Robotii din aeroport
Sunt in aeroport. Astept imbarcarea impreuna cu ceilalti pasageri. Cineva ne anunta ca zborul are o intarziere de 30 de minute. Imi scot laptop-ul si caut ceva pe internet. Ma uit in jurul meu si vad acelasi lucru. Zeci de oameni cu laptop-urile in brate concentrati in fata ecraneleor luminoase. Aratam ca niste roboti programati sa astepte inca 30 de minute. Ma gandesc cum vom arata in 10 sau 20 de ani. Probabil ca vom comunica prin niste dispozitive implantate in noi. Deja comunicam mai mult prin intermediul internetului. Acum cateva zile am sunat o prietena. Nu o mai auzisem de mult timp. Am intrebat-o ce a mai facut, cum a fost de sarbatori, cum s-a distrat in vacanta. Raspunsul ei m-a blocat: uitate-te pe Facebook, am pus poze acolo. Aud raspunsul asta din ce in ce mai des. Am cont pe Facebook si recunosc ca sunt fericita ca am regasit multi oameni de care nu mai stiam nimic. Mi-a facut placere, dar nu concep sa-mi traiesc relatiile interumane pe net. Nu vreau sa aflu de pe facebook ce fac prietenii mei. Vreau sa-i aud si sa ma intalnesc cu ei. Desi e un paradox cred ca ajungem sa nu mai comunica stand prea mult pe net. Copiii nu se mai joaca. Ei stau si se converseaza pe Messenger. Daca as lasa-o, Maria ar sta ore intregi sa se converseze in acea cutiuta de pe ecranul luminos. Am fost curioasa sa vad ce vorbeste.
” ce fc?”
“bn. t?”
“bn si eu”
“m-am uitat la un film”
“eu stau”
…..si conversatia continua asa inca 20 de minute…
Suntem anuntati ca incepe imbarcarea…a trecut repede timpul…Computerul a facut asta…
4 Februarie 2010 la 21:00
Da, da, da… sunt perfect de acord; e trist, dar comunicam din ce in ce mai mult prin intermediul internetului si/sau al telefonului, ne transpunem expresiile si gandurile in emoticonuri… Folosesc computerul si, implicit, internetul, dar, spre deosebire de altii, stiu sa ma limitez la lucrurile care chiar imi sunt utile. Iar pentru diversitate, 2-3 bloguri imi sunt mai mult decat suficiente (iar de aici aflu si informatii utile totodata)…
4 Februarie 2010 la 21:03
Da, din pacate traim intr-o lume a vitezei. Ne lăsăm prinşi în iureşul ameţitor al materialismului modern, trăind pe apucate şi risipindu-ne viaţa pentru câţiva stropi de succes. Ne zbatem să devenim complicaţi, uitând cu desăvârşire că farmecul unui om stă de fapt în simplitatea lui, in comunicarea inter-umana …
4 Februarie 2010 la 23:31
maria fiind…
4 Februarie 2010 la 23:47
decat o conversatie pe mess mai bine cu nasul inghetat in parc
5 Februarie 2010 la 0:34
Maria, fetita de care am grija…
5 Februarie 2010 la 2:17
Da asa e, “masinariile” astea ne ocupa timpul atunci cand “nu avem ce face”.. lumea s-a schimbat foarte mult si efectele se vad, eu ma compar mereu cu fratele meu care are 11 ani (eu avand 22) ma gandesc mereu la copilaria mea si jocurile pe care le aveam atunci.. acum totul se vede 3D atunci totul se vedea mai simplu… asta e noi o numim evolutie.. vom vedea daca e spre bine sau nu, oricum in mare parte nu ne putem lipsi de tehnologia din ziua de azi!!!
5 Februarie 2010 la 9:05
Ai grija si de fratiorii ei sau numai de Maria?
5 Februarie 2010 la 9:40
Roxana, Maria mai are 2 surioare. Una sta in grija mamaei, iar Maria si cea mica la Fundatia Sf Macrina. Eu am grija de MAria si ne vedem in vacante si in week enduri in limita timpului liber.
5 Februarie 2010 la 10:32
Buna Andreea, unde esti plecata?
5 Februarie 2010 la 11:31
Da..din pacate asa e, iar asta nu le face niciun favor oamenilor imizi, introvertiti care isi gasesc refugiul in lumea virtuala, iar de impactul asupra copiilor nici nu mai spun.
Chiar imi faceam ganduri cu niste prietene zilele trecute, cum o sa reusim sa ne educam copii asa cum vrem, date fiind conditiile..
5 Februarie 2010 la 12:27
Ai mare dreptate Andreea, totul se invarte in jurul internetului, pui o intrebare oarecare primesti”uitete pe net”….vrei ceva gasesti pe net…numai net, net, net…..In rest esti foarte tare, frumoasa desteapta…..Ai grija de tine…si mult succes in tot ceea ce faci…
5 Februarie 2010 la 17:28
Techgirl, apreciez si multumesc, dar brutalitatea atitutinii nu te face f placuta. Multumesc.
