr-un plan bine consolidat. E pana la urma omenesc sa simtim asta, insa apelam la interventia Divina doar atunci cand suntem nesiguri si dezorientati. Poate ca este mai bine asa, ne luam o greutate de pe spate si pasam responsabilitatea pe spinarea Unuia mai puternic decat noi. Eu sincer il vad ca pe un semn de slabiciune si de efemeritate. Ca pan’ la urma asta suntem, niste cifre pe un intreg continent. see u!!!!
MIHAELA zice că:
13 Decembrie 2008 la 17:01
Ai foarte mare dreptate,Dumnezeu are grija de fiecare in parte chiar daca de multe ori avem impresia ca ne mai uita.Cred ca ne iubeste pe toti si mai cred ca prin iubire si credinta poti depasi multe momente grele,si trebuie sa fim mai buni si mai ingaduitori.
piticu zice că:
13 Decembrie 2008 la 17:49
Sa dea Dumnezeu sa castig si eu un loc pentru banner la tine pe blog
peace
xlastexit zice că:
13 Decembrie 2008 la 21:22
Nu stiu ce e Dumnezeu, insa stiu ce nu e! Si nu e cum il vedeti sau vi-l imaginati majoritatea.
‘nough said!
Lucik zice că:
13 Decembrie 2008 la 22:05
Mult, mult adevar, profunzime si intelepciune in ce spui tu in postul asta (spre surprinderea mea placuta). Indiferent ce a cauzat, ce se afla in viata ta reala in spatele cuvintelor din postul asta – extrem de simplu si adevarat si extraordinar de simplu surprins. M-a miscat !
Simo zice că:
13 Decembrie 2008 la 22:33
Frumoase cuvinte…merg direct la suflet…cat adevar…emotionant…

………………………………………………………………………………………………

In alta ordine, chiar acum ma uit la emisiune si imi place foarte mult!!! Imi aduc aminte cu o imensa placere de momentele cand eram in studio si am participat la emisiune, de clipele minunate petrecute acolo!
Le tin pumnii ambelor trupe si abia astept sa aflu cine e noul MEGASTAR!!!ambele sunt bune…mi-a fost greu sa ma decid, dar am votat!!!

Andreea, arati SENZATIONAL!!! ambele tinute imi plac insa in rochita alba (una din preferatele mele, ti-am zis si cand ai pozat pentru coperta Unica … ) arati INCREDIBIL!
Pupici multi….gata, s-a terminat pauza publicitara, ma reintorc in fata TV-ului sa savurez in continuare emisiunea…emotiile cresc din ce in ce mai mult…se apropie punctul culminant!!!!

Vb luni…pupici multi si salutari de la Cipri!

Simo
Dean zice că:
13 Decembrie 2008 la 23:08
ceau ! vreau sa aflu si eu piesele cantate de MS 4
Simo zice că:
13 Decembrie 2008 la 23:24
Avem un Megastarrrrrrrrr….BUZZ…am mizat intotdeauna pe baietii astia…BRAVO lor!!!
In acelasi timp, imi pare sincer rau pentru fete, stiu cat de mult isi doreau sa castige, mi-a parut rau sa le vad atat de triste si pe Raluca plangand, insa, fetelor, sa continuati, chiar sunteti talentate!!!

Andreea, te pooop cu mult drag…ma duc pe kiss fm…

Simo
Simo zice că:
13 Decembrie 2008 la 23:26
…am uitat…

FELICITARI!!!! ANDREEA pentru intregul sezon MEGASTAR!
Sa speram ca va mai urma unul, nu?!

