A trecut ceva vreme de cand nu ne-am vazut…S-au intamplat multe. Inainte de a va spune vreau sa va multumesc pentru toate urarile frumoase pe care mi le-ati trimis de ziua mea. M-au bucurat si mi-au dat energie .
Am lipsit si imi pare rau, dar asta nu inseana ca nu ma gandesc la voi.
In curand voi incepe un proiect important pentru mine, un proiect pentru care ma pregatesc de cateva luni si care imi consuma mult timp si energie. Am acceptat propunerea de a juca intr-un serial tv care se va difuza din toamna la Prima tv. E provocare imensa! Marturisesc ca la inceput am fost destul de rezervata asa cum sunt de fiecare data cand e vorba de un lucru nou despre care nu stiu multe, dar oamenii minunati de care sunt inconjurata si cu care urmeaza sa lucrezi m-au incurajat si m-au ajutat sa inteleg ce inseamna acest proiect. Mai multe nu vreau sa va spun. O voi face pe parcurs odata cu inceperea filmarilor.
Am plecat cateva zile. Aveam nevoie sa ma relaxez. Urmeaza o perioada grea, dar sunt convinsa ca plina de satisfactii.
Sa aveti o zi minunata!

E ziua mea! E minunata…si inca nu s-a terminat.

Chiar si acum dupa 3 saptamani de la plecarea lui Michael Jackson simt aceeasi senzatie de tristete care se accentueaza pe masura ce aflu detalii despre viata lui. Cred ca nu am scapat niciun reportaj sau interviu cu sau despre Michael.
De la un moment dat am inteles ca gradul de celebritatea nu e direct proportional cu fericirea. Faima nu-ti garanteaza o beatitudine constanta si excesiva, dar exemplul lui Michael este cumplit de dureros. Pe mine, un simplu privitor ale evenimenteleor din ultime perioada, m-a mahnit tristetea acestui om care aparent avea TOT. Din exterior, orcine se poate intreba ce-I lipsea? Era faimos, bogat, aparent sanatos, inconjurat de prieteni…dar de fapt nu avea nimic. Am urmarit interviuri date de diverse celebritati, dar nicaieri nu m-am izbit de acea privire constant trista pe care am vazut-o la Michael. E singurul arist in care tristetea parea ca “urla” prin toti porii, singurul artist care desi discret marturisea in aproape fiecare interviu ca e singur si trist. Era bolnav de tristete. E de-a dreptul traumatizanta discrepanta dintre imaginea lui si ceea ce traia cu adevarat. Un om lipsit de libertatea si fericire. Un om care s-a chinuit sa convinga o planeta intraga ca nu a facut proceduri de albirea a pielii, ca suferea de Vitiligo, dar nimeni nu l-a crezut. Recunosc ca nu m-a interesat foarte mult subiectul , dar acum dupa ce a plecat, urmarind materialelele despre el si studiind cateva lucruri despre aceasta boala, am inteles ca acest om a trait o viata intreaga cu o lume intreaga care stia mai bine decat el ce traieste. E cumplit de nedrept. Sufocant! O planteta s-a revoltat impotriva lui in cazul copilului molestat. A fost arestat, audiat, jignit, umilit, haituit, murdarit, ruinat pentru un lucru care acum se arata a fi neadevarat. E nedrept…
Felul in care spunea ca minciunile si nedreptatea I se par cele mai dureroase e sufocant. Tu ca privitor, simti durerea lui…Va recomand sa vedeti “Living with Michael Jackson”. Daca cele cateva cuvinte pe care le-am scris aici vi se par exagerate dupa ce veti vizionat interviul veti intelege exact ce am vrut sa spun. Un om singur, nefericit si lipsit de libertate.