Am lipsit cateva zile. Zile pe care le-am petrecut la Cannes la invitatia facuta de Chivas, unul dintre sponsorii principali ai Festivalului de film. A fost un program atat de concentrat incat n-am apucat sa va dau niciun detaliu desi mi-as fi dorit tare sa va spun ca urma sa merg la premiera filmului Broken Embraces in regia lui Pedro Almodovar avand-o in rolul principal pe Penelope Cruz, sa va povestesc cum e pe celebrul covor rosu, cum a fost lansarea sticlei Chivas designed by Alexander McQueen in editie limitata, cum arata Cannes-ul in timpul Festivalului…Sper sa va pot spune cat mai multe si sa va transmit senzatia pe care am avut-o. Acum sunt obosita, dar plina de frumos. De abia am ajuns. A fost cu adevarat o experienta minunata.

Pe toti ar trebui sa ne preocupe sanatatea. Analize si controale regulate si cat mai mult acces la informatiile care ne pot ajuta daca sunt aplicate la timpul potrivit. 18 mai este Ziua europeana pentru depistarea melanomului ocazie cu care toate femeile timp de o saptamana in cadrul campaniei „O alunita iti poate curma viata. Un consult ti-o poate salva”  pot accesa urmatorul telverde pentru a beneficia de o consultatie gratuita la dermatolog: 0800 800 883 

De curand una dintre prietenele mele bune si-a serbat ziua de nastere. Pana aici nimic nebisnuit. Am primit o invitatie care ne chema intr-un loc cu totul si cu totul neconventional pentru o astfel de aniversare. N-a mai facut nici masa intre fete, petrecere in vreun local sau la piscina din curte ci ne-a surprins: cateva ore la un spa. Nu multa lume, doar prietenele apropiate ne-am strans la unul dintre centrele de infrumusetare din Bucuresti si pentru cateva ore ne-am relaxat incercand tot felul de masaje sau proceduri. Am stat de vorba, am mancat light si ne-am rasfatat. A fost o aniversare cu adevarat speciala.

…soarele s-a dus la culcare, frunzele se leagana, vantul parca sopteste ceva, stelele timid isi fac simtita prezenta, iar in suflete se asterne linistea…

Ce castiga oamenii ipocriti? Pentru cat timp? Nu se gandesc ca atitudinea pe care o afiseaza ii va trada in timp? Cum e sa traiesti in minciuna, creand o imagine complet falsa?
M-am intrebat mereu…
In ultima vreme am tot intalnit astfel de oameni. Ipocrizia striga in gura mare, dar ei sunt prea concentrati la strategia lor ca sa mai vada micile scapari care-I tradeaza.
Trebuie sa fie al naibii de obositor sa te gandesti sa fii mereu altcineva…
Oricare ar fi rezultatul pretul mi se pare mult prea mare…pacat ca ipocritii nu au cum sa vada asta.

Prietenii spun ca sunt prea toleranta. Considera ca iert prea mult. Cred ca uneori e o dovada de generozitate sa poti ierta.
Ce nu ati ierta niciodata? sunt curioasa sa aflu parerea voastra.

I adore this song!

La coada la supermarket casierita saluta zambind discret clientul care isi descarca incruntat produsele pe banda. Nicio reactie din partea lui ca si cand ea nu exista. In spatele meu doua fete tinere posomorate. Ies pe stranda, un copil cu privirea trista invartea un cerc. Urc in masina, pe fetele trecatorilor, acelasi lucru. Rar mai intrezaresc un zambet. Ador sa analizez oamenii, sa le observ expresiile, gesturile, dar ma intristez ca in ultima vreme am vazut multe chipuri mohorate.
As vrea sa faceti un exercitiu sa vedeti de cate ori zambiti pe zi. Multa lume ar spune ca oamenii din ziua de azi nu mai au atatea motive sa zambeasca. Am tot auzit asta in ultima vreme . Nu e adevarat!
“n-am bani sa merg in vacanta”, “mi-e greata de la sarcina si as vrea sa mor”, “sunt singura si viata n-are niciun sens asa”, “nu mi se intample ce-mi doresc si nu mai suport viata asta nedreapta”…si lista acestui tip de example poate continua la nesfarsit…
Astea sunt motive sa nu iubesti viata?! De fapt, nu exista multe motive pentru care sa nu fii fericit ca existi. Pana la urma viata e cel mai frumos dar pe care l-am primit.
Stiu, cand esti suparat, dezamagit, deznadajduit, nu te mai intereseaza nimic. Toata teoria asta ti se pare o prostie si nu vrei sa mai auzi altceva in afara celor care te macina. De acord, stiu, cu totii am trecut prin asta. Uneori poate fi ca un vartej care nu se mai termina, care te trage in jos, simti ca-ti pierzi mintile, iar puterile te lasa, dar intotdeauna iese soarele. INTOTDEAUNA! Fara exceptie! Trebuie doar sa crezi.
Am vazut oameni cu probleme adevarate, oameni care si-au pierdut copiii, oameni foarte bolnavi, oameni care au prapadit enorm in viata. Ei nu au blestemat existenta si nici Divinitatea. Au fost sfasiati de durere, dar au gasit puterea sa mearga mai departe, sa pretuiasca viata si sa zambeasca.

Incearca sa zambesti ori de cate ori simti! Intoarce surasul! Zambesti cand te simti bine! Zambeste cand simti ca esti fericit, fie si pentru o secunda. Zambeste cand iti trece vreo nebunie prin cap. Te va face sa te simti si mai bine plus ca “nu se stie niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau.”

N-am fost niciodata la mare de 1 Mai…desi am aflat ca am fost anul asta…Nu m-a atras niciodata…cred ca n-a fost genul de distractie care sa ma cheme. Am fost la munte. Si multi altii au fost la munte, in padure, pe marginea unei ape sau pe langa Bucuresti la un gratar. S-au distrat, s-au simtit bine si au plecat. Da, dar fara sa stranga resturile. In urma lor au ramas cutii de plastic, metal sau sticla, pachete goale de tigari, pungi sau mai stiu eu ce nu le-a mai fost de folos si a fost aruncat la voia intamplarii. Ma intreb daca acei oameni care nu se gandesc nicio secunda la planeta asta fac la fel si acasa la ei. Acolo unde manaca isi lasa resturile? Cum poti pleca dintr-un loc in care te-ai simtit bine asa, lasand o cocina in urma ta? E lipsa de interes sau de educatie? Cand oare ne vom civiliza?