Zilele trecute un prieten imi spunea ca el priveste relatia de cuplu ca pe un job. Mi s-a parut seaca si lipsita de sens si romantism aceasta comparatie . N-am inteles cum poate sa transforme o relatie de iubire intr-un job. “nu, o relatie are nevoie de atentie, timp si energie. Intr-o relatie trebuie sa investesti, trebuie sa-I acorzi la fel de mult spatiu in viata ta ca unui job”. Atunci am inteles ce a vrut sa-mi spuna. O relatie durabila se construieste in timp, se mentine cu rabdare, respect, incredere, atentie, grija, dorinta si toleranta. In zilele noastre, agendele ne sunt pline de “to do-uri”. Nu mai avem timp si energie pentru acest second job. Trebuie sa te gandesti la meeting-ul de la 9, la pitch-ul al naibii de greu de la 12, la 4 ai un lunch cu un client, dupa urmeaza o intlanire la birou, iar seara un dinner cu niste parteneri din strainatate. Unde a mai ramas timpul pentru acel second job?
Cum poti sa construiesti sau sa mentii o relatie cand esti mereu la birou, iar atunci cand nu esti, seara tarziu ajungi acasa, gandurile tale sunt indreptate catre noi proiecte ca deh, trebuie sa ai idéi pentru viitor.
Cand te mai gandesti la lucrurile cu care sa-ti surpinzi partenerul? Cand sa mai ai timp sa pleci in vacanta? Cand sa mai faci lucrurile nebunestie pe care le faceai la 20 de ani si la care in adancul nostru , toti visam sa ni se intample macar o data la nu stiu cat timp. Cand sa te urci in masina sa-ti rapesti parenerul pentru o seara la munte sau in alta tara? N-ai cand. Esti prea preocupat de munca! Din ce in ce mai putini oameni se gandesc la ei, la relatia lor. Din ce in ce mai multi oameni siguri, oameni care divorteaza, cei mai multi obsedati de munca lor. E minunat sa muncesti, e un lux sa faci ce-ti place, sa construiesti lucruri, sa ai proiecte mari care-ti aduc succesul. E important! Dar cu cine imparti toate bucuriile? Cu colegii si partenerii? Da, dar cand ajungi acasa? Cu diplomele si premiile castigate la festivalurile de publicitate Mi se pare o imagine cumplit de trista.
Multi dintre oamenii pe care ii cunosc imi spun ca jobul e cel mai important si viata personala nu are loc deocamdata. Asta e minciuna in spatele careia se ascund toti care nu reusesc sa aiba o viata personala. Muncesc si nu vor sa aiba timp pentru o relatie. Cum poti sa traiesti fara dragoste. Dragostea este hrana sufletului. Trupul e hranit ori de cate ori o cere, dar sufletul? Fara hrana nu poate sa traiasca…..Noi nu putem sa traim.
Asa ca recunosc ca prietenul meu avea dreptate. Love is like a job, dar nu al doilea, ci primul!