21,05. Studioule emisiunii Fabrica de Staruri. Chisinau. Se fac ultimele pregatiri pentru inceperea show-ului. Concurentii sunt emotionati. Totul este aranjat pentru momentul in care se va auzi 3, 2, 1 suntem in direct!
De data aceasta am venit in calitate de invitat. Sa-I incurajez pe concurenti si sa predau “stafeta” lui Dan Negru, prezentatorul sezonului doi al Fabricii de staruri.
A fost o perioada frumoasa. Am participat la nasterea acestui show si mi-a facut placere sa accept inviatia de a ma afla alaturi de un public cald si o echipa minunata.
Azi voi fi si in juriu. Am sa fiu alaturi de concurenti. Au emotii pentru ca, deh, sunt la primul show de o asemenea anvergura.
Let the show begin!

Am primit de multe ori aceleasi intrebari la care am si raspuns, dar ele continua sa apara asa ca am sa scriu acest post pentru a raspunde la:

1. Va mai exista o alta serie a serialului Efect 30?
Ma bucura interesul vostru legat de Efect 30. In momentul in care se va difuza o a doua serie veti fi primii care veti afla.

2. Unde o puteti gasi pe Luminita Nicolescu?
Numarul de telefon la care raspunde atunci cand nu este in ore este 021 223 42 50.

3. Cand vor incepe preselectii pentru Megastar.
Deocamdata emisinea Megastar nu se reia.

Cum sa fie un antrenor de sport un profesor de viata? m-a intrebat cineva …o fi un preparator bun, dar sa nu exageram. Pai nu exageram deloc.
Luminita este un om complex si talentat in multe domenii.
Pictura. Are numeroase expozitii personale (Dalles)
Muzica. A absolvit liceul George Enescu sectia-pian….canta incredibil.
Arhitectura. A absolivit facultatea de arhitectura.
Carti. Autoarea a mai multor carti cu povesti pentru copii pe care le-a si ilustrat.
Arte martiale. Este sensei karate, Shotokan si Karate moden
Yoga.
Sport. A fost vicepresedinte Comisiei Nationale de Sport Aerobic si arbitru in acelasi gen de competitii.

Este vegetariana de peste 10 ani, face cel putin 5 ore de pe zi de sport la club, alearga in parc, inoata si lista poate continua…asa ca de asta consider ca este un om complex.

Imagini de la filmarea Dvd-ului de tae bo.

Dupa 4 luni am reinceput sala cu Luminita, antrenoarea mea de suflet (cea cu care ma antrenez de cativa ani buni si cu care am lansat DVD ul cu tae bo). A fost plecata, iar eu m-am obisnuit sa alerg pe banda sau sa imi fac un program de exercitii invatat de la ea.
Mi-era bine, stiam ca lucrez, dar orele cu ea nu se compara cu nimic.
Ritmul in care lucreza e alert, iar daca te-ai dezobisnuit primele ore sunt mai greu de lucrat. De fiecare data, alte exercitii care iti lucreaza in acelasi timp cel putin 5-6 grupe de muschi. Orele cu ea sunt de o eficienta incredibila. Rezultatele sunt minunate, dar foate importanta este starea cu care pleci de acolo. De multe ori am ajuns cu moralul la pamant, fara niciun chef, dar dupa ora ei in, viata mi s-a parut mai frumoasa. Este un om cu o energie incredibila. Este de un pozitivism rar intalnit, iar placerea cu care lucreaza te moilizeaza indiferent de starea ta sau de cat de tare te dor muschii. Credeti-ma, uneori doare al naibii.
Am facut ore cu multi antrenori, dar niciunul nu se compara cu Luminita. … Ea nu e doar un profesor de sport. E un profesor de viata.
Iar acum plec la sala sa imi incep ziua bine!

