relatii de familie

Barbatul pe care l-ai ales nu este o “tabula rasa” pe care vei “scrie” ce vrei tu dupa casatorie. El vine in relatie cu o mostenire comportamentala in care sunt inscrise caracteristicile mediului in care a crescut si care l-a modelat.

O prietena care este casatorita de patru ani imi cere sfatul in calitate de “experta in relatii”. Prietena mea are o dilema insurmontabila: barbatul cu care este casatorita nu a venit  cu “mana goala” in casnicie, ci a adus cu sine toate problemele marunte ale familiei lui.

Pe scurt, el este cel care trebuie sa rezolve probleme curente si pentru aceasta trebuie sa faca patru-cinci  drumuri pe saptamana la familia de origine.
Ca un adevarat cap de familie – parintii sai fiind divortati din perioada in care el era in scoala generala, el a preluat atributiile de “pater familias” inca din adolescenta. Practic, a jucat rolul de “baiat bun” in relatia cu mama sa si de inlocuitor de tata pentru sora sa mai mica cu trei ani.

La inceputul relatiei cu Sorina, Viorel (numele celor doi sunt de imprumut, pentru a proteja intimitatea persoanelor reale implicate in acest caz) parea idealul de barbat ravnit de orice femeie care doreste sa se aseze la casa ei.
Doar apuca Sorina sa spuna ca masina este murdara, ca Viorel era peste zece minute cu ea la spalatorie. Sorina zicea ca vrea sa gateasca niste taitei de orez si Viorel “zbura” la hipermarket sa-i aduca ingredientele de la raionul de produse asiatice.

Pentru ca fusese mana dreapta a mamei sale in bucatarie, Viorel stia sa faca cea mai buna varza murata si cele mai reusite gogonele la putina. “Vio”, cum il alintau cei din familie, stia sa framante cozonaci de Paste si de Craciun – care ii reuseau de minune, spre lauda mamei sale, si mai tarziu a norocoasei sale sotii.
Pe drept cuvant,  toate rudele de sex feminin ale Sorinei o invidiau pentru norocul ce daduse peste ea cu un asemenea barbat.

Viorel nu avea nicio problema in a spala vase sau a intinde rufe si nu se da in laturi sub acoperirea acelei perfide formule “dar astea nu sunt treburi de barbat”. Cu anii, Viorel a devenit vioara intai in treburile casnice, fara ca asta sa-i stirbeasca cumva din masculinitate: sambata dimineata – era regula  – mergea la un fotbal cu baietii, in weekend facea cumparaturi, iar in timpul saptamanii se ocupa de service-ul sau IT la care avea patru angajati. Financiar, ii mergea bine. Familial, la fel de bine!

Intre doua familii

In tot acest timp, Viorel se impartea in mod egal intre indatoririle celor doua case: cea in care a crescut si cea noua, pe care o cumparase impreuna cu Sorina. Nici cand s-a nascut fetita lor, Viorel nu a facut mai putine drumuri catre casa parinteasca unde il asteptau mama si sora sa pentru a le da o mana de ajutor “barbateasca”.

Doar ca acum, in atributiile sale intrau si cumparatul de pampersi, fugile pana la farmacie sa mai ia un biberon, o suzeta sau o pudra pentru bebelusi. Si cu cat el devenea mai devotat cauzei celor doua familii, cu atat sotia sa devenea mai frustrata. Pentru ca, zicea ea, pe Viorel l-a luat “la pachet cu maica-sa si cu sora-sa”.

Inutil de precizat ca pe fondul acestor frustrari, intre Sorina si cele doua femei au aparut reprosuri inabusite, apoi certuri in toata regula. Ceea ce la inceput era un “capital” sentimental pentru tanara sotie, de-a lungul celor patru ani de casnicie s-a transformat intr-un balast.

Practic, gandea ea,  a-i cere sotului sau sa renunte la a-si mai ajuta mama si sora nu echivala cu a-i cere luna de pe cer. Da, dar pentru el echivala cu a-i cere sa nu si mai foloseasca mana dreapta. Pentru ca toata viata asta facuse. Pentru ca in conditionarile sale de barbat, indatoririle fata de mama si sora erau inseparabile de fiinta sa. Viorel nu traia pentru el cat traia pentru altii. Iar el era fericit atunci cand familia sa era fericita. Pentru el,  “familie” insemna sotia si fiica si deopotriva mama si sora.

Al meu si doar al meu, pentru mine, doar pentru mine

Practic, “problema” lor a existat de la bun inceput, dar Sorina a vazut doar “avantajele” din relatia ei cu Viorel. I-au placut beneficiile pe care alte femei – dintre cele pe care ea le cunostea –  in mod obsinuit, nu le aveau, dar nu a vrut sa le imparta cu nimeni.

A vrut sa fie degrevata de treburi “femeiesti”, dar nu a vrut ca celelalte doua femei din viata sotului ei sa fie degrevate in continuare. Era ea in vreun fel lezata de actiunile pe care sotul ei le interprindea in favoarea familiei in care s-a nascut? Incurcata, Sorina nu a stiut ce sa raspunda.

Ea l-ar fi vrut doar pentru ea, “asa cum erau alti soti”, desi a admis ca “alti soti” nu intindeau rufe, nu puneau muraturi si nu framantau cozonaci. In schimb, “alti soti” mergeau sa vada meciurile de fotbal in grup si sa bea bere tot “in grup”.

Cazul ei seamana foarte bine cu povestea “Fata babei si fata mosului”. “Fata babei”, adica Sorina, a ales lada cea mai mare, cea mai grea, crezand ca ea va fi plina cu bogatii si lucruri de pret. Nu stiu daca aceasta este comparatia cea mai potrivita. Poate o alta femeie nu s-ar fi simtit privata de ceea ce sotul ei oferea cu generozitate, din timpul sau, mamei si sorei sale.

Ceea ce i se poate reprosa Sorinei, intai, si abia apoi lui, este faptul ca la inceput a stiut cu cine se casatoreste, a stiut ce face si cum vede relatiile de familie. Faptul ca el ar trebui sa puna pe primul loc familia lui, si nu rudele de gradul I, este partea a doua a discutiei.

Cand ceea ce este vazut drept calitate se transforma in defect

Dar:

Avem dreptul sa-i interzicem partenerului nostru legatura cu familia de origine daca pe noi nu ne priveaza de nimic? Este aceasta o  forma de posesiune a sotiei asupra sotului? Sau este o forma de abuz emotional din partea celor doua femei, mama si fiica,  asupra barbatului care are acum propria familie?

Din datele pe care le am pana acum, eu nu am tras o concluzie si nici nu doresc sa ofer sfaturi in aceasta problema complicata! Cert este ca prietena mea sufera, la fel cum si sotul sau, impartit in doua, sufera la fel de mult! Am vrut doar subliniez, prin acest caz, ca ceea ce azi este vazut ca o mare calitate, prin prisma iubirii, peste ani, cand “chimia” dispare, devine o povara.

Daca te-a ajutat acest articol, da like paginii nostre de Facebook si o sa gasesti acolo mai multe informatii despre relatiile de cuplu!