poooop!
zah julien zice că:
14 Decembrie 2008 la 0:00
techgirl// pe buzele tale ar fi necesar un capac de vas wc nu ruj sau alte alea. ar fi ceva permanent. si ….inca ceva….doar inca ceva: pune si un lacat pe capac.
Claudia zice că:
14 Decembrie 2008 la 0:28
Ce frumos ai scris!You are a true human being!Esti o persoana minunata, sa nu uiti asta niciodata!:)
Diana zice că:
14 Decembrie 2008 la 4:43
Buna Andreea! Ti-am descoperit blogul si m-a fascinat atat de tare incat l-am parcurs de la cap la coada. Te stiam , dar nu te cunosteam. Acum insa, am facut-o si am o stare de bine , ca am cunoscut un om minunat! O persoana cu un suflet cald, un om modest si o femeie cu adevarat deosebita! Sa fii fericita ca meriti pe deplin!
Solaris zice că:
14 Decembrie 2008 la 8:03
Ganduri frumose, si triste .
In viata totul se intampla cu un scop. Nimic nu e intamplator.
Dar, din pacate drumul il alegem noi. Art fii prea usor sa aleaga EL pentru noi. Ceea ce traim azi este efectul gandurilor si actiunilor noastre de ieri. EL nu alege pentru noi, de aceea suntem si judecati pentru ceea ce facem.
Deci Andreea, nu mai privii in oglinda retrovizoare, priveste inainte avand grija la ceea ce faci azi.
Te pup
stephan zice că:
14 Decembrie 2008 la 10:25
Hi !…foarte frumos spus si asa este de fapt….mult succes andreea si nu uita ….”es gibt nichts in der welt gutes ausser man tut es”….sigur vei reusi…
z.j.s. zice că:
14 Decembrie 2008 la 23:16
Nu mai am rabdare… simt cum se prabuseste timpul in jurul meu…
Gina zice că:
14 Decembrie 2008 la 23:31
O femeie puternica reuseste intotdeauna sa treaca peste orice obstacol! trebuie doar sa ai incredere in tine si in Dzeu!
Asa cum ai zis si tu, totul in viata asta are un scop! Deschide-ti ochii si inima…si totul va fi mai bine!
a big hug for you!
Ovidiu zice că:
15 Decembrie 2008 la 0:09
Doamna Andreea Raicu,
de mai multe ori am scris dar nu mi-ati aprobat, nu stiu motivul.

Am vrut sa va arat ceva pe blogul meu, e simplu.
Anticipat.
irina zice că:
15 Decembrie 2008 la 11:54
imi pare asa rau ca nu ai fost azi in comunitatea pe tocuri:(
mocleanu zice că:
15 Decembrie 2008 la 17:20
Cata dreptate ai ! Nimic din ce ne este dat sa traim nu e intamplator, ideea e ca de cele mai multe ori, toate cele dupa care tanjim nu sunt neaparat bune pentru noi si tocmai in momentul in care ne complacem mai mult apare ceva sau cineva care ne face sa punem punct, chiar daca nu ne convine ! Doare,stiu, dar mai putin decat atunci cand ne afundam in raul pe care l-am putea “folosi” impotriva noastra.
E clar ca totul se reduce la o chestiune de orgoliu si ca trebuie sa acceptam ca din cand in cand e necesar sa primim lectii de la viata, in mod special atunci cand o luam pe aratura.
Daca am stii sa privim in noi, cu obiectivitate, ca sa ne vedem adevarata fata…poate c-am fi ceva mai puternici.
roxanda zice că:
15 Decembrie 2008 la 17:47
Pe sistemu’: ” Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.”…
de tine ales…
Alexia zice că:
15 Decembrie 2008 la 18:05
Cel mai tare banc al momentului:

