Ce liniste e! Nu mai e nimeni. Strada copilariei mele e pustie. Parca a plecat toata lumea. Am derulat timpul inapoi vreo 20 de ani. Ce zarva! Cati copii! Cate jocuri! Cate idei! Unde e toata lumea?! Unde au disparut? In vacantele de vara impreuna cu fetele jucam elasticul sau faceam campionate de gimnastica. Ne pregateam intens, antrenamente zilnic pe aparatele desenate cu creta pe strada noastra.  Toate ne doream sa castigam medaliile facute din capace de borcane si legate cu panglici tricolore. Serile ne strangeam cu totii in fata casei mele. Stateam la povesti. Ani si ani…Ce frumos era…Am crescut. Pe strada copilariei mele miroase la fel de frumos, dar nu mai e nimeni.