Sa traiti cu numele Andrei si Andree! Sa fiti fericiti, sanatosi, iubiti si sa aveti o zi minunata! Si prieteni adevarati!!!
Eu una am niste prieteni incredibili si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta! Tocmai s-au terminat 24 de ore in care prietenii mei mi-au facut cele mai frumoase surprize de ziua mea. Ma simt cu adevarat bogata. De multe ori am fost intrebata in diverse interviuri la ce nu as renunta. Am spus-o si o repet: la PRIETENI!!! Sunt una dintre cele mai de pret averi pe care le poate avea cineva. Prietenii adevarati sunt langa tine mereu indiferent daca esti vesel sau trist, nu te judeca, impart cu tine bucuriile, sunt alaturi in momentele mai putin placute, te asculta, se gandesc frumos, iti fac surprize incredibile:-)
Cred ca partenerii de viata se pot schimba, pot aparea si disparea din viata noastra, dar prietenii raman si sunt acolo mereu. Asa sunt prietenii mei si ma simt al naibii de norocoasa ca ii am. Mi-e greu sa descriu ultimele 24 de ore. Tot ce pot sa fac spun e ca m-au surprins intr-un mod incredibil!
Pentru prietenii mei : Guys, thanks and I love u all!!

Singura zi in care am accesat internetul in vacanta, marturisesc ca a fost una trista. Prima informatie care mi-a aparut pe ecranul laptop ului a fost “Gheoghe Dinica a incetat din viata”. Stiam ca este bolnav, dar aceasta veste m-a intristat profund. Nu mi-a venit sa cred ca marele artist a plecat. Mi-e greu sa descriu admiratia pe care i-o purtam…
Mi-aduc aminte ca in urma cu cativa ani, cand prezentam emisiunea Reuniunea de clasa, mi-am dorit enorm sa-l am invitat. O adevarata personalitate, iar prezenta lui in emisiunea era o mare onoare pentru mine. Ma intimida doar gandul ca puteam sa il alaturi de maestrul Gheorghe Dinica.
In ziua in care finalizam lista de invitati, colegii mei m-au rugat sa-l sun. Marturisesc ca am avut un million de emotii, nu stiam cum sa-I spun cine sunt si ce doresc doar in cateva minute sa nu-I rapesc prea mult timp. Ma gandeam ca nu se uita la televizor si nu stie prea bine cine sunt sau despre ce emisiune vorbesc. Mi-am luat inima in dinti si am sunat. Dupa cateva secunde a raspuns cineva. Era chiar dumnealui, Gheorghe Dinica. Cu emotie, i-am spus cine sunt. Raspunsul a venit imediat, chiar insotit de multa caldura. Stia cine sunt, stia emisiunea despre care vorbeam si cu mare placere mi-a acceptat invitatia. Mi se parea incredibil. Placerea cu care a purtat conversatia de cateva minute m-a umplut de bucurie. Gheorghe Dinica stia cine sunt si s-a bucurat sa vorbim…
Din pacate, schimbarile intervenite in viata dumnealui nu l-au lasat sa onoreze invitatia…Mi-a parut rau, dar pentru mine a fost important ca si-a dorit sa vina.
Acum a plecat…
Dumnezeu sa-l odihneasca.

A aparut revista Elle. Editorialul pentru care am pozat are o poveste superba, dar nu am sa va spun nimic. Un singur amanunt: totul incepe in momentul in care i-am spus soferului de taxi ca vrem sa mergem pe strada Luis Vuitton nr 16, loculul unde a trait, creat si lucrat insusi Luis Vuitton. Restul il aflati din revista.

Maine va avea loc lansarea oficiala a albumului Pretuieste viata realizat de Andreea Marin. Mi-a facut placere sa ma aflu alaturi de nume importante din Romania care dezvaluie in aceasta carte viziunea lor despre cum poti sa traiesti frumos.

Beau Monde a aparut acum ceva vreme. Imi pare rau canu v-am anuntat la momentul aparitie, dar in vacanta am fost destul de rupta de realitate. Am postat coperta in ideea in care nu ati aflat pana acum de ea. Revista se afla inca pe piata si o recomand cu drag.

M-am intors acasa de cateva zile. A fost o vacanta frumoasa in care asa cum v-am spus, m-am deconectat de tot, am lasat la o parte stresul de aici. Am fost in 2 locuri minunate, 2 locuri in care ori de cate ori m-as intoarce m-as simti la fel de bine. Poate pentru ca sunt legata sentimental de Asia. Prima tara pe care am vizita-o imediat dupa revolutie a fost Thailanda. Mi s-a parut incredibil. Crescusem in comunism. Vedeam tarile din Europa doar in filme si mi se parea ceva incredibil, ceva ce doar intr-un film puteai intalni. Sa pleci la Paris era doar un vis greu de implinit in perioada respectiva. A venit revolutia si am avut voie sa iesim din tara. Visam sa plec in Bulgaria sau Germania, oriunde in afara granitelor care ne-au tinut inchisi atatia ani. Asia sau America erau prea departe si greu de vizitat, dar intr-o zi mama mi-a facut cea mai mare surpriza. Mi-a zis: “in august mergem in Thailanda.” Sincer, nu-mi venea sa cred. Nu plecam in Franta sau Italia ci in Thailanda. Numaram nu numai zilele ci si orele care se scurgeau pana in august. Aveam emotii. A fost incredibil. Am ajuns intr-o alta lumea, intr-o alta civilizatie, o alta cultura, alta mentalitate cu totul diferita de cea cu care crescusem. Eram fascinata, analizam fiecare lucru, om, fruct, animal sau insecta. M-am plimbat cu elefantii, m-am jucat cu papagali giganti, am mancat zeci de feluri zeci de feluri de fructe sau feluri de mancare la care nici nu visam, am vazut zeci de serpi si crocodili. Am ajuns intr-o mare de thailandezi. Mi-aduc aminte ca pe vremea comunismului atunci cand zaream un asiatic il analizam curiosi pana in cele mai mici detalii, iar acum eu eram intre ei. A fost o adevarata experienta. Ma amuza acum toate amintirile astea, dar totul era cu adevarat fascinat avand in vedere ca veneam dintr-o tara comunista in care nu aveam acces la prea multe. Poate de aceea sunt indragostita de Asia. Merg in fiecare an si sper sa am posibilitatea sa o fac mereu.

N-am mai postat de ceva vreme. Nu pentru ca nu mi-ar pasa cum ar crede unii care se grabesc sa traga concluzii gresite. Sunt in Asia de o saptamana. Dupa pregatirile si filmarile serialului aveam nevoie de o pauza. Am vrut sa ma deconectez de la tot. Doar din cand in cand sa aflu ce se mai intampla. In Hong Konk mi-era greu sa ma rup, dar acum ca am ajuns in Thailanda, linistea si relaxarea sunt cuvintele care descriu cel mai bine atmosfera de aici. Asa ca din cand in cand, in masura diponibilitatii voi mai povesti ce fac si voi mai posta poze.
Pana atunci sper sa fiti in fata televizoarelor la ora 10 in seara asta si sa-mi scrieti parerile voastre. Le voi citi cu siguranta. Si La multi ani! Sa traiti cu numele dragilor Mihai si Mihaele, Gabrieli si Gabriele.