Sunt in aeroport in Chisinau si astept sa ma imbarc. Pe drum pana aici am trecut in revista toate momentele frumoase petrecute aici. Mi-am amintit cum a inceput totul, drumurile saptamanale, zilele de repetitie, sedintele, filmarile, discutiile cu concurentii, orele in direct, emotiile traite..s-au adunat atatea stari. Ieri mi-am luat ramas bun de la oamenii din echipa…imi pare rau ca s-a terminat..m-am simtit bine aici. Cu siguranta n-am sa uit caldura cu care am fost intampinata aici si nici cifra de 82% market share, varful maxim de audinta sau cele 70 000 de voturi acumulate intr-o emisiune. Acest proiect a fost un real succes! Ma bucur ca am facut parte din el.

Luminie s-au stins, monitoarele unul cate unul si-au piedut imaginea, muzica s-a oprit, show-ul s-a terminat. Prima editie a Fabricii de Staruri a luat sfarsit. Marturisesc ca desi la inceput mi s-au parut destul de obositoare drumurile saptamanale pana in capitala Moldovei, cele trei luni de “concert” cum se spune aici, au trecut mai repede decat mi-as fi imaginat vreodata.  A fost o reala bucurie pentru mine sa gazduiesc primul reality show din Moldova, prima emisiune de acest gen care a inregistrat audiente absolut ametitoare. Ultimul concert a fost extarordinar. Baletul incredibil, concurentii bine pregatiti, vedetele invitate una si una, schimbarile de decor au facut din concertul de aseara un adevarat spectacol care a tinut cu sufetul la gura multi telespectatori care au votat continuu, numarul voturilor trimise ridicandu-se la 70 000.

Vreau sa multumesc publicului care m-a facut sa ma simt foarte bine, oameni calzi si primitori, celor cu care am lucrat, adevarati profesonisti care au facut o treaba minunata si nu in ultimul rand colegilor mei din Romania care au fost alaturi de mine mereu.

Nu mi-au placut niciodata sfarsiturile…dar stiu ca de cele mai multe ori aduc dupa ele lucruri si mai bune.

9 martie. Una dintre zilele preferate ale copilariei mele. Asteptam cu nerabdare sa vina seara dinainte. Stateam pana tarziu si faceam mucenici impreuna cu Buni a mea, ne pregateam. Aveam un aparat cu care decupam fascinata opturile din foaia de coca. Era  frumos… Pentru mine avea o insemnatate mare. Mi se parea la fel de importanta ca sarbatoarea Craciunului sau a Pastelui. Casa ne era plina de oaspetii care veneau in fiecarea an sa manace mucenicii pregatiti de noi.

E din nou 9 martie. Buni nu mai e si se pare ca nici de mucenici n-am mai avut parte anul asta. Ieri am fost la Chisinau, iar astazi la Iasi. Sper ca maine cand ajung acasa sa ma astepte o farfurie de mucenici. Mi-e dor de perioada copilarie plina de traditiile care s-au dus sau poate ca atunci cand crestem nu le mai simtim.

Unele probleme s-au rezolvat, dar din pacate voi nu-mi puteti lasa mesaje. Deocamdata. Se lucreaza si la acest lucru si sper ca toate sa intre in normal cat de curand. Mi-e dor sa citesc mesaje voastre.

Dupa o saptamana minunata, am lasat Roma in urma…am ajuns la Chisinau. Am fost surprinsa sa vad ca Ziua Martisorului are o mare importanta aici. De la aeroport am fost intampinata cu acest simbol al primaverii, la hotel, la restaurant, de la colegi, de peste tot. Aici toata lumea poarta martisoare, chiar si barbatii…Imi aduce aminte de perioada copilariei cand toti ne agitam sa oferim martisoare cat mai frumoase. Acum parca nu mai e asa…sau poate nu in jurul meu… Oricum m-am bucurat sa primesc atatea martisoare…A fost un sentiment placut…In cateva ore incepe emisiunea…