Copii ati citit “Capra cu 3 iezi?”
-Daaaaaaa…!!! (raspunde clasa).
-Tu, asta mic din prima banca, ia spune-ne cati iezi avea capra…?
-Pai povestea se cheama “Capra cu 3 iezi”, nu?
-Da.
-Si acum ma intrebati “cati iezi avea capra”?
-Da…
-TREI,…in p_la mea…!!!
-Adrian Despot stai jos, azi ai nota 3!
Raluca zice că:
15 Decembrie 2008 la 20:41
Am citit ce ai scris asa cum citesc de fiecare data cu atata placere , scrii foarte frumos dar de cele mai multe ori cuvintele exprima tristetea , deznadejdea , neputinta , si nu inteleg de ce. Intotdeauna te-am admirat si am crezut ca ai tot ce si-ar putea dori o femeie in viata , esti frumoasa inteligenta , ambitioasa si foarte puternica. Azi nu stiu de ce , dar incep sa ma indoiesc , poate ……..ca nu ai tot ce ai vrea de la viata. Iti doresc din inima sa gasesti acel ceva care sa te faca completa , dar fara ajutorul lui Dumnezeu , tu sa iei deciziile , asa cum faci de fiecare data si o faci foarte bine. Pup.
niculae zice că:
15 Decembrie 2008 la 21:02
observ ca te-ai reapucat din nou de fumat. Sincer ai fumat in vreo pauza a vrunei emisiuni TV?
septimmia zice că:
16 Decembrie 2008 la 8:13
timpul nu vindeca..e relativ…noi l-am conceput..tu esti cel care te vindec8i..si depinde doar de tine cat va dura si cum va fi…
Andreea Raicu zice că:
16 Decembrie 2008 la 10:45
zuzulika, ma tot gandesc la tine. sa fii puternica orice s-ar intampla.
techgirl zice că:
16 Decembrie 2008 la 10:59
hahaa.. fraiere!! Te-ai trezit cam tarziu?
Keos zice că:
17 Decembrie 2008 la 1:03
“In viata totul se intampla cu un scop.”, sincer ma indoiesc de asta. Oricum, e un pic funny sa il gasesc pe Dumnezeu pe blogul asta (sper ca nu par rautacios cand spun asta).
OC zice că:
17 Decembrie 2008 la 13:36
inteleg despre ce vorbesti, anul acesta nu a fost un an usor, si acum lucrurile se indreapta spre bine si chiar vezi ca Dumnezeu te iubeste, chiar daca ti se pare uneori ca a uitat de tine… ah si eu sunt nascuta pe 18 iulie, deci probabil, something is in the air…iti tin pumnii in continuare
mihaela zice că:
17 Decembrie 2008 la 21:20
Andreea tu esti o femeie buna o femeie pe care nu are cum sa nu o placa nimeni cu atat mai putin Dumnezeu. In ochii tai se citeste frumusetea sufletului tau. Sper din tot sufletul ca in aceasta perioada miracolul sarbatorilor sa cuprinda si sufletul tau si toate dorintele tale sa se indeplineasca. Ce frumos ar fi daca Mos Craciun ar trece si pe la oamenii mari si le-ar indeplinii si lor macar o dorinta sau ce frumos ar fi daca am ramane cu aceleasi probleme pe care le aveam atunci cand asteptam mosul acela saracacios dar care ne umplea sufletele si fetele de fericire.
Cat de puternica poate fi o persoana este imposibil sa nu aiba astfel de momente important este sa poti trece cat mai repede peste ele.

Cu drag si admiratie, Mihaela.
oana oana zice că:
18 Decembrie 2008 la 17:54
FOARTE TRIST DAR ADEVARAT!AI DESCRIS AGONIA SIMTITA DUPA CE PIERZI CEVA PRETIOS.EU SUNT IN AGONIE DE VREO TREI LUNI DAR SUNT CONVINSA CA MA VOI PUTEA DETASA CAT DE CURAND.VREAU SA MA BUCUR DIN NOU DE SOARE ,DE FLORI ,DE CER ,DE….TOT CE MA INCONJOARA DAR E PREA DEVREME,INCA NU POT.INTAI TREBUIE SA INVAT SA CRED DIN NOU IN MINE SI IN OAMENI.

