lasati-ne-sa-avortam

Odata ce Polonia a demarat procedurile legislative de interzicere a avorturilor, a inceput sa se rostogoleasca in intreaga Europa un bolovan-atentator la adresa femeilor. Sigur ca ecourile au ajuns cu repeziciune si in Romania moralista, unde s-au ridicat deja niste voci asa-zis pro-familie, care proslavesc adoptarea unor masuri similare si in Romania.

Vreau sa fie foarte clar faptul ca nu cred ca avortul trebuie privit ca fiind o solutie contraceptiva! Pur si simplu cred ca nu trebuie sa ajungi aici! Traim in societati civilizate in care accesul la metode anticonceptionale e liber. Consider ca autoritatile au o grava problema generata de numarul mare de femei care recurg la intreruperi de sarcina!

Cred ca educatia sexuala ar trebui sa fie obligatorie! Orice fata trebuie sa stie ca pe copii nu ii aduce barza, ci sexul neprotejat! Cred ca e rolul parintilor si a scolii deopotriva sa invete fiecare copil in parte ce inseamna sa faci sex, care sunt riscurile la care te expui si cum le poti preveni!

Autoritatile si ONG-urile, in loc sa se ocupe de legi anti-avort, ar trebui sa deruleze cu simt de raspundere programe sociale de informare privind implicatiile raporturilor sexuale! O intrerupere de sarcina e o intrerupere de viata!

Cred ca la fel de ingrozitor ca o lege anti-avort este faptul ca eleve de scoala sunt mame si eleve de liceu au deja avorturi la activ!

Insa vocile care aplauda masurile din Polonia sunt vocile celor care au uitat cu buna stiinta ca Romania a trecut o data prin asta. Daca nu ati trait – si noroc de cele care nu au facut-o! – in rastimpul scurs intre 1966 si 1989, poate ar trebui sa stati putin de vorba cu persoane care si-au dus traiul atunci.
Poate o sa trabuiasca sa infruntati ochii unei femei care a fost nevoita sa nasca un copil pe care nu planuise sa il aiba. Cel mai probabil a ajuns sa-l iubeasca si l-a crescut cum a stiut mai bine. Dar pentru zbuciumul care a macinat-o in momentul cand a realizat ca a ramas insarcinata nu s-au inventat cuvinte! Cum explica o femeie teama de fiinta pe care o poarta in pantece?

E sfasietor sa fii insarcinata cu un copil pe care nu ti l-ai dorit. Sau pe care doar tu ti-l doresti! Nu si tatal lui, care doar te-a iubit intr-o noapte – pentru ca aici ajung un barbat si o femeie cand se plac, cand dorinta pentru corpul celuilalt ii duce in punctul in care hainele dispar cu viteza dorintei – fara sa te vrea mama copiilor lui. De ce trebuie sexul sa fie echivalent cu o pedeapsa?

Cresteau comunistii natalitatea cu decreteii, dar cresteau si mortalitatea in randul femeilor care apelau la metode artizanale de intrerupere a sarcinilor. Stiti, pe atunci, la un interval regulat, femeile din fabrici si uzine erau incolonate ca vacile la stantat si controlate ginecologic cu securistul la usa pentru a fi depistate cele care incercasera sa-si provoace avorturi.

Exista ceva mai umilitor pentru o fiinta umana decat aceasta violare a intimitatii, decat aceasta pangarire a unor corpuri carora li se interzicea dreptul la corp? Nu mai era corpul lor, era corpul Partidului, care voia o tara dodoloata, cu mame-eroine.

Nu poate sa-ti ia nicio lege dreptul de a alege ce faci cu corpul tau! Nu poate nimeni sa te oblige sa faci un copil impotriva vointei tale!

Ohh, si nu invocati Biserica! Daca oamenii s-ar casatori virgini, as intelege recursul la Biblie. Altfel, nu am face decat sa aplicam invatamintele doar atunci cand ne convin. Si fatarnicia e un pacat capital!

