Persoanele publice au drepturi de care se bucura, e rasplata de a fi mereu sub lupa presei, dar am sentimentul in ultima perioada ca uita ca au si obligatii!

Persoanele publice au drepturi de care se bucura, e rasplata de a fi mereu sub lupa presei, dar am sentimentul in ultima perioada ca uita ca au si obligatii!

Andreea si manifestarile in public

Nu numai pentru ca e Saptamana Mare, dar probabil si din cauza asta, m-am tot gandit in ultima perioada la bunatate, la omenie… suna ciudat poate, dar cand v-ati gandit ultima data la aproapele vostru? Nu doar la familie sau apropiati, ci la omul pe care nu il cunoasteti, dar care e la fel de om ca si voi?
Observ in jurul meu tot mai multa vulgaritate – se folosesc la televizor, la radio, pe retele sociale niste cuvinte ingrozitoare, un limbaj urat, intesat de injurii – furie, oamenii sunt agresivi in mod gratuit, emit judecati de valoare fara niciun argument, jignesc si ataca in stanga si in dreapta fara nicio mustrare de constiinta.

Cu cat te recunoaste mai multa lume, cu atat trebuie sa fii mai atent la ce spui

Ce consider insa si mai grav este ca aceste comportamente sunt din ce in ce mai raspandite printre persoanele publice. Vorbesc ca un om “din interior”: da, eu insami sunt un om care are acest statut si o sa va spun cum se va lucrurile din aceasta postura.
Prima data cand am iesit pe strada si cineva mi-a spus “Te stiu de la televizor!” am fost uimita, m-am bucurat, dar m-am si speriat.
Am avut un sentiment fizic, palpabil aproape, ca sunt privita… ca din momentul in care am aparut la televizor am devenit o tinta. “Uite-o, o stiu!”
Eram la ProTV si explodase “star sistemul”: in urma cu 20 de ani, oamenii efectiv sareau pe tine, voiau sa te atinga, se comportau ca si cand ai fi fost un apropiat de-ai lor! Tin minte cand am mers intr-un an la biserica de Paste si nu puteam sa iau Lumina pentru ca in jurul meu se stransesera foarte multi oameni care voiau sa-mi vorbeasca, sa-mi povesteasca tot felul de lucruri…

Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta

Atunci am inteles ca, desi ei sunt niste straini pentru mine – si nu vreau sa intelegeti acest cuvant in sensul lui negativ, nu niste anonimi, ci niste fiinte pe care nu aveam de unde sa le cunosc – eu nu sunt o straina pentru ei. De multe ori e pus semnul egal intre “a recunoaste” si “a cunoaste”. Nu, daca recunosti un om pe strada si poti sa spui cum il cheama si unde lucreaza, nu inseamna ca il si cunosti… Dar diferenta asta nu functioneaza tot timpul. Nu vreau sa credeti ca ma plang – admiratia publica e pentru mine o onoare! – dar vreau sa intelegeti exact cum ma simteam!
Astfel, odata ce am realizat ca oamenii se uita la mine, ca ma recunosc am inteles si cat de important e ceea ce le arat! Nu va ganditi ca am un discurs duplicitar, ca una spun acasa si alta in public. Cred ca e esential sa fim autentici, dar si mai important decat atat cred ca e vital sa fim constienti ca nu traim singuri pe lumea asta. Tot ce facem si spunem are efecte asupra mai multor oameni. Cand esti persoana publica numarul oamenilor afectati, influentati de actiunile si vorbele tale creste exponential!
Mesajul unei persoane care nu are un serviciu ce o expune public ajunge la un cerc restrans. Cand insa “te stie o lume intreaga” poti sa si ranesti o lume intreaga!

Avem cu totii libertate de opinie si sustin acest drept cu toata inima! Dar oare intelegem si faptul ca avem si responsabilitatea libertatii de opinie? De multe ori vad cum oamenii invoca acest drept doar atunci cand ceea ce spun are un efect negativ: “Vai, ma simt cenzurat, imi e negat dreptul la libera exprimare! Asta e parerea mea, de ce sunt judecat pentru ea?” De ce? Pentru ca atunci cand libertatea ta de exprimare lezeaza libertatea mea de alegere se creeaza un precedent periculos. In plus, cineva sufera. Si suferinta unui om – indiferent cine e el, ce face, ce decizii a luat de-a lungul vietii – e un semnal de alarma in sine! Inseamna “STOP”.

Aveti grija ce exemplu dati!

Cred ca e de datoria tuturor persoanelor publice sa fie atente ce fel de mesaje transmit! Noi, cei la care se uita alti oameni, noi cei pe care unii tineri ii plac, ii urmaresc si ii transforma, fara sa vrem si poate chiar fara sa vrea, in modele trebuie sa avem clipa de clipa constiinta faptului ca putem influenta destine!
Daca eu, Andreea Raicu, spun ca beau apa plata cu lamaie dimineata pentru ca acest obicei imi face bine si marturisesc asta pe pagina mea de Facebook sau intr-un interviu, e posibil ca niste oameni sa ma imite. Vad cum arat, stiu ca am un stil de viata sanatos, au incredere in mine ca fac alegeri bune pe baza unei documentari riguroase si atunci decid sa urmeze un gest pe care eu il fac.
Oare nu s-ar intampla la fel daca eu as desconsidera un anumit obiect sau post TV sau chiar un om? Nu s-ar lua si ceilalti dupa mine din acelasi rationament? Eu cred ca da! Si astfel imi e foarte clar ca ceea ce fac, ceea ce spun e un model pentru oamenii care se uita la mine. Sunt constienta de acest efect zi de zi! Ma gandesc mereu ce mesaje transmit si mai ales cum ii influenteaza pe ceilalti. Nu, numai pe cei care ma plac, ci si pe cei care pot fi afectati de mesajele si faptele mele.
Daca ignoram o anumita categorie sociala, nu inseamna ca ea nu exista! Exista si are dreptul sa fie tratata egal!
Noi, persoanele publice, avem fani, avem si detractori! Trebuie sa ni-i asumam pe toti si sa nu ii ranim intentionat pe nici unii dintre ei. Avem datoria de a ne purta onest cu toti si de a ne asuma total – nu numai cand ne convine – rolul de modele. Dragostea celor care ne plac o platim cu responsabilitatea fata de cei care nu o fac.
Fiti mai buni si lumea o sa fie mai buna!
A.