E GREU SA ITI ´PIERZI´VIATA DE PE-O ZI PE ALTA,E GREU SA UITI TOATE ILUZIILE TALE,TOATE PLANURILE TALE….E GREU SA UITI O PARTE DIN VIATA TA!E GREU SA TE TREZETI MEREU SINGUR SI SA TE DUCI LA CULCARE SINGUR,INTR-UN PAT GOL CAND PANA NU DEMULT…..NU MAI CONTEAZA CE A FOST MAI DEMULT,AZI NU E IERI.

MAINE POATE O SA FIE MAI BINE!
iulia zice că:
18 Decembrie 2008 la 18:13
buna andreea… e prima data cand intru pe blogul tau… de o sapt m-am despartit de sotul meu…casatoria a durat 1 an, relatia 10 ani, am 27 de ani…stiu despre ce vorbeasti, simt durerea, simt viata fara culoare, simt multe altele despre care vorbeai… dar intr-o zi am mai simtit ceva…un moment de fericire izvorat din tristete. am simtit ceva ce n-am simtit niciodata desi eram in momentele mele de singuratate cand imi plangeam dorul… fericirea exista, se simte si se traieste! e de la Dumnezeu!atunci am stiut ca viata este frumoasa, ca totul are un sens si ca intr-adevar nimic nu e intamplator. si mai stiu ceva…Dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti tu sa duci si atunci cand ti se intampla ceva rau sau mai putin placut este o provocare, este o incercare si ideea este sa stii sa-ti regasesti drumul, linistea si CREDINTA ! cu drag, iulia
Alina_S zice că:
19 Decembrie 2008 la 1:03
au trecut 2 luni de cand bunicul meu drag a plecat, si inca nu pot sa-mi revin. am incercat sa trec peste durerea aceasta imensa, dar simt ca nu pot, e ceva ce ma depaseste. chiar dak rad, zambesc, n-o mai pot face ca inainte. nu pot realiza ca nu mai e…tot timpul am senzatia ca a plecat dar se va intoarce acasa. e atat de trist, si cu toate ca stiu ca sufera si el din cauza mea as putea spune, simt ca nu pot trece peste asta. noaptea cand pun capul pe perna ma gandesc la el si dimineata cand ma trezesc la fel. stiu ca atunci cand iubesti mult trebuie sa-i lasi sa plece linistiti si ma simt oarecum vinovata Andreea ajuta-ma cu un sfat ceva te rog mult, tu cum ai reusit sa-ti aduni gandurile? cum ai reusit sa treci peste pierderea bunicii tale? imi este atat de dor de el…cu toate ca ii simt prezenta in orice moment…imi e dor sa-mi mai zica” papusa lui tataie”…imi cer scuze daca am deranjat dar simteam nevoia sa-mi descarc sufletul cum se zice…te pup Andreea si sarbatori fericite alaturi de mama ta si de cei dragi tie!
Alina_S zice că:
19 Decembrie 2008 la 1:07
au trecut 2 luni de cand bunicul meu drag a plecat, si inca nu pot sa-mi revin. am incercat sa trec peste durerea aceasta imensa, dar simt ca nu pot, e ceva ce ma depaseste. chiar dak rad, zambesc, n-o mai pot face ca inainte. nu pot realiza ca nu mai e…tot timpul am senzatia ca a plecat dar se va intoarce acasa. e atat de trist, si cu toate ca stiu ca sufera si el din cauza mea as putea spune, simt ca nu pot trece peste asta. noaptea cand pun capul pe perna ma gandesc la el si dimineata cand ma trezesc la fel. stiu ca atunci cand iubesti mult trebuie sa-i lasi sa plece linistiti si ma simt oarecum vinovata Andreea ajuta-ma cu un sfat ceva te rog mult, tu cum ai reusit sa-ti aduni gandurile? cum ai reusit sa treci peste pierderea bunicii tale? imi este atat de dor de el…cu toate ca ii simt prezenta in orice moment…imi e dor sa-mi mai zica” papusa lui tataie”…imi cer scuze daca am deranjat dar simteam nevoia sa-mi descarc sufletul cum se zice…te pup Andreea si sarbatori fericite alaturi de mama ta si de cei dragi tie! :*
