Sunt foarte fericita pentru ca am in viata mea oameni despre care pot spune "el chiar e prietenul meu"

Sunt foarte fericita pentru ca am in viata mea oameni despre care pot spune “el chiar e prietenul meu”.

Nu cred in stereotipuri asa ca am incercat de fiecare data sa imi definesc singura principiile in care cred. Ce inseamna pentru mine prietenii?
Oamenii care iti sunt alaturi fara sa te judece, fara sa incerce sa te schimbe, care te iubesc asa cum esti, carora esti nerabdator sa le impartasesti bucuriile pentru ca stii ca se bucura pentru tine si pe care stii ca te poti baza atunci cand iti e greu.
Sunt oamenii alaturi de care te simti liber! Tocmai pentru ca eu cred ca iubirea inseamna libertate!

Prizonieri in libertate

Am facut insa un drum lung pana sa ajung sa am in viata mea doar oameni care sa fie sinceri si cu care sa imi permit sa fiu sincera. Cu adevarat!
Pentru ca am fost prizoniera unor constrangeri sociale: nu e frumos sa refuzi un om, chiar daca tu simti ca nu iti e suficient de apropiat incat sa-ti ceara ajutorul, nu e frumos sa nu dai curs unei invitatii pe care cineva ti-o adreseaza, chiar daca tu nu ai invita persoana respectiva niciodata nicaieri, nu se cade sa spui unei persoane ca te deranjeaza cuvintele pe care ti le spune sau gesturile pe care le face. Daca se supara?
Eram ca in cartea lui Ionel Teodoreanu: “sa nu, sa nu, sa nu…!”. Sa nu refuz, sa nu supar, sa nu deranjez, sa nu ranesc sentimentele, dar mai ales orgoliul nimanui.

Cu un prieten adevarat poti fi sincer fara sa-ti fie teama

Situatie concreta? Am! In urma cu ceva timp eram foarte dispusa sa-i ajut pe toti cei care mi-o cereau chiar daca asta insemna sa fac ceva ce nu-mi doream neaparat. “Andreea, scuza-ma ca te sun la 12 noaptea, dar acum mi-am adus aminte ca peste o saptamana merg la un eveniment si nu stiu cum sa ma imbrac! Imi dai tu o idee?”.
Poate era chiar trecut de miezul noptii cand auzeam aceste vorbe si, desi eram obosita sau racita sau poate pur si simplu fara chef sa dau vreun sfat vestimentar in creierii noptii, ma mobilizam si ma straduiam sa gasesc cea mai buna solutie.
Ba chiar eram in stare sa las balta odihna si sa ma duc acasa la “prietena mea” ca sa o pot ajuta sa gaseasca o solutie la problema pe care o avea.

Chinul intrebarilor

Mi se parea normal sa fac asta! Doar regula spunea ca prietenii la nevoie se cunosc. Doar ca, in general, era vorba de nevoile lor si nu ale mele. Si asta nu ar fi fost cea mai importanta dilema care ma macina – pana la urma nu sunt prietena cu cineva in functie de cat de mult ma ajuta – ci faptul ca ma simteam incorsetata.
Ma cenzuram mereu: ce o sa creada despre mine daca spun asta? O sa se supere daca fac asta? Oare o sa ma judece daca le spun ca am luat decizia asta? Toate intrebarile ramaneau fara raspuns pentru ca eram foarte disciplinata si nu deranjam pe nimeni cu nedumeririle mele.

Pana cand mi-am dat seama ca prietenii adevarati nu sunt aici, in acest scenariu. Cand am aflat asta? Cand nu mi-a mai fost frica.


Dupa calatoria in India, cand am inceput sa meditez si sa ma concentrez mai mult pe nevoile reale ale sufletului meu, mi-am permis a fiu libera.
Libera sa refuz invitatia la masa a unei prietene chiar daca in seara respectiva nu aveam niciun alt program, doar sa stau acasa si sa citesc. Libera sa le spun ca binele pe care mi-l doreau prietenii mei nu e binele pe care mi-l doresc eu. Libera sa le marturisesc ce visez, ce planuiesc, ce vreau fara sa ma gandesc ca ma vor judeca. Si multi au plecat din viata mea.
De fapt nu au plecat, pur si simplu nu am mai avut nimic in comun, discutii, valori, idealuri. Si incet, incet ne-am indepartat fara sa ne certam. Dar cei care au ramas simt ca vor ramane intotdeauna.

Timpul nu conteaza

Am prieteni pe toate continentele. Cu unii dintre ei ma intalnesc fata in fata poate doar o data pe an. Cand ii vad, insa, e ca si cand nu ne-am fi despartit niciodata! O prietenie adevarata nu are nevoie de dovezi, de explicatii, de promisiuni sau de presiuni.

Un prieten adevarat nu o sa vrea sa-ti modeleze personalitatea ca pe o bucata de plastilina, ci o sa se bucure de toate diferentele dintre voi.


Unui prieten adevarat ii dezvalui vulnerabilitatile tale fara sa-ti fie teama ca va profita de ele, ci cu ferma convingere ca te va ajuta sa le depasesti. Intre voi nu sunt reprosuri, competitii si nici masti. (Asta daca nu va duceti la un bal mascat!). Un prieten adevarat e langa tine nu pentru ceea ce ii dai, ci pentru ce nu ai!

Brat la brat

Razi cu el, dansezi cu el, aveti o viata de amintiri si ganduri si planuri si vise impreuna, plangeti impreuna cand va e greu, cand vi se imputineaza familia, cand nu gasiti drumul si nici speranta, va permiteti sa fiti ridicoli, naivi sau curiosi, va puteti imagina cum veti arata la 80 de ani, mergand la brat pe marginea trecutului, sustinandu-va unul pe altul.

Sunt atata de recunoscatoare si fericita ca exista in viata mea oameni alaturi de care traiesc toate aceste moment minunate! El, si el, si ea, si el… prietenul meu! Stiu ca acum ne suntem unii altora punte peste rau si vesnicie pentru bine si le multumesc ca imi fac viata atat de frumoasa!

Aveti curaj sa fiti sinceri, liberi, adevarati cu prietenii vostri si lasati-i sa plece pe cei care nu va vor accepta asa. Veti ramane exact cu cei care va merita!