Ultima zi a anului. Ziua in care oamenii obisnuiesc sa fac bilantul anului trecut, sa se gandeasca la ce si-au propus si nu s-a implinit, ce si-au dorit si n-au avut si la ce realizari au avut. Dar parca in ultimii ani n-am mai auzit atat de multi facand obisnuitul bilant.
Eu nu am sa fac o lista a neimplinirilor. Am sa ma gandesc la ce am realizat, la ce am invatat si la toate lucrurile bune si frumoase de care am avut parte in 2009. Ii multumesc lui Dumnezeu ca au fost o multime. De maine incepe 2010. Sper ca va fi un an bun in care lista de dorinte se va bifa cat mai mult.

Va doresc un An Nou bun, fericit, plin de sanatate, iubire, liniste, bucurie si in care sa aveti parte de tot ce va dori! Si nu uitati sa zambiti!:-)
La multi ani!

Sa aveti un Craciun linistit si frumos si sa va bucurati din plin de aceste zile minunate!

De abia astept sa treaca toata agitatia si febra cumparaturior. Parca toata nebunia din ultimul moment si traficul iti taie din bucuria sarbatorilor. Disperarea dupa mancare, cadouri, statul ore in sir in trafic te epuizeaza. De abia astept sa treaca. De abia astept sa vina Ajunul, sa fiu alaturi de cei dragi, sa ma bucur de Craciun in liniste. Sa povestim, sa deschidem cadourile de la Mosu’, sa ne aducem aminte de copilarie si de toate surprizele de atunci…sa uitam pentru putin de viata agitata in care traim.

Now we now how we can reach u!!!

roxana-voloseniuc.ro

Cine poate sa va vorbeasca despre tendinte si tot ce e legat de fashion mai bine decat redactorul sef al revistei Elle? De cateva zile este in blogosfera Roxana Voloseniuc. Ma bucur mult ca a decis sa-si faca blog. Aflati tot ce vreti sa stiti chiar de la ea.
Welcome Rox!!!

In ultima saptamana am auzit de cel putin 6 cupuri care s-au despartit doar cu cateva zile inaintea sarbatorilor. Sincer, mi-e greu sa inteleg de ce tocmai acum, motivele fiind unele banale la prima vedere, dar oricum adevarul e intotdeuna stiut de cei doi.
Am intrebat in jurul meu care ar putea fi motivele despartirii in aceasta perioada. Mai in gluma mai in serios am aflat ca ba e o perioada prea stresanta pentru un cuplu care nu mai functioneaza, iar cele cateva zile petrecute inseamna foarte mult timp impreuna ceea ce e de neconceput, ba ca stresul cumpararii cadourilor ii zapaceste. Una dintre explicatiile care mi-a atras atentia a fost aceea ca presiunea acestei sarbatori ii face pe cei doi sa-si puna tot felul de intrebari legate de relatia lor, intrebari pe care nu au apucat sa si le puna in timpul anului. Si de aici intreaga nebunie in urma careia trag concluzia ca poate nu sunt pregatiti. Ca o sarbatoare cu familia iubitui e prea mult si parca nu e ceea ce si-au imaginat cand erau mici drept pentru care decid sa renunte la relatie decat sa treaca prin tot acest “chin”.
Nu pot sa-mi imaginez sarbatorile altfel decat impreuna cu apropiatii, familia, iubit sau iubita, prieteni. Am crescut cu un Craciun frumos, linistit, inconjurata de dragoste si bucurie. Nu pot vedea oameni tristi in aceasta perioada. Mi se pare nedrept sa nu te poti bucura de aceste zile. Pentru mine, Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare. De ce nu putem uita tot ce e urat. Sa ne imaginam pentru cateva zile ca suntem copii si sa retraim atmosfera de atunci. Stiu ca nu se poate intrutotul, dar macar putem incerca.

Tocmai am aflat cumplita stire despre Brittany Murphy. E ingrozitor sa afli ca cineva tanar a incetat din viata. Pana am cautat pe net sa aflu ce s-a intamplat mi-am adus aminte filmele in care am vazut-o; Clueless, 8 miles pe care l-am vazut chiar in seara asta, Just married, Girl interupted, Sin City sunt doar cateva dintre titlurile care mi-au trecut prin minte. Ceea ce m-a izbit cel mai tare a fost anul in care s-a nascut Brittany. 1977. Acelasi an in care m-am nascut si eu. E cutremurator sa vezi cum cineva de aceeasi varsta cu tine paraseste aceasta lume atat de repede. E atat de imprevizibil totul…in adolescenta eram teribil de infantila la acest capitol. Mereu m-am gandit ca mie sau apropiatilor mei nu are cum sa ni se intample asta. La 25 de ani viata mi-a aratat contariul. L-a luat pe tata de langa mine.

-Nu pot face asta. Sigur nu o sa-I placa, zise Ioana gandindu-se la ce ar spune prietenul ei daca l-ar surpinde de Craciun.
-Nu ai de unde sa stii pana nu incerci, ii raspunse prietena ei.
-E adevarat, dar tot mi-e teama sa incerc. Poate nu ii place, argumenta Ioana fara prea multe motive intemeiate.

Si asa discutia mai continua inca jumatate de ora in care Cristina incerca sa-si convinga prietena sa faca ceea ce isi dorea.
Ce se putea intampla? Existau doua variante: aceea in care iubitul Ioanei ar fi spus pur si simplu nu sau ar fi acceptat. De ce atatea framantari si intrebari? De unde anticiparea negativa? De ce atatea bariere? Lucrurile pot fi uneor atat de simple in viata, dar noi aveam o imensa capacitatea sa le complicam. De multe ori anticipam negativ. Nu spune nimeni ca e bine sa te arunci si sa faci lucruri fara sens, dar de ce te opresti sa faci ce-ti doresti? Daca inchizi usa inainte sa afli ce e in spatele ei s-ar putea sa pierzi multe din cauza acestei anticipari negative. Evident, intotdeauna e doar o chestiune de alegere. Cineva apropiat mi-a spus in urma cu cativa ani “fericirea este o alegere personala” si avea mare dreptate. Noi alegem daca vrem sau nu sa fim fericiti.

Astazi m-am vazut cu prietenii mei, cei cu varste intre 61 si 95 de ani. Imi permit sa numesc asa ca ne intalnim de cativa ani buni. Ne-am bucurat sa ne vedem ca de fiecare data, fiecare in felul lui. Bucuria din ochii lor iti da o energie incredibila. Abandonati, fara familii sau case, prieteni sau apropiati, acesti oameni in varsta au o credinta in Dumnezeu incredibila si ii multumsc pentru fiecare clipa de viata sau de bucurie. Durerile de spate, picioare, problemele la inima sau diabetul sunt doare cateva dintre necazurile pe care mi le-au impartasit, dar multumirea catre Dumnezeu pentru restul lucrurilor bune era mereu prezenta. Se bucura de cei care vin sa-i viziteze, de cei care se opresc sa-I intrebe ce mai fac. M-a impresionat enorm cand una dintre doamne a vrut sa imparta pachetul primit cu una dintre ingrijitoare. Il aranjase si taiase totul pe din doua. Unde este rautatea sau frustrarea unor oameni trsiti, singuri si parasiti? E acoperita de dorinta de viata si de dragostea pentru Dumnezeu. Daca acesti oameni pot zambi inseamna ca noi toti putem sa o facem.