lost-cris zice că:
21 Decembrie 2008 la 14:42
cel mai frumos articol pe care l-ai scris felicitari andreea ! astept sa mai scrii si altele in genul asta .
Andreea Raicu zice că:
22 Decembrie 2008 la 13:17
Alina, inteleg perfect fiecare cuvant pe care l spui. stiu ce simti…e o durere cumplita. Sunt 6 luni de cand Buni a mea a plecat si eu inca nu constientizez asta. am senzatia ca e undeva, dar trebuie sa vina…mi- e foarte greu.. mi e foarte dor de ea…nici u ma pot gandi ca vine Craciunul si ea nu va fi…nu pot sa ma gandesc la asta…lacrimile imi invadeaza fata…iar inima mi se strange…incearca sa te gandesti ca ii e bine acolo unde e. stiu ca e greu, dar macar incearca…ai grija de tine..
CIM zice că:
24 Decembrie 2008 la 14:19
lucrurile se pot exprima divers, insa toate variantele stilistice au acelasi vad semantic, pana la urma: nu tot ce ne dorim este si bun pentru noi. nu cred ca dumnezeu alege pentru noi, ci mai curand “favorizeaza” crearea unei situatii din care noi iesim cu o suma de revelatii si zdruncinari sufletesti care scutura praful si trezesc constiinta.
–> asta e o dezordine sufleteasca disciplinata religios si lingvistic. altfel, traite incandescent, si eu am avut (si am) junghiuri sentimentale dintre cele mai isterice . dar, vorba lui anthony hopkins din finalul filmului “meet joe black”, “this is life, what can i say…”.
craciun cu pace si lumina va doresc la toti!
(imi place foarte mult sintagma religoasa “dumnezeul pacii si al luminii”)
Baby name meaning and origin for Albirea zice că:
25 Decembrie 2008 la 20:45
[...] Andreea Raicu” Arhivă blog ” Cand Dumnezeu te iubeste [...]
danya zice că:
3 Ianuarie 2009 la 18:08
felicitari! e un articol trist…si foarte poetic, dar imi place, mai ales finalul, e exact ce cred si eu:) mult succes in noul an andreea si la multi ani:*
mihaela zice că:
11 Ianuarie 2009 la 23:03
Trebuie sa iau o decizie de care depinde tot restul vietii mele… iar textul tau mi-a dat curaj … merci…
Alina_S zice că:
29 Ianuarie 2009 la 23:43
nu am reusit sa mai intru pe net in ultimul timp,dar chiar dak e putin tarziu, iti multumesc pt sfat si pt vorbele frumoase. Oricum am inceput sa-mi mai revin te pup si sper ca te-ai distrat in vacanta
Cu drag,
Alina
d` zice că:
10 Aprilie 2009 la 17:57
O persoana foarte draga mie spune “rabdare si incredere” stiu ca are dreptare, dar citind postul tau mi-a intarit convingere.
Felicitari pentru articol!
Andreea Raicu zice că:
1 Mai 2009 la 20:26
Madalina. ma bucur tare ca gandurile mele ti-au dat o stare buna si iti multumesc pentru cuvintele tale. Important e sa nu ti pierzi valorile, sa nu te abatati de la principiile cu care ai crescut, sa reaspecti, sa iubesti, sa nu uiti de tine si de cei care conteaza. E foarte greu, stiu, mai ales in lumea asta in care superficialul de la prim rang si incare oamenii cu adevarate valori au senzatia ca nu se pot adapta, dar nu imposibil asa ca be yourself!!

cu drag,

a
Ciprian zice că:
4 Ianuarie 2010 la 13:25
Foarte frumos..numai experienta vietii te invata asta!

Cand Dumnezeu te iubeste

69 Răspunsuri pentru “Cand Dumnezeu te iubeste”

Lasă un răspuns