Implinesc in curand 30 de ani si nu, inca nu am facut copil. A, si inca nu m-am maritat! In schimb, am avut parte de intrebari indiscrete, acuze, proteste si altele asemeni legate de alegerile mele. Va multumesc pentru sfaturi, insa va rog sa ma lasati sa-mi traiesc viata asa cum vreau si… pot! Iata de ce nu am facut un copil pana acum!

Stii momentele acelea cand te intalnesti intamplator cu cate o fosta colega din liceu sau de facultate si te intreaba ce ai mai facut? Ea are deja o casa, o masina, un sot care o iubeste si doi copii care o asteapta acasa. Tu n-ai bifat nici un sfert din aceste lucruri, dar nu o invidiezi, ci te bucuri pentru ea sau iti spui ca pentru tine inca n-a venit timpul. Pentru ca, dincolo de toate, cred ca trebuie sa te simti pregatita pentru aceste momente speciale din viata oricarei femei. Iar daca pana la aceasta varsta nu mi s-a activat acel beculet, de ce sa grabesc lucrurile? Sau, si mai grav de atat, de ce sa fiu etichetata intr-un fel sau altul pentru alegerile mele?

De ce nu am facut un copil pana acum? Pentru ca nu am fost atat de norocoasa incat sa imi gasesc jumatatea din prima si sa simt ca acel cineva ar putea sa isi asume aceasta responsabilitate. Cred ca un copil are nevoie de doi parinti, asa ca ar fi o dovada de egoism sa il fac doar pentru ca vreau sa umplu acel gol din viata mea. Si nu doar sa iti gasesti jumatatea e o problema, ci trebuie sa isi doreasca si el sa fie tata.

De ce nu am facut un copil pana acum

Imi plac copiii, chiar foarte mult! Insa nu am facut inca unul pentru ca nu ma simt pregatita. Pentru ca nu pot sa respir la gandul ca un prunc depinde in intregime de mine si nu as putea sa-i ofer acele lucruri de care are nevoie, cel putin momentan. Si daca eu inca nu am facut pace cu mine si daca inca nu am reusit sa ajung la acea stare in care sa ma consider echilibrata, cum as putea sa il fac pe cel mic sa simta asta?

Suntem diferite si avem nevoi si aspiratii diverse. Din fericire! Le admir pe cele care au copii si incerc sa invat de la ele, dar nu pot sa grabesc ceasul intern sa ticaie atunci cand spune societatea ca trebuie sa devin mama sau cand primesc reprosuri ca nu am un copil. Cred ca ar trebui sa nu ne mai dam atat de usor cu parerea si sa punem presiune pe ceilalti, doar pentru ca noua ne-au iesit unele lucruri sau pentru ca nu intelegem alte orizonturi.

O prietena buna n-a reusit sa faca cinci ani un copil. A incercat diferite metode, a plans, a disperat, s-a rugat, a mers la psiholog. Fiind aproape de ea in tot acest timp, mi-am dat seama ca, pe langa situatia dificila prin care trecea, cea mai grea cruce era presiunea celor din jur. De fiecare data cand auzea aceasta intrebare, se inchidea in sine si suferea cumplit. Atunci am inteles o lectie importanta: trebuie sa avem mai multa grija cand vine vorba de a ne da cu parerea despre viata altora. Nu suntem judecatori pentru destinele altora, decat daca ei ne cer asta, asa ca cel mai indicat este sa ne uitam in propria gradina, in special cand vine vorba de lucrurile sensibile.

De ce nu am facut un copil pana acum? In loc de incheiere, iti las cateva randuri din interviul acordat de Andreea Raicu revistei OK! in aceasta vara. Mie mi-au dat mult de gandit! „Cand faci un copil, nu-l faci pentru ca asa trebuie, ca-ti cere societatea. Sau ca trece timpul si n-ai sa mai poti sa-l faci. Multe femei spun asa: <<Ma simt neimplinita, trebuie sa fac un copil>>. Sau: <<Casatoria mea nu merge, trebuie sa facem un copil>>. Un copil il faci cand simti. (…) Trebuie sa-i ofer lucrurile de care are nevoie. Si un mediu stabil. In primul rand, trebuie sa fii echilibrat tu, ca om, inainte. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca n-am primit un copil pana acum, n-as fi stiut sa-l cresc. As fi avut multe frici, tot felul de complexe si lucruri pe care le-am mostenit. Cred ca acum as putea sa-l cresc intr-un mod liber, asa incat sa se poata dezvolta singur fara sa aiba ideile si conditionarile mele.“

Citeste si: Teama de a avea copii. De ce nu sunt mama inca!

Foto: Guliver