Cred ca felul in care esti nu tine de situatia financiara. Cred ca tine pur si simplu de caracter, de cum te pozitionezi si de cum privesti viata. De cum pretutiesti fiecare clipa. Cunosc oameni cu averi nemarginite care au tot ce isi doresc de la cele mai simple lucrure pana la private jet uri, dar cu o blazare rar intalnita. Spun asta pentru ca printre comentariile voastre am intalnit voci care mi-au spus ca n-am cum sa-i inteleg pe cei care nu se bucura de viata cand nu stiu cum va arata ziua de maine, cand trebuie sa munceasca non stop pentru a oferi ceva copiilor, pentru a avea o viata decenta. Cum as putea eu din globul de sticla sa inteleg aceste probleme? Dragii mei, probleme sunt la orice nivel, indiferent de situatia financiara. NIMENI nu este scutit de probleme. Dar am sa vad dau un exemplu care vine in intampinarea teoriei mele. Prietena mea din copilarie traieste intr- o locuinta extrem de modesta. Despre situatia ei financiara mi-e greu sa vorbesc, iar serviciul pe care il are nu ii ofera prea multe oportunitati. Nu are familie, iar prietenii ii poate numara pe degetele de la o mana. Ea e prietena mea. Ne cunoastem de cand ma stiu si e un om incredibi care nu m-a dezamagit niciodata. Desi ziua de maine nu pare cea mai fericita, are o dorinta incredibila de a trai, un pozitivism rar intalnit, o bunatate coplesitoare si o corectitudine aproape pe care de disparitie. De unde toate astea? Dintr-un echilibru interior si din dorinta de a pretui darul pe care l-a primit de la Dumnezeu. Se bucura de lucrurile simple si traieste fiecare secunda. E un adevarat exemplu pentru mine.

Oamenii sunt nefericiti pentru ca viata lor nu e asa cum ar trebui sa fie. Sunt tristi pentru ca nu li se intampla lucrurile care ar trebui sa se intample. Devin frustrati ca nu au ce vor. Dar de fapt ei nu stiu ce vor. Vor sa aiba ceva ce nu au. Nu se pot multumi cu lucrurile pe care le au. Nu ii mai satisfac. Si atunci cand au lucrurile pe care si le-au dorit atat de mult si pentru ca au muncit luni in sir sunt tristi pentru ca de fapt nu ii multumesc. Si de aici porneste frustrarea, ura, tristetea, nemultumirea, neimplinirea si alte lucruri care fac viata amara si lipsita de bucurie. Oamenii alearga continuu pentru a avea ceva… ceva minunat care sa-I implineasca, dar acel ceva nu e niciodata indeajuns pentru implinire. Viata devine o cursa continua in care esti atat de focalizat pe o proiectie din viitor incat prezentul dispare, e redus la zero. Dar prezentul e cel in care traim, in care ni se intampla lucruri, cunosteam oameni, iubim, ne bucuram de ce avem, plangem, experimentam.
Lasam sa treaca pe langa noi atatea, lucruri care ar face viata mai frumoasa sau chiar ar schimba-o. Dar suntem prea ocupati sa ne gandim la ceea ce urmeaza sa se intample intr-o luna sau la anul pe vremea asta si uite asa ajungem sa spunem NU vietii.
Pacat. Viata e cel mai frumos cadou de la Dumnezeu. Trebuie traita cu bucurie fiecare clipa.