5 Februarie 2010 la 20:25
Asa e Andreea, parca a innebunit lumea cu atata tehnologie, suntem in permanenta conectati la ceva, uitam sa mai ascultam iarba cum creste. Pacat. Sunt lucruri atat de frumoase de facut pe lumea asta.
Te pup,
Mari
5 Februarie 2010 la 21:35
asta-i ca atunci cand zice unu ca tigarile’s moartea in timp ce isi aprinde una. Eu cand plec in vacanta nu-mi iau laptopul nici mobilul si nici o electronica. Ma freaca destul la cap cand sunt acasa.
6 Februarie 2010 la 2:11
da, Andreea, si eu vad ca am ajuns sa depindem din ce in ce mai mult de Internet si asta nu e bine deloc. dar avem oare si solutii pentru aceasta mare problema?
6 Februarie 2010 la 3:41
spui toate astea despre net…da cu toate astea ai un blog pe care scrii zilnic si-ti petreci ceva timp cu el…e cam absurd ceea ce zici…(nu o lua in nume de rau)
6 Februarie 2010 la 9:55
Da stiu draga mea, femeile trebuie sa fie finute, delicate si nu in ultimul rand feminine, eu nu vreau sa demonstrez nimic pentru stiu cum sunt….Acea filmare este o parodie….o chestie facuta la plictiseala….dar nah, nu poti sa fii pe placul tuturor….oricum nu m-am suparat deloc pentru ca apreciez sinceritatea si in ziua de azi lipseste cu desavarsire….O zi minunata draga mea si un weekend placut. Ai grija de tine!
6 Februarie 2010 la 15:56
@ Irish Lady ai expresimat frumos importanta pe care ar trebui sa o joace lucrurile simple, umane, in vietile noastre. Mesajul tau mi-a reamintit de revelatia pe care am avut-o cand am vazut Taj Mahal, simplu dar in acelasi timp divin de frumos
7 Februarie 2010 la 12:06
Da , asa este. NET, NET SI IAR NET. Pana sa am un copil orice informatie vroiam sa aflu intram pe net, dar mi-am dat seama ca asta nu e solutie. Da ne ajuta intr-addevar dar ajungem sa depindem de el. Acum fetita mea are doi ani si nu ii pun filme sau dvd la calc cum fac majoritattea prietenelor mele. Si sunt privita un pic altfel… imi spun ca A ndra nu o sa stie sa umble la pc … hello are doar 2 ani … dar asa inteleg unii oameni tehnologia. si e asa pacat!
7 Februarie 2010 la 16:04
… si eu am stat cu laptopul in aeroport asteptand check-in-ul; mai grav ca asteptarea a durat 6 ore, si bateria de la laptop doar doua. Oricum, a trecut.
E o optiune laptopul cand nu ai de lucru; cand stai in aeroport sau cand ninge si e frig (ca acuma) si nu iti arde de iesit; problema e atunci cand ramai lipit de luma virtuala cand ai optiuni mult mai bune in lumea reala. Lumea virtuala e mai putin, mult mai putin.
8 Februarie 2010 la 19:53
Se poate spune ca internetul este un drog…
O ZI SUPERBA.Laura
8 Februarie 2010 la 22:50
Denisa, eu nu petrec ore intregi pe blog, nu am aceste ore. Am spus ca refuz sa comunic cu prietenii mei pe blog sau pe facebook…la asta m-am referit i cazul in care n-ai inteles.
8 Februarie 2010 la 22:51
Monica, exista echilibrul care ne scoate din situatia asta…
19 Februarie 2010 la 23:18
Eu am 18 ani ..si sincer as prefera de 1000 de ori mai mult o iesire in aer liber cu prietenii decat discutii obositoare si plicticoase de cele mai multe ori pe Internet… Am o surioara de 10 ani si evit pe cat posibil ca ea sa petreaca prea mult timp in fata calcultaorului…Nu stiu ce va face dupa ce voi pleca eu la facultate, insa cat sunt in preajma ei as vrea sa nu fie cuprinsa de aceasta manie virtuala… Si este foarte rau ,pentru ca parintii sau cei maturi nu fac nimic pentru a evita raspundirea acestui fenomen …trateaza totul ca fiind nevinovat…insa copii sunt viitorul ..iar calculatorul este bun atata timp cat este folosit cum trebuie…. O plimbare cu rolele, un picnic, o intalnire cu prietenii sunt modalitati mult mai bune de petrecere a timpului liber…;)
O seara placuta!
Catalina
27 Februarie 2010 la 13:41
Sunt Victor, am citit toate comentariile facute mai sus dar nu cred pina la urma ca sunt atat de plisctisitoare… Ganditi-va ca va este dor de parinti plecati sau de altcineva… dar nu aveti nici bloguri sau mess-uri sau telefoane… cum o sa va stapiniti dorul… Dar pe de alta parte, nici nu e bine sa ratezi zilele senine pt. net… Sunt de acord si cu Adreea dar si cu parerea mea…