Atelier de linogravura

Am primit la inceputul anului un e-mail din partea designerului Irina Neacsu care m-a intrigat. Ma invita sa particip in weekend la un atelier de linogravura si imprimare textila. Faptul ca nu stiam prea mult despre ce presupune imprimarea manuala sau tehnica linogravurii mi-a starnit curiozitatea si am spus da fara nicio retinere.

Recunosc ca, desi am confirmat participarea, sambata m-a incercat o urma de regret si am fost usor tentata sa anulez. Nu dormisem prea bine, imi era frig si se circula in continuare cu dificultate in Bucuresti din cauza mormanelor de zapada. Caldura de acasa si cartea de pe noptiera, recent inceputa, erau de departe mult mai tentante decat orice activitate ce presupunea sa parasesc apartamentul. Ne este atat de greu sa ne mobilizam uneori! Oare cand am devenit atat de comozi, mereu obositi, mereu plictisiti?! Daca nu suntem acasa in pijamale, sigur suntem la cumparaturi sau cel mult in cea mai apropiata cafenea cu prietenii pe care nu i-am mai vazut de ceva timp. Si ne lungim la povesti interminabile pentru ca sunt atat de multe de recuperat…

Mi-am zis ca este prea devreme ca sa cedez in fata comoditatii. Am facut o lista de rezolutii cat o zi de post pentru 2017 si, cu toate astea, nu s-a incheiat luna ianuarie, iar eu am uitat de toate schimbarile si imbunatatirile pe care vreau sa le aduc stilului meu de viata. Asa ca am ales sa nu ma mai complac si sa infrunt hotarata mormanele de zapada si clasicele balti de la fiecare colt de strada spre Casa Opt, locul magic in care Irina creeaza povesti de tot felul si este o gazda de exceptie. Nu am avut cand sa-mi pun prea multe probleme legate de modul in care ar putea decurge atelierul. M-am gandit ca Irina ne va arata zona ei de lucru, ustensilele pe care le foloseste si ne va explica pe larg ce presupune linogravura, dupa care noi cel mult vom imprima pe textil diverse forme. Mare mi-a fost surpriza cand, dupa o scurta introducere legata de procedeu si etapele de lucru, ne-au fost inmanate ustensilele necesare si am fost indemnate sa ne apucam de lucru.

Atelier de imprimare textila

O sa spuneti poate ca mi-a fost usor, avand in vedere formarea mea profesionala ca arhitect sau grafician, dar lucrurile nu stau deloc asa. Recunosc am fost atrasa mereu de activitatile ce presupun lucru manual, ma fascineaza orice proces creativ din care rezulta lucruri atat de personale, unice si perfecte prin imperfectiunile lor. De aceasta data insa a fost mai mult decat atat. Celelalte persoane care au participat la atelier nu au interactionat atat de mult cu desenul si, cu toate acestea, au spus da provocarii si au umplut cu repeziciune golul hartiilor din fata lor. Nu le-a fost teama sa-si aleaga forme complexe, au intrat in joc si l-au dus cu brio pana la capat.

Fata de perna imprimata manual.

Procesul tehnicii de linogravura este unul complex, iar noi nu am fost scutite de nicio etapa. Inarmate cu creioane, am inceput sa conturam pe colile de hartie, sub privirile incurajatoare ale Irinei, formele pe care voiam sa le imprimam la final. Fie ca a fost vorba de fluturi, frunze, flori sau animale, am dat frau liber imaginatiei si fara prea mult timp de gandire ne-am apucat de treaba. Atmosfera a fost una extrem de placuta, iar Irina ne-a motivat si ne-a indrumat cu grija si rabdare in tot procesul, chiar si atunci cand nu vedeam luminita de la capatul tunelului, iar desenul parea a fi departe de o forma concreta ce poate ajunge un imprimeu pe textil.

Timpul a trecut pe nerasuflate, gandurile s-au potolit, iar concentrarea a fost strict orientata asupra actiunilor mele, altfel riscam sa ma accidentez cu dalta sau sa-mi lipesc degetele. Sunt o perfectionista de cand ma stiu si fiecare lucru pe care il incerc este insotit obligatoriu de presiunea perfectiunii. De multe ori nici nu reusesc sa ma bucur de rezultat, ca o iau de la capat sau ma gandesc cum as fi putut sa il fac mai bine, mai repede sau mai usor. Da, e o presiune pe care o exercit asupra mea si este incredibil de obositor! Pentru prima data insa, in cadrul acestui atelier, am reusit sa ma bucur de un proces fara sa ma gandesc prea mult la rezultatul final, l-am asimilat, m-am relaxat si m-am bucurat mai ceva ca un copil la orele de lucru manual. Am fost bucuroasa de rezultat, unul autentic si atat de frumos cu toate imperfectiunile ce reies dintr-un lucru facut manual si nu mecanic, automatizat. Am plecat relaxata si extrem de incantata de faptul ca am iesit din casa si am invatat un procedeu atat de putin cunoscut la noi, dar atat de creativ: linogravura.

Foto: Ana Gabriela Dobrescu