In ciuda crizei in care ne aflam suntem fericiti ca am strans suma de 275 000 euro la cea de-a noua editie a Festivalului Brazilor de Craciun care a avut loc seara trecuta, bani care vor sprijini programele Salvati Copiii de ajutorare a copiilor din Romania care traiesc sub limita saraciei. Acesti bani s-au strans in urma, sponsorizarilor si licitarii brazilor creati special de designerii care sunt alaturi de noi in fiecare an. Spun ‘noi’ pentru ca fac parte din comitetul de organizare al acestui festival. Impreuna cu Irina Schrotter am donat un bradut care va face cu siguranta viata mai frumoasa unor copii care nu au avut sansa sa se nasca intr-o familie cu posibilitati financiare. Si voi puteti sa-i ajutati in diverse moduri. Copiii au nevoie de grija si atentie, iar noi putem sa ne rupem din timp macar o ora pe saptamana sa fim alaturi de ei. N-aveti idee ce inseamna acest timp pentru ei. M-am inscris intr-un program, oferindu-ma voluntar intr-un centru Salvati Copiii unde am predat limba engleza unor micuti cu vartse cuprinse intre 6 si 14 ani neobisnuiti sa invete sau sa merga la scoala. Nu va puteti imagina cum decurgeau aceste ore. Indiferent de programul incarcat pe care-l aveam sau de oboseala pe care o acumulam nu am renuntat la intalnirile saptamanale cu cei mici. De ce? Dorinta lor de a invata, de a acumula cat mai multe informatii e fenomenala si te motiveaza mai mult decat orice. Rasplata lor e inegalabila. Dorinta si bucuria cu care veneau la ore nu se poate descrie. Oricine poate ajuta, oricat de putin inseamna enorm pentru acesti copii. Pentru mai multe informatii puteti vizita site-ul evoluntar.ro
Vreau sa multumesc tuturor designerilor, partenerilo si sponsorilor care au fost alaturi de noi si la cea de-a noua editie a Festivalului Brazilor ce Craciun si care ne-au ajutat sa strangem aceasta suma.

Pe 1 decembrie a avut loc prezentarea Irinei Schrotter.
Postez cateva tinute din colectie sa va faceti o idee de cum va arata vara anului viitor.

Cine stie cand se vor impaca. Se iubesc mult, dar amandoi au un orgoliu nemarginit. Au trecut de adorescenta, inteleg viata mai bine in urma experientelor traite, stiu cat e de pretioasa fiecare secunda, dar nu renunta la orgoliul care ii caracterizeaza. Sunt certati de o saptamana si jumatate. Se iubesc, dar sufera in tacere. Nici unul dintre ei nu e dispus sa faca vreun pas. Asteapta cu infrigurare un semn de la partener. O lupta care duce unde?? La o falsa putere? Si cu timpul care trece ce se intampla? Daca la fiecare cearta trece cel putin o zi in care nu-si vorbesc si in fiecare luna sunt doua astfel de conflicte unde se ajunge? Nicaieri. Se pierde timp pretios in care se pot bucura unul de altul, pot rade, se pot iubi, explora, povesti….pierd atat de mult timp care intr-o clipa poate disparea. La ce ajuta orgoliul asta? De ce vrem putere?
De ce nu ne bucuram pur si simplu de ce avem? De ce nu traim fiecare clipa? De ce ne incurcam de orgoliul care distruge tot in jurul nostru de la cele mai marunte lucruri pana la politica si iubire. De ce nu gandim pozitiv?
Si uite asa a mai trecut inca o saptamana in care nu si-au vorbit. Si inca una si inca una…

Ma uit la televizor, lucru pe care sunt convinsa ca il fac si cei mai multi romani. Sunt fara cuvinte. Ma uit si nu inteleg … Marturisesc ca nu am urmarit indeaprope alegerile din alte tari, dar cred ca ceea ce se intampla e o premiera. In urma alegerilor de astazi reiese ca Romania are doi presedinti. Mi se pare de-a dreptul incredibil.
Anul acesta am urmarit mai mult ca in alti ani campanile electorale si am mers si am votat, considerand ca si votul meu este foarte important.
Totusi, nu inteleg de ce nu se asteapta rezultetele finale inainte de a se proclama fiecare la randul sau presedintele Romaniei.