Sigur, prea-cucernicii vor spune ca nu e aceeasi situatie ca in anii ’70, cand nu existau metode de contraceptie. Ne-am emancipat acum, avem prezervative, sterilete, pastile anticonceptionale, pastila de a doua zi!

Dar… de cate ori vi s-a intamplat sa se rupa prezervativul? De cate persoane ati auzit ca au patit asta? De cate ori ati auzit de o femeie care, desi lua pastile, a ramas insarcinata? Cate femei nu pot apela la sterilet? Cator li s-a intamplat ca pastila de a doua zi sa nu-si faca efectul? Eu stiu cel putin cate un caz aflat in fiecare dintre aceste ingrate situatii! Toate ar fi – intr-o Polonie viitoare – viitoare mame!

Aaaa, recurgem la imaginile idilice cu traditionalele familii optzeciste cu trei copiii si inca unul pe drum in grija unor parinti fericiti, care, de fiecare data cand fac sex, fac si un urmas? Vai, cat de frumos! Cat de frumos?! Cate drame s-au derulat tacut in anii aia e imposibil de spus! Imposibil pentru ca sunt prea multe de numarat!

Cati oameni au uitat sa zambeasca sub greutatea gandurilor ca nu au bani sa-si imbrace copiii, sa-si hraneasca si bucure copiii, sub greutatea gandului ca sunt prinsi intr-o realitate care ii dezgusta, pe care o urasc, dar din care nu pot evada?

Familiile cauzatoare de drame

Cati dintre fostii copii “fericiti” de atunci nu au ajuns azi niste adulti dezechilibrati, alienati emotional, incapabili de devotament si stabilitate, alergici la conceptul de familie pentru ca modelul de familie, pentru ei, e construit pe calapodul parintilor lor.
Iar parintii lor sunt niste oameni care au ajuns impreuna pentru ca intr-o noapte nu si-au putut tine hormonii in frau! Familia, pentru decreteii de azi, poate insemna o mama si un tata care nu s-au iubit niciodata, ci au fost obligati sa invete sa convietuiasca unul cu altul, sa se tolereze si sa se suporte. Poate insemna o mama si un tata care au regretat toata viata traiul pe care l-au dus.

Sunt atat de multe familii in Romania cauzate – da, e cel mai bun cuvant, cauzate – de o partida de sex. Pentru ca, in lipsa sau eroarea metodelor contraceptive, minutele alea de dragoste erau urmate de o sarcina. Si o sarcina nu putea fi oprita din evolutie la cerere. Ganditi-va: cand faceai sex, dadeai nastere la o sarcina si o sarcina dadea nastere la o familie! Ar trebui sa fie invers, nu? Intai familia si apoi copilul.

Ei bine, de fapt, asta s-ar intampla daca modelul Poloniei de interzicere a avorturilor s-ar concretiza. Lumea s-ar intoarce pe dos, totul ar fi invers!

Decizia de a face o intrerupere de sarcina, avortul in sine este o drama dupa care nu te poti recupera! Sigur ca timpul trece, sigur ca te vindeci si incet, incet iti vezi de viata ta. Dar nu uiti! Corpul tau nu e programat sa stearga din propria memorie o astfel de smulgere.
E o cruce pe care femeia care trece prin asa ceva o duce pana la moarte. E o pedeapsa – daca asta e ceea ce se cere – suficienta!

Nu e nevoie sa vina o mana de parlamentari sa dea o lege de interzicere a avorturilor. Cea care a renuntat la un copil va suferi cat un barbat nu o va face niciodata, isi va plati cu varf si indesat nesabuinta si va fi nevoia toata viata sa traiasca cu ea insasi. E legea firii mai drastica decat tot ce s-ar putea statuta intr-un parlament. Iar la Judecata ne vom platit fiecare pacatele, fara discriminare!

Foto: StockSnap