Putem face tot ce ne dorim noi, dar ganditi-va care e raspunsul la intrebarea: “Chiar fac ce vreau?”. Toata viata noasta e, de fapt, o suma de alegeri!

Putem face tot ce ne dorim noi, dar ganditi-va care e raspunsul la intrebarea: “Chiar fac ce vreau?”. Toata viata noasta e, de fapt, o suma de alegeri!

Dimineata am avut o intalnire cu un medic si cand m-a intrebat ce fac in weekend i-am raspuns foarte simplu “Ce vreau!”. Desi pentru mine a fost o replica obisnuita, pe ea a surprins-o foarte tare intr-un mod placut. Mi-a spus ca nu a mai intalnit pe cineva care sa-i spuna ca face exact ceea ce isi doreste.
Toti spun ca nu au timp de nimic, ca au foarte multa treaba si ca abia reusesc sa doarma; imposibil sa gaseasca vreme ca sa se ocupe de pasiunile lor. Si eu intalnesc zilnic astfel de oameni: mereu preocupati, intr-o continua alerta, care se plang in permanenta de agitatia din viata lor. “Nu am timp, nu am timp, nu am timp!”

Alegerile noastre sunt cele din cauza carora nu avem timp

De fapt, cu totii facem ce vrem! Alegerile noastre sunt cele din cauza carora nu avem timp, noi luam deciziile astea, nimeni altcineva. Noi alegem sa facem ceva pentru altcineva si nu pentru noi insine. Daca ne-am pune pe noi in centrul universului nostru, daca am sti cu adevarat ce ne dorim atunci am reusi cu siguranta sa ne gestionam timpul in asa fel incat sa nu ne simtim coplesiti!

Doua zile numai ale mele

E vorba de alegeri! In ultima perioada weekendurile sunt numai ale mele. In timpul saptamanii am foarte multe intalniri, sunt implicata in multe proiecte si le dedic cea mai mare parte din energia si timpul meu.
Ca si voi, am responsabilitati fata de cei cu care lucrez si imi iau foarte in serios munca. Sambata si duminica insa sunt numai ale mele. Daca vreau sa merg in parc sa ma plimb, merg in parc si ma plimb. Daca vreau sa ma vad cu prietenii sau sa stau inchisa in casa doar cu filme si carti sau sa merg sa inot sau sa o scot pe mama la masa sau sa dansez exact aia fac.
Ma gandesc ce imi doresc si fac ceea ce vreau, nu numai ceea ce pot. De putut putem face orice. Putem in weekend sa continuam sa fim prizonerii job-ului! Putem sa petrecem timp cu niste oameni pe care poate nu voiam neaparat sa ii vedem, dar pentru ca ei isi doresc sa fie cu noi, acceptam. Putem sa facem orice, dar e important sa facem ce vrem!

Nu ai timp? Fa-ti!

Mereu ne plangem ca nu avem timp. Normal ca nu avem timp daca nu ne facem timp! Inteleg perfect asta pentru ca si eu sunt prinsa in aceasta capcana atunci cand incep sa fac lucrurile automat, cand nu sunt cu adevarat atenta si contienta de ceea ce mi se imtampla.
Obligatiile, responsabilitatile, intalnirile de business, drumurile, sedintele nu se termina niciodata. Cu cat amanam sa ne indeplinim dorintele cu atat ne indepartam de lucrurile care ne aduc bucurie si satisfactie!
Vesnic e ceva de rezolvat, vesnic e un e-mail la care trebuie sa raspunzi, un om care vrea ceva de la tine, un telefon care nu suporta amanare… si noi? Noi unde suntem in acest vartej? Suntem acolo unde alegem sa fim! Din postura de victima care se plange mereu ca e stresata si ca nu are timp pentru ea nu ne va da nimeni afara. E o postura cu care ne obisnuim si pe care o decontam din timpul nostru…
Ca sa ne linistim trebuie sa constientizam exact ce facem cu viata noastra si sa actionam in beneficiul nostru! Da, ajutati-va ca atunci cand va intreaba cineva “Ce faci?” sa puteti spune “Ce vreau!”. Faceti o lista de prioritati si respectati-o. Luati decizii in functie de timpul pe care vreti sa li-l alocati si nu uitati niciodata ca cel mai important om din viata voastra sunteti voi insiva!

Nu o lectie, ci un exemplu

Nu vreau sa dau nimanui lectii de viata. Nu vreau sa va spun ce sa faceti pentru ca nu am niciun drept sa va spun cum ar trebui sa traiti. Eu pot decide doar pentru viata mea pentru ca doar pe a mea o cunosc si stiu ce vreau.
Si, da sunt convinsa ca sunt multi care vor spune ca eu am o viata diferita si nu am cum sa-i inteleg. Ba inteleg perfect pentru ca multi ani am fost victima acestui ritm, prizoniera intr-o viata care incepuse sa nu imi mai apartina si care ajunsese sa ma conduca in loc sa fie invers. O viata pe care o traiam in functie de parerile celor din jur… eram o victima care se plangea mereu ca nu poate sa…, nu are timp sa… si e greu sa…
Vreau doar sa stati sa va ganditi cateva minute la ce v-am impartasit si sa faceti ce va spune inima.
Un weekend in care sa faceti ce vreti va doresc!
Love,
A.