Stela Popescu

“A murit Stela Popescu.” Am auzit-o pe Liviana spunand. Am crezut ca citea un titlu al unui articol de prost gust. Mintea mea nu putea sa conceapa ca Stela Popescu a plecat. Refuza sa creada asa ceva.

Am crescut cu doamna Stela Popescu. Am urmarit-o de cand eram mica la toate revelioanele, in toate scenetele pe care le avea impreuna cu partenerul dumneaei de o viata, Alexandru Arsinel. I-am urmarit emisiunile, o admiram pentru felul in care arata, vorbea si pentru eleganta si distinctia pe care o emana. Mi se parea aparte, imi placea ca avea clasa.
Cand prezentam emisiunea “Reuniunea de clasa”, i-am avut invitati pe Stela Popescu si pe Alexandru Arsinel.
Nu imi venea sa cred ca aveam sa o cunosc pe doamna Stela Popescu. O admiram atat de tare si eram extrem de fericita ca era invitata la mine in emisiune.

M-a coplesit. Am descoperit un om minunat, de o blandete fantastica, de o rabdare incredibila, o diplomatie rar intalnita, un om pe care iti doresti sa il ai in preajma fie si numai pentru a-l urmari.

Energia debordanta si spontaneitatea o faceau absolut adorabila. Nu ma mai saturam sa o privesc, sa vorbesc cu dumneaei.
Ne-am intalnit deseori la evenimente. Adoram sa o privesc. Era mereu eleganta, impecabila si niciodata nu am stiut care era varsta ei pana azi, cand am ramas extrem de surprinsa.
Doamna Stela Popescu a plecat cu o parte din copilaria mea, cu o parte din mine. M-am simtit ca in fata acelui gol pe care il lasa bunicii cand pleca. Sunt trista si melancolica. O sa imi lipseasca mult, dar sunt bucuroasa ca am avut sansa sa o intalnesc si sa am niste amintiri frumoase, care, cu siguranta, vor ramane acolo mult timp.
Multumesc, doamna Stela Popescu. Sa aveti o calatoarie usoara!