Incepand de azi gasiti la chioscurile de ziare noul numar al revistei Marie Claire. Pe coperta sunt eu. Doar eu. Fara haine, fara Photoshop, fara masti!

De ce am acceptat aceasta provocare? Pentru ca vreau sa trag un semnal de alarma: ne cosmetizam prea mult viata!!! Prea mult folosim filtre ca sa fim mai frumoase, mai luminoase, mai fara riduri, mai fara griji, mai fara defecte, mai aproape de perfectiune. Perfectiunea nu exista! E doar o himera pe care ani la rand chiar si eu am promovat-o!

Am acceptat sa apar dezbracata pe copera unei reviste pentru ca vreau sa ma vedeti exact asa cum sunt! Dupa acest shooting, echipa redactionala nu a corectat deloc pozele. NU AM FOLOSIT PHOTOSHOP! Le multumesc Marei Coman, redactorul-sef al revistei, si intregii echipe atat pentru invitatia de a face acest material, cat si pentru profesionalismul si caldura cu care isi fac treaba!

Am fost machiata si am avut parul coafat, dar nu mi-au fost sterse ridurile, nu mi-au fost corectate formele corpului, nu mi-au “pus” si nu mi-au “scos” nimic. Asa sunt eu! Cu cearcane, cu riduri de expresie, cu semnele celor (in curand) 40 de ani care au trecut peste mine si care m-au facut asa cum sunt azi.

Poti sa fii frumoasa si fara sa apelezi la interventii foarte intruzive. Totul vine din acceptarea de sine, din echilibru si din atentia la lucrurile de baza, pe care, desi sunt atat de dsimplre, uitam sa le facem: sa dormin, sa ne hidratam, sa facem sport, sa mancam echilibrat si sa ne dezvoltam pe interior!

Poate parea mai usor sa apelam la tot felul de interventii – cum sunt botoxul sau acidul hialuronic – dar pe termen lung, vom ajunge sa obtinem contrariu!

Am vazut de-a lungul timpului la TV femei frumoase, pe care azi insa nu le mai recunosc. Arata complet diferit! Si-au dorit atat de mult sa opreasca timpul in loc incat au ajuns sa-i grabeasca efectele.

Ma doare din ce in ce mai mult apetenta oamenilor de a-si modifica realitatea in pozele pe care le posteaza pe retelele de socializare!!! De ce? Pentru ca a pune un filtru inseamna a modifica realitatea. Iar asta inseamna, de fapt, fix definitia minciunii: sa nu arati realitatea asa cum este ea!
In poze, pe Instagram, pe Facebook toate vietile sunt perfecte! In toate pozele aratam perfect! Zambim subtil, seducator sau cu gura pana la urechi, suntem toti impliniti, “feeling blessed”, ne tinem respiratia ca sa ni se aplatizeze abdomenul, stam pe varfuri ca sa parem mai inalte, stam cu parul in vant ca sa para ca are mai mult volum, corectam umbrele si crestem luminozitatea ca sa ne luceasca ochii.

Dar cand indepartam telefonul de langa fata, ce ramane? Riduri, cearcane, tristete, “feeling real”.

Pentru acest real am pozat fara modificari!

Ani de zile eu insami am alimentat mitul femeii “ca in reviste” – am alimentat stereotipul corpului perfect, al tenului impecabil, al traiului fara cusur. Ajunsesem la un moment dat sa cer sa fie modificate pozele din shootinguri atat de mult incat, la final, nu ma mai recunosteam! Totul era impecabil! Eram perfecta, dar… perfectiunea nu exista!

Personajul acela perfect nu eram eu, ci o proiectie. A fost o perioada in viata mea cand atat de mult ma straduiam sa arat lumii ca duc viata ideala incat ma sufocam! Nu imi dadeam voie sa fiu eu cea reala, cea cu zile mai putin bune, cea obosita din cand in cand, cea care are cearcane sau un cos, cea care vrea sa iasa din casa in niste banali blugi si un tricou oarecare. Exclus! Eu trebuia sa fiu perfecta pentru ca asa ii invatasem pe cei din jur sa ma vada si acum ei ma obligau sa continui. Eram victima unui cerc vicios pe care eu insami – “ajutata” desigur de intrega industrie a showbizului – il creasem.

Am ridicat standardele de frumusete atat de sus incat nu mai puteam vedea punctul din care plecasem. Realitatea era atat de modificata in Photoshop incat ma deformasem. Ma “transformam” in bine, dar nu mai erau multe parti din mine. Cand simteam ca pur si simplu sunt pe punctul de a pierde complet contactul cu sinele meu autentic, am evadat din aceasta “viata perfecta”. Plecarea in India a fost realmente o evadare: o luna am stat fara machiaj, fara masti, fara haine scumpe, nu am mai jucat partitura femeii perfecte.

Eliberarea pe care am simtit-o mi-a schimbat viata. De fapt, mi-a redat viata! Atunci am inteles cat de important e sa nu ne fie rusine cu trupul nostru, cu tenul pe care il avem, cu urmele de pe chip si de pe corp. Atunci mi-am adus aminte cat de bine e sa fiu eu insami!

Si azi sunt tinere care vor sa arate ca “in reviste”. Nu iau in seama culisele unui shooting – luminile, profesionalismul fotografilor, retusarile ulterioare. Isi doresc sa arate ca niste personaje ireale! Sigur ca e imposibil sa arati zi de zi impecabil! Si atunci ajung sa se frustreze, sa ii urasca trupul, sa nu mai aprecieze autenticul, sa nu se mai bucure de ceea ce au. Sunt intr-o permanenta goana dupa perfectiunea care nu exista!

Fetelor, luati revista si uitati-va la mine! Nu sunt perfecta! Daca as fi, inseamna ca nu as exista!!! Relaxarea de azi, acceptarea pe care o am fata de slabiciunile mele are un pret pe care l-am platit cu ani de framantari si dureri. Eu am luat-o pe calea cea grea pentru ca nimeni in jurul meu nu mi se arata real, fara filtre… Toti erau “ca scosi din cutie”, cum as fi putut eu sa ies din rand?!

Iata ca ies azi si imi dau jos in fata voastra toate mastile. Acesta e corpul meu, aceasta e fata mea, asa sunt. Ma simt bine si din cauza asta arat bine! In fix aceasta ordine! Pentru ca am facut ordine 🙂

Nu va mai lasati amagiti, nu mai tanjiti dupa sprance arcuite, pometi ridicati, gene lungi, buze pline, sani generosi, picioare lungi, fund bombat, abdomen plat, gambe zvelte, talie de viespe, par ondulat sau perfect indreptat. Nu mai incercati sa bifati fiecare caracteristica a trupului perfect pentru ca o sa aveti un suflet imperfect. Ce alegeti?!

Fiti voi, invatati sa va acceptati corpul si nevoile lui, ascultati-l cand va da semnale de alarma si nu le ignorati – daca va doare stomacul de foame si ametiti, mergeti la spital, nu in club! – fiti blande cu trupul vostru pentru ca pretul platit pentru perfectiune e propria sanatate. Nu va jucati cu ea.

“Feeling real” e mai bine decat “being perfect”.