-Buna ziua. Andreea ?
-Da, buna ziua.
-Buna ziua si felicitari! Florin Ghioca sunt de la Evenimentul zilei.
-Felicitari? Pentru ce? Sincer m-am gandit ca cine stie ce “informatie sigura” s-a mai scris despre mine si sunt felicitata. Spun asta pentru ca in urma cu cateva luni cei de la Observatorul Antenei 1, companie la fel de serioasa ca si publicatia amintita, m-au sunat sa ma felicite si sa ma invite in direct sa discutam despre casatoria mea…despre care aflasera de pe un site sigur, informatie confirmata de “apropiatii mei”.
-Pentru titlu de cea mai cunoascuta vedeta de seriale de televiziune.
-Cred ca glumiti.
-Nu, este un studiu online realizat recent de GfK Romania. V-am sunat pentru o declaratie. Stiati, nu?
-Nu.
-Ma bucura sa va spun eu atunci…..

….si discutia a continuat. Sincer, mi-a trebuit ceva sa cred ca nu e o gluma… Studiul a fost realizat în luna februarie şi la el au participat 500 de persoane, esantion reprezentativ pentru populatia urbana utilizatoare de Internet, cu varsta cuprinsa intre 15 si 54 ani.
Prin aceasta cercetare, GfK a dorit să masoare notorietatea şi popularitatea actorilor romani care au avut roluri în cele mai recente seriale romanesti.
În cercetare au fost inclusi 38 actori din urmatoarele seriale: Regina, Ingerasii, Aniela, State de Romania, Efect 30, Trasniti în NATO, Fete de Maritat, Fetele Marinalului, Nimeni nu-i perfect.

Nu sunt actrita. Sunt om de televiziune care a acceptat o provocare. Nu stiu daca voi mai face asta sau nu, dar obisuiesc sa nu spun niciodata niciodata.
Marturisesc ca am fost foarte placut surprinsa sa aflu ca am fost asimilata ca actita. Nu imi dovedeste decat faptul ca am facut foarte bine fata aceste provocari.
Multumesc.

http://www.paginademedia.ro/2010/02/andreea-raicu-cabral-si-nicoleta-luciu-sunt-cele-mai-cunoscute-vedete-de-seriale

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/887119/Andreea-Raicu-si-Cabral-preferatii-romanilor/”

Vant, ploaie, frig….exact ceea ce nu aveam nevoie pentru o sedinta foto afara. O amanam de 2 saptamani. Ba ningea cumplit, ba era ceata, ba -15 grade. Am stabilit sa o facem azi in speranta ca prognozele meteo se vor adeveri. Ghinion.
A fost mai cald, dar in niciun caz soare. Noroc ca suntem o echipa rodata. Lucram de ani buni impreuna si ne-am miscat repede. Alex Galmeanu a gasit imediat cele mai bune cadre asa ca nu am inghetat decat 3 ore si nu 5 cat dureaza in mod normal o sedinta foto.

Napoleon, Marie Antoinette, Ludovic al IV lea, Lucrezia Borgia,Papa, printese, duscese, contese ….toti erau in Piata San Marco sau te puteai intalni cu ei la orice ora din zi sau din noapte pe strazile inguste din Venetia sau in gondole plambandu-se pe canale.
Pentru cateva zile am intrat intr-o poveste, intr-o alta lume. Am uitat de realitatea noastra, am uitat de Andreea Raicu. Am fost altcineva. E minunat sa uiti de tot, sa te ascunzi sub masca personajului tau. E minunat sa nu te stie nimeni, sa poti face orice pentru ca in aceste zile orice iti este permis. Sa te imbraci in cele mai diverse feluri, sa dansezi si sa canti pe strazi, sa te saluti, sa vorbesti cu toata lumea sau sa faci plecaciuni. Oriunde in jur erau blituri. Cred ca e singur lucru care mi-a adus aminte de Romania. Toata lumea facea poze. Cred ca am fost fotografiata mai mult decat mi s-ar fi inatmplat in acasa. De ce? Datorita costumelor. Doina Levintza, careia iI multumesc enorm, s-a ocupat de tinutele mele pana in cele mai mici detalii. Am simtit ca apartin cu totul acelui loc. Fiecare petrecere la care mergeam era ca un secol nou in care intram si ne intalneam cu personajele acelei perioade.
Am citit undeva ca unul dintre cele 1000 de lucruri pe care trebuie sa le vezi intr-o viata este petrecerea organizata in cadrul carnavalului la Teatrul Fenice (cel mai mare din Italia dupa Scala di Milano) E o petrecere exclusivista cu 2000 de inviati.
M-am gandit ca trebuie sa fie frumos si special, dar niciodata nu mi-am imaginat cu adevarat cum e. Mi s-a taiat efectiv rasuflarea cand am pasit in sala de teatru. Parea ireal. Am intrat intr-o alta lume. O lume cu 2000 depersonaje din secole trecute. Zecile de loje si sala erau pline de Ludovici, Napoleoni,regine, printese, conti si mostenitotii lor imbracati impecabil cu cele mai frumoase toatele de bal. O imagine incredibila. Ornela Mutti, Grace Jones nu au ratat nici in acest an faimoasa petrecere. As putea sa vorbesc ore in sir despre ultimele zile. Cred ca cel mai frumos week end pe care l-am petrecut vreodata.
Sper sa aveti ocazia sa traiti ce am trait eu acest week end.

