Sigur ca teoria asta a femeii care poate tot, duce tot, suporta tot, invinge tot e atat de raspandita incat am fi ajuns deja sa credem in victoria ei, dar, cu ea, nu vom castiga de-adevaratelea. Pentru ca finalul fericit nu e cand esti puternica si independenta, ci iubita si iubinda.

Citesc mai des decat scriu si asta e marele meu avantaj. Citesc insa si multe idei cu care nu numai ca nu sunt de acord, dar care ma fac sa rad chiar. Asadar in carti, in cartolinele de pe Instagram, in statusurile de pe Facebook, in afisele publicitare care mascheaza hidos cele mai frumoase cladiri din oras, in panseurile share-uite cu aploarea unui breaking-news regasesc adesea, creionat, fix acest profil. Femeia puternica, independenta, usor pretioasa si foarte pretentioasa, temerara, niciodata vulnerabila, niciodata suprinsa cu garda jos, niciodata toleranta la greseala celuilalt, niciodata in nevoie de empatie, jumatate masculina sau ajutor. Nu lacrimeaza, nu cedeaza.

Barbatii? Niste jucarii! Nu depinde fericirea noastra de ei caci noi ne-am facut mari si singure ne asiguram fericirea si singure ne descurcam, putem tot, ducem tot, suportam tot, invingem.

Dar, stiti, nu cred ca e asa. Nu cred in izbanda singuratatii, nici in triumful acesta individual asupra tuturor. Ai mereu un plan B? Daca nu te vrea el, o sa te vrea altul? Daca el zice “Ba!”, tu zici “Pa!” pentru ca mereu e altul mai bun care te asteapta? Unde te asteapta? Caci tu te duci singura spre casa goala, iarta-ma ca iti spun. E o realitate! Jobul nu te strange in brate!

Iti place de X? O iei ca pe o ofensa! Lasa ca o sa-l faci tu sa se indragoasteasca de tine, o sa-i arati tu cat de capabila si buna esti, sigur ca o sa te joci de-a inabordabila, o sa-i raspunzi maine la mesaj ca sa-l tii pe jar, o sa-l joci incet pe degete cu genele tale lungi (si false), cu rujul tau rosu si machiajul tau natural, cu tocurile tale ametitoare si parul coafat neglijent,o sa-l incurajezi sa ia decizii pentru care apoi o sa-i scoti ochii, o sa-i arati tu lui, o sa-l pui cu botul pe labe. Daaar… vrei un caine?

Vrei sa smucesti de o lesa? Vrei sa raspunda la comenzi? Esti dresoare?

Te-ai gandit ce vrei? Stii ce vrei? Puternica si independenta! Asa ai citi ca se face, ai decis! Sigur?

Te-ai gandit sa nu te gandesti, sa nu trisezi, sa nu te maschezi, sa nu pacalesti? Da, cand o sa lasi de-o parte toate mastile o sa te doara de o sa-ti crape capul! O sa simti cum ti s-a pulverizat inima. Ohhh, ai inima! Asta conteaza! Sentimentul ca ai ceva in tine, ca ai un suflet ca o pana de pescarus care tipa la apus. Lasa garda jos. Arata ce esti, nu cum poti sa fii. Spune-i tot. Spune ca il iubesti exact atunci cand il iubesti. Asuma-ti respingerea decat sa ramai mereu cu sentimentul ca ai ratat trenul pe care il asteptasei ani de zile.

Eu nu m-am prefacut. Si a durut. Dar acum a tinut. M-a tinut, m-a pastrat, m-a pansat, m-a completat. Nu va feriti, fetelor, sa iubiti! Nu va feriti sa fiti vulnerabile, sa deschideti toate usile sufletului, sa aratati ce aveti in el si cat de multe ati putea oferi, cat de multe ati putea inghiti, cat de mult ati putea ierta. Toti gresim. Toate gresim. Si ei, si noi. Dar daca nu ne impacam, daca nu lasam de la noi, daca nu radem de erori si incalcari de primisiuni, daca nu recunoastem ca, indiferent ce se va intampla, la finalul zilei il vom astepta, nu vom castiga!

Nu te gandi ca vrei sa-ti iei revansa fata de toate momentele cand ai fost tu cea care a suferit, nu-l face pe el sa plateasca pentru tot ce ti-au gresit inaintasii lui, nu te razbuna pe el pentru ca in povestile anterioare tu ai fost mereu Tom si niciodata Jerry. Nu te juca de-a soarecele si pisica. Fii iubinda si iubita.

Recunoaste ca ai momente cand nu te descurci singura, ca ai momente cand iti e dor de el si vrei sa vina cand il chemi, recunoaste ca iti imaginezi cum va fi viitorul vostru impreuna, cum vei arata in rochie alba si cum veti avea copii, recunoaste ca te “faci frumoasa” ca sa te placa, nu ca sa il pacalesti, recunoaste ca ai nevoie de el, recunoaste ca viata e mai frumoasa cand ai pentru ce sa-l ierti, nu cand tii mortis sa te certi. Spune-i ca iti e frica sa nu-l pierzi si ca esti fericita si mandra ca dintre toti “noi” sunteti voi doi!

Singuratatea nu e o virtute.

Viata mea nu ar fi la fel de frumoasa fara el. Nici a voastra fara ei!

Daca ti-a placut acest articol, da like paginii noastre de Facebook  sau aboneaza-te la newsletter si o sa gasesti acolo si mai multe astfel de informatii!