Nu obisnuiesc sa postezi anunturi umanitare, dar azi e Sf Nicolae si m-am gandit ca Adina ar putea sa primeasca un cadou frumos si de care are mare nevoie.
Am sa postez mesajul primit de la parintii ei.
“”BUNA ZIUA Ne cerem scuze pentru deranj si speram sa va retinem atentia asupra anuntului nostru umanitar . Este absolut necesar sa facem asta,gindindu-ne la viitorul acestui copil neputincios. Sintem Surugiu Ionela-Mihaela si Florin din Dorohoi , Botosani,parintii copilului Surugiu Adina Fetita,ADINA,5 ani,provine dintr-o sarcina mentinuta cu tratament,nascuta la termen,pe cale naturala,apgar 9. Nasterea a fost laborioasa,iar copilul a necesitat oxigenoterapie 48 ore. S-a externat cu un icter intens si o mare agitatie psihomotorie.A fost mereu urmarita de medicul pediatru si de parinti,care au observat nereguli in dezvoltarea psihomotorie : plingea (aparent) fara motiv,lua puncte fixe,lentoare in miscari si chiar lipsa unor achizitii motorii : nu se rostogolea,nu statea in sezut,nu pasea. La 10 luni au inceput sedintele de kinetoterapie si masaj,iar la 1,2 ani s-a inceput administrarea de tratament medicamentos fiind internata la Spitalul SF.MARIA IASI,cu diagnostic : ENCEFALOPATIE CRONICA INFANTILA. La 1,6 ani i s-a facut un CT,la cerere,care a evidentiat : minima atrofie corticala,hidrocefalie inactiva si ventricul supranumerar. La 2 ani este internata la Clinica de neuropsihiatrie pediatrica TARGU MURES,cu un complex de diagnostice si unde,in urma investigatiilor s-a aflat ca are o infectie cronica a sistemului nervos central cu CITOMEGALOVIRUS,urmand o schema de tratament cu rezultate favorabile. In prezent ,Adina beneficiaza de gimnastica medicala si de tratament medicamentos la recomandarea medicilor din Botosani si Tg. Mures. La 3,6 ani,fetita ajunge in TURCIA,unde are loc o TERAPIE CU AJUTORUL DELFINILOR,in urma careia s-au vazut progrese deosebite : merge mai bine si pe distante mai lungi(trebuia transportata in carut ori in brate),face asocieri,rosteste multe cuvinte bisilabice,chiar si fraze din 2 cuvinte,isi spune virsta,numele,numara pina la 5,recunoaste culorile si animalele.De un real ajutor i-ar fi repetarea acestei terapii pina la obtinerea rezultatelor dorite : sa mearga la o scoala normala si sa fie capabila sa se descurce singura. In urma cautarilor,parintii au gasit un centru in UNGARIA : PETO INSTITUTE OF CONDUCTIVE EDUCATION, care are acelasi scop cu al lor : COPILUL SA DEVINA INDEPENDENT DE CEI DIN JUR. S-au trimis documente,specialistii au studiat dosarul si au acceptat-o pe ADINA in programul lor de recuperare incepand cu 21 septembrie 2009 – 15 octombrie 2009. Costul unei sedinte este 48 euro si cazarea se plateste separat,la fel transportul si hrana. Nu am reusit sa stringem decit 800 de euro,iar noua ne trebuie 2000 de euro,deci am pierdut programarea. Va rugam,daca vreti si aveti posibilitati sa ne sustineti material pentru a reusi sa-i oferim copilului nostru atit de batut de soarta o sansa la o viata normala. Adina este programata si la o noua serie de terapie cu ajutorul delfinilor ,care costa in jur de 4000 €,insa posibilitatile materiale sint minime : mama asistent personal,iar tatal muncitor la o fabrica de incaltaminte si cu greu fac fata cheltuielilor de intretinere si tratamentului de care copilul beneficiaza in tara. In spera nta ca vom primi un raspuns,va multumim anticipat. Adresa de contact : SURUGIU IONELA MIHAELA Str Lt Olinescu Nr 3 , Sc B, Ap.32 , Et 4 ,Cod postal 715200. Nr tel : 0744916942 Conturi deschise la banca Comerciala Carpatica : COD IBAN RON : RO82CARP007000546997RO01 COD IBAN EURO :RO39CARP007000546997EU01 PROGRAMAREA DIN 21 SEPT A FOST ANULATA DIN CAUZA LIPSEI DE FONDURI.”