Am fost la Venetia de cateva ori, dar niciodata la carnaval.
E superb!!! Minunat!!! O atmosfera de vis!!! Am facut multe poze…am sa va povestesc curand…pana atunci savurez din plin fiecare secunda.
M-am gandit la voi…

Bianca,

Multumesc pentru aprecieri.

Am sa-ti raspund aici pentru ca nu esti singura care mi-a adresat aceasta intrebare.
Sunt de 13 ani in domeniul asta si am trecut prin multe si am invatat enorm experimentand diverse. Marturisesc ca multi ani am suferit cumplit. De fiecare data cand anumite publicatii inventau cate un lucru, cand ma descriau in cele mai urate moduri posibile, cand imi atribuiau calificative greu de spus aici…pot spune chiar ca am lasat multi ani presa sa-mi inflenteze viata ceea ce acum mi se pare cumplit uitandu-ma inapoi.

Am citit despre mine de la cele mai groaznice lucruri pana la cele mai hilare sau greu de imaginat.
Imi aduc aminte de site-ul Big Brother. Era primul sezon al emisiunii care a creat o adevarata nebunie, iar forumul avea mii de utilizatori. Fiecare isi spunea parerea despre concurenti, invitati si bineinteles despre mine. Aici e partea cea mai “juicy”. Sute de comentarii stergeau cu mine pe jos. Aspectul meu fizic, prestatia mea sau alegerea invitatilor, indatorire care nu-mi apartinea, toate erau catalogate intr-un mod imposibil de reprodus. In fiecare zi se strangeau zeci de comentarii varsate de niste indivizi ascunsi in spatele unor id-uri false.
Zilnic eram intrebata de prieteni sau ziaristi cum pot suporta asta. Marturisesc ca nu a fost usor. A fost ca o scoala grea, dar foarte eficienta.

Intr-o seara m-am gandit sa “stau de vorba” cu acei utilizatori anonimi care imi reprosau lipsa de pregatire, discutiile seci si invitatii lipsiti de sare si piper ai emisiunii pe care o moderam in fiecare seara. Am deschis un topic legat de aceste nemultumiri in care i-am invitat sa se inscrie in vederea participarii la emisiune din dorinta de a avea niste invitati mai buni, conform celor spuse de ei. Stii cati s-au inscris? Din sutele de utilizatori nervosi si nemultumiti am primit doar 10 inscrieri. Stii cati au venit la emisiune? Doi. Doi invitati foarte draguti care au uitat de toate nemultumirile si problemele de pana atunci.

A disparut anonimatul, a disparut si “curajul” de a scrie mizerii.

“nu si-a tras-o cu ala, ma.”
“hai, ba, lasa-ma”
“äi venit aici sa aici sa ma impresionezi cu cracii astia si buzele siliconate?
“ce kilu’ meu vrei?
“manca-ti-as, lasa-ma in pace”
……si tot asa…..10 minute in care am zapat insistent din dorinta de a gasi ceva care sa imi capteze atentia.

