Am trecut prin diverse etape in viata mea. Perioada in care nu mi-ar fi trecut niciodata prin gand sa plec din tara, ba chiar mi se parea ceva de neconceput. A venit perioada in care nu am mai fost atat de inchisa acestei idei. Au venit uterior anii in care singura varianta a unei vieti libere si linistite era plecatul intr-o alta tara. Au trecut toate.

ACUM imi doresc sa stau in tara mea. Vreau sa calatoresc, sa invat, sa explorez cat mai multe locuri de pe acest pamant, dar vreau sa ma intorc ACASA. Vreau sa vin in locul in care m-am nascut, in care am crescut, in care am invatat si am devenit ceea ce sunt azi.

Vreau sa fiu alaturi de familia mea, de prietenii mei si oamenii minunati pe care am prilejul sa ii intalnesc zilnic. Vreau sa ma intorc mereu intr-un loc in care stiu ca pot trai linistita intr-o societate corecta in care sa am obigatii, dar si drepturi, in care sa am libertatea de a spune ce gandesc, intr-o tara in care sunt respectata si ma simt in siguranta. In ultimele zile nu am simtit asta.

In ultimele zile am simtit nedreptate, agresivitate si nepasare din partea celor care ne conduc, lucruri care au fost facute cu gandul ca vor trece pur si simplu, ca vor fi tolerate si inghitite de oameni asa cum s-a intamplat de foarte multe ori. De-a lungul istorie am fost supusi si am plecat capul chiar si in fata nedreptatilor.

E foarte usor sa intorci spatele lucrurilor care nu ne plac, sa renuntam la lucrurile pe care nu le putem schimba, dar eu nu vreau sa plec. Eu vreau sa raman in tara mea, in care sa respect si sa fiu respectata si mai ales sa ma simt in siguranta.