Eu si yoga? Hmmm, nu as putea sa etichetez prima mea experienta de acest gen ca fiind o dragoste la prima vedere. Cred ca mai degraba merge pe tiparul ″Dragoste in vremea holerei″. Dincolo de gluma si fara niciun gand de a desacraliza romanul lui Gabriel Garcia Marquez, pot spune sincer ca prima mea ora de yoga a fost un experiment frumos, dar tragic, cu ironia de rigoare, din care cu siguranta am avut de invatat.

Dar hai sa o luam de la capat. Se anunta o zi foarte buna si, mai ales, interesanta. Liviana, colega mea, a fost invitata la un eveniment Oriflame, care s-a tinut la Centrul Shakti, din Bucuresti. Cum nu a putut sa ajunga, m-a intrebat daca vreau sa merg. Si am acceptat, mai ales ca urma sa fie prima mea ora de yoga.

Ideea mi s-a parut foarte interesanta: sa ai grija de frumusetea ta atat la exterior, gama de produse EcoBeauty, cat si pe interior: pachetul Wellness, care contine vitamine si minerale, shake-urile Natural Balance, batoanele Natural Balance. Trebuie sa recunosc insa ca cel mai mult m-a atras ora de yoga propusa de organizatori. Zis si facut.

Prima mea ora de yoga: un inceput de zi plin de peripetii

Dimineata aceea nu a fost cea mai buna din viata mea: mi-am luat echipamentul de sala cu mine, dar am uitat ceva acasa si a trebuit sa ma intorc, m-am contrazis jumatate de ora cu un sofer de taxi, nici nu vreau sa imi aduc aminte polemica, am intarziat la eveniment. Never mind! Urma sa am o ora de relaxare, centrul arata placut, totul era legat de well being, de cum sa ai grija de tine.

Ma amuz acum citind cateva reguli postate de colegele mele pe site despre cum trebuie sa decurga o sedinta de yoga. Si nu orice sedinta, ci prima! Eu le-am incalcat pe toate. Sau, mai bine zis, nu m-am dus deloc pregatita.
Nu trebuie sa mananci cu o ora inainte de clasa de yoga, e drept, insa era pranzul si eu nu apucasem sa iau micul dejun. Asa se intampla cand esti pe fuga! In echipamentul de sala lipseau cateva piese si mi-am uitat acasa tricoul in care ma simt comoda. Niste detalii, am tot incercat sa-mi spun.

Competitia, bat-o vina!

Celelalte jurnaliste si bloggerite pareau relaxate, calme. Eu eram ca o bomba cu ceas. Ora a inceput, stateam pe o salteluta roz, incercand sa constientizez mecanismele corpului si sa rulez vertebra cu vertebra, cand stomacul meu a inceput sa faca galagie. Speram ca muzica sa acopere acordurile din abdomenul meu.

Ora de yoga nu este o competitie? Pe bune? Ei bine, e greu sa nu te compari cu celelalte fete care par ca s-au nascut cu aceste miscari in prospect. Ma miscam in reluare si ma rugam in sinea mea ca instructoarea sa nu ma dea exemplu negativ in fata celorlalte. Din fericire, ea chiar era de un zen greu de pus in cuvinte si facea totul sa para atat de natural, placut, usor. Insa la mine era mai greu la partea cu practica.

Ce mi-a placut foarte mult? Partea cu respiratia. E interesant sa constientizezi ceva ce faci tot timpul, sa iti cunosti corpul prin prisma acestui obicei esential vietii. Una peste alta, cand genunchii mei nu vroiau sa asculte de comenzi si corpul se incapatana sa se miste cum trebuie, respiratia era cea care ramanea constanta si cu ajutorul ei rezistenta mea crestea.

M-am asezat pe ultimul rand, in mijloc, astfel incat sa nu fiu in centrul atentiei

Unde am intampinat dificultati

Nu mi s-a parut extrem de greu sa fac miscarile propuse de antrenoare, desi cred ca erau pentru incepatori, ci cu adevarat greu mi s-a parut sa ma ”rup” de freamatul interior, de griji si de ganduri negre. Sau cel putin asta am simtit eu. Am fost tentata sa verific telefonul, sa renunt, sa ma amuz, uitandu-ma la mine cu un ochi critic, sa inspectez imprejurimile, sa analizez cum se descurca ceilalti. E ca in viata: ne pierdem focusul si ne umplem existenta de detalii, de grijile altora, de probleme care nu isi au rostul.

Asa a inceput ora de yoga. Dupa clasa, am avut cateva zile febra musculara, dar am invatat cateva lectii importante

Mi-am dat silinta sa fac bine exercitiile, dar nu cred ca am excelat la partea asta. In schimb, yoga m-a ajutat sa imi dau seama ca nu am suficienta grija de mine. Si ca trebuie sa fac miscare. Si ca scuzele cum ca n-as avea timp de yoga sau de alta forma de miscare sunt neintemeiate.

Bine de tinut minte!

Inca nu m-am hotarat daca o sa fac yoga mai departe sau o sa testez alte clase, insa un lucru e cert. Am ajuns cu febra musculara la birou si cu cateva noi obiective dupa prima mea ora de yoga: sa fiu mai atenta cand respir, sa nu uit ca am un corp care oboseste si ca limitele eu mi le stabilesc, nu ceilalti. Tu ai incercat vreodata sa faci yoga? Daca da, cum ti s-a parut?

Foto: Guliver/ PR

Citeste si: Yoga pentru prima data: ce trebuie sa stii