Am fost dintotdeauna fascinata de Carnavalul de la Venetia. De mica mi se parea una dintre cele mai frumoase povesti, dintre acelea la care puteam sa construiesc finalul asa cum imi doream de fiecare data. La Venetia, cu ceva timp in urma am aruncat un banut si mi-am pus o dorinta: sa ajung intr-o zi la Carnaval. Se pare ca anul acesta o sa imi pot indeplini dorinta. Dar pana atunci am facut o repetitie:-).

-somnul este foarte important, mai ales cel inainte de ora 12; e cel mai sanatos
-nu pierd nopti in mod regulat
-evit alcoolul
-alerg zilnic intre 4-5 km

Sunt in aeroport. Astept imbarcarea impreuna cu ceilalti pasageri. Cineva ne anunta ca zborul are o intarziere de 30 de minute. Imi scot laptop-ul si caut ceva pe internet. Ma uit in jurul meu si vad acelasi lucru. Zeci de oameni cu laptop-urile in brate concentrati in fata ecraneleor luminoase. Aratam ca niste roboti programati sa astepte inca 30 de minute. Ma gandesc cum vom arata in 10 sau 20 de ani. Probabil ca vom comunica prin niste dispozitive implantate in noi. Deja comunicam mai mult prin intermediul internetului. Acum cateva zile am sunat o prietena. Nu o mai auzisem de mult timp. Am intrebat-o ce a mai facut, cum a fost de sarbatori, cum s-a distrat in vacanta. Raspunsul ei m-a blocat: uitate-te pe Facebook, am pus poze acolo. Aud raspunsul asta din ce in ce mai des. Am cont pe Facebook si recunosc ca sunt fericita ca am regasit multi oameni de care nu mai stiam nimic. Mi-a facut placere, dar nu concep sa-mi traiesc relatiile interumane pe net. Nu vreau sa aflu de pe facebook ce fac prietenii mei. Vreau sa-i aud si sa ma intalnesc cu ei. Desi e un paradox cred ca ajungem sa nu mai comunica stand prea mult pe net. Copiii nu se mai joaca. Ei stau si se converseaza pe Messenger. Daca as lasa-o, Maria ar sta ore intregi sa se converseze in acea cutiuta de pe ecranul luminos. Am fost curioasa sa vad ce vorbeste.
” ce fc?”
“bn. t?”
“bn si eu”
“m-am uitat la un film”
“eu stau”
…..si conversatia continua asa inca 20 de minute…
Suntem anuntati ca incepe imbarcarea…a trecut repede timpul…Computerul a facut asta…

Mi-a placut sa ma joc. Mi-a placut sa imi aduc aminte cum era la inceput.
Imi amintesc prima sedinta foto. Am facut-o cu un bun prieten care era foarte mandru ca tocmai isi cumparase un aparat de fotografiat dupa ce ce stransese bani un an de zile pentru el. Ne-am dus intr-un parc fara nimic aranjat, fara machiaj, fara styling de par sau haine speciale. Eram doar fericiti ca o sa experimentam. Era frig. Nici eu nu stiam prea multe, doar ce ma mai prostisem prin oglinda sau ce vazusem prin filme, iar el facuse cateva poze din joaca. Dar acum ne doream o adevarata sedinta foto si bineinteles fotografii frumoase. Am facut cateva ore, am inghetat din dorinta unui rezultat bun.  Cred ca am tras cateva filme ca asa era pe atunci. Am gasit pozele de curand cand m-am mutat. Mi-a facut placere sa-mi amintesc. Din multitudinea de fotografii stiu ca mi-a placut foarte mult una singura….dar cu siguranta nu am sa uit nicioada acea sedinta foto. A fost un inceput bun pentru amandoi.

Zilele trecute unul dintre prietenii mei pasionati de fotografie si-a cumparat un aparat profesionist. Dupa ce mi-a povestit foarte pasionat despre cum i-ar placea sa faca poze, amandoi ne-am gandit la acelasi lucru: o sedinta foto. Asa ca ne-am propus sa ne jucam asa cum m-am jucat in urma cu multi ani. Pentru mine a fost diferit, dar entuziasmul lui m-a facut sa am toata rabdarea din lume. Asa ca m-am intors la o sedinta foto fara nimic aranjat…doar eu, el si aparatul foto… Aceasta este rezultatul.