Orice stire trista se transforma intr-un circ mediatic fara nici cea mai mica urma de respect fata de cel implicat sau familia lui. Ultima veste care ne-a coplesit, ne-a intristat cumplit este despre gravul accident pe care l-a suferit Serban Huidu la schi ieri seara. Am auzit de aceasta nenorocire si am incercat sa aflu ce s-a intamplat. Am dat cateva telefoane. Nu voiam sa accept acest lucru si faptul ca “medicii sunt sceptici in legatura cu sansele lui de supravietuire”. M-am mai linistit pentru ca ceea ce am aflat era usor diferit de ceea ce relatau unele televiziuni. Era grav, dar nu asa cum era prezentat. Nu au existat informatii exacte, dar parea ca toti stiau despre ce este vorba de parca ar fi fost acolo. Invitati in diverse emisiuni descriau accidentul si starea in care Serban se afla. Totul este dramatizat peste masura din dorinta avida de a face audienta sau de senzational.
Am tot auzit “Serban obisnuia sa…” “Lui Serban ii placea sa…”, “Serban facea…” totul este la trecut ca si cand vorbim despre un om care nu mai este.
Serban este mai bine si va trece repede peste acest moment trist.
Am fost invitata in diverse emisiuni sa imi dau cu parerea si sa ii transmit un mesaj. De ce? Cred ca lucrurile astea nu se fac prin intermediul televiziunilor. Serban are nevoie de gandurile si rugaciunile noastre nu de maimutareala ieftina de la televizor.
Ganduriele mele bune si mesajele mele merg direct la familia lui nu prin emisiuni.
Did you like this? Share it: