Atunci cand suntem indragostiti avem tendinta de a ne idealiza partenerul. Ii supradimensionam calitatile si ii minimizam defectele. Cand chimia nu isi mai face efectul, micile defecte incep sa devina suparatoare, calitatile sunt estompate si, inca atasati de o imagine, incercam sa il determinam sa se schimbe, sa devina ceea ce am vazut (sau ne-am dorit sa vedem) in el la inceputul relatiei. Dar oare putem sa il schimbam pe omul de langa noi?

“M-am indragostit de ea pentru potentialul ei!”. Am auzit aceasta fraza recent, la unul dintre clientii mei.

La prima vedere, ar putea parea ca vorbim despre un barbat care a stiut sa vada in femeia de langa el mai mult decat ea insasi stie despre ea sau crede ca este in stare sa faca.

El o vedea ca fiind frumoasa, desteapta, talentata, inzestrata cu o multime de calitati. Doamna canta la pian, avea o profesie interesanta si, ca sa-l citez, ”bifeaza majoritatea criteriilor mele, ba chiar mai multe”. Cum spuneam, aceste calitati sunt “la prima vedere”.

Caci dupa o perioada nu prea lunga de convietuire, domnul a constatat ca profesia ei o stresa si o facea sa fie irascibila, ca stilul ei de viata era putin prea intens pentru el, ca nu-si dorea copii prea curand.

Dupa un an, a ajuns la concluzia ca o iubeste si ca ramane langa ea in continuare pentru “potentialul ei”. Insa nemultumirile si presiunile lui cresteau, iar certurile erau tot mai dese.

Cu alte cuvinte, barbatul despre care vorbesc traieste cu speranta ca tot ceea ce il deranjeaza la ea, toate deciziile ei care pentru el nu sunt confortabile se vor schimba, ajusta, diminua, şi ca, pana la urma, ea “se va da dupa el”.
In sfarsit, ca femeia de langa el se va schimba si ca va deveni persoana pe care el a vazut-o atunci cand s-a indragostit de ea. Doar speranta moare ultima… iar logica simpla spune ca relatia este aceea care moare prima.

Refuzul de a vedea prezentul real in detrimentul unui viitor imaginar

Ce facem cand nu-l putem accepta pe celalalt pentru ceea ce este acum si credem ca exista o versiune “mai buna” a lui pe care acesta pur si simplu nu vrea sa o duca la indeplinire?

Pentru o perioada, refuzam sa-l vedem asa cum este astazi si traim cu speranta ca se va schimba. Atunci cand schimbarea nu vine de la sine, incepem sa actionam cu pasi mici si cu perseverenta. Incepem sa-i atragem atentia ca nu are un job care sa-l puna in valoare, ca ar trebui sa faca o schimbare, ca preocuparile lui nu sunt suficient de interesante, ca nu este atent cu noi, ca nu ne mai face surprize, ca nu ne aduce flori in fiecare luna, etc.

Este insa o diferenta foarte mare intre dorintele noastre si nevoile noastre. Daca ne dorim sa ne arate afectiunea prin cadouri, gesturi tandre, conversatii filosofice, acestea intra in categoria “dorinte”. Daca avem nevoie sa ne iubeasca, sa ne respecte parerile si alegerile, sa ne ofere stabilitate si siguranta, sa ne sustina in planurile noastre,  acestea intra la categoria “nevoi” in relatie.

Daca dorintele tale sunt indeplinite, considera-te norocoasa. Daca nu se intampla, poti sa-i spui specific ce astepti, fara sa te superi ca nu ti-a citit gandurile si nu a actionat din proprie initiative.

Si asta inseamna ca ar trebui sa ne multumim cu mai putin?

Putem dezvolta o lista lunga de asteptari si proiectii asupra celuilalt, insa riscul sa fim dezamagiti este mare atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum ne dorim.

Care este solutia?

Gandeste-te care sunt lucrurile pe care le astepti de la partenerul tau si fara de care nu poti trai si lucrurile pe care le poti accepta, chiar daca nu intra in idealul tau. Nu trebuie sa fie o lista prea lunga, ci una care sa surprinda esenta, ceea ce conteaza cu adevarat.

Si nu trisa atunci cand constanti ca ceea ce ai schitat nu se regaseste in ceea ce observi la celalalt AICI SI ACUM. Daca  speri ca cel de azi sa devina o alta persoana maine, ca are potential care poate fi dezvoltat in viitor, nu te imbata cu apa rece: in asemena situatii, viitorul impreuna nu suna deloc bine!