spune-mi cum ma iubesti

Am ascultat povestile multor femei care au venit, de-a lungul celor sapte ani de existenta ai agentiei Umbrella for Two, sa le ajutam sa isi gaseasca perechea. Am stat fata in fata cu dezamagirea unora dintre ele legata de faptul ca relatia lor nu este asa cum visau la inceput si ca filmul in care joaca este departe de a fi unul romantic, de poveste.

Dupa multe confesiuni „intime”, am inteles ca femeile vor de la partenerii lor mai degraba dragoste si afectiune, si nu doar sex. Ca vor schimb de idei, sentimente si experiente, nu conversatie sterila seara, inainte de culcare, despre ce s-a intamplat la serviciu sau despre lista de sarcini a fiecaruia.

Am inteles ca orice femeie tanjeste dupa emotia primelor intalniri, dupa saruturile de despartire, chiar daca separarea este de doar cateva ore, dupa telefoanele date de „el” doar  cu motivul de a-i spune ca „abia asteapta sa ajunga diseara acasa”.

Multe dintre cele care avusesera o relatie stabila se plangeau ca dupa cativa ani de relatie nu isi mai spuneau  „noapte buna!” la culcare, ca gesturile de afectiune devenisera din ce in ce mai putine, ca momentele romantice nu mai erau cultivate in cuplu.

“E clar, nu mai mai iubeste!”

Astfel, femeile isi „pierd cheful” si nu ii mai ofera partenerului pasiune. Il pedepsesc, in felul in care au invatat destul de repede ca poti sa atragi atentia unui barbat, si nu mai consuma actul de iubire fizica, acel „act” care pentru barbat reprezinta o forma clara de manifestare a iubirii. Si atunci el traduce aceasta lipsa de interes si disponibilitate astfel: „E clar, nu ma mai iubeste”.

Se intra astfel intr-un cerc vicios in care fiecare asteapta de la celalalt iubire si romantism, finalizat prin a se acuza reciproc de neimplicare si raceala. Iar distanta dintre cei doi se mareste si mai mult. Fiecare isi gaseste o zona de refugiu, in job, in copii sau in afara relatiei. Singuratatea in doi si neputinta de a recrea un canal de comunicare este cea care ucide pervers, multe cupluri aparent „frumoase” privite din afara.

Pragmatismul timpurilor noastre a ucis, oare, romantismul? De ce a devenit dragostea romantica ceva perimat si „castrator” pentru barbati?

Nevoia de iubire este insa aceeasi la ambele sexe, doar ca este exprimata diferit. Femeile o exprima mai degraba emotional, pe cand iubirea barbatilor este mai pragmatica, mai concreta. Tocmai de aceea la inceputul relatiei, „isi arata sentimentele” vizibil, prin buchete de flori si bombonele de ciocolata etc. Apoi, e nevoie sa faca un efort pentru a reinventa limbajul iubirii pe intelesul femeii. In egala masura, femeie va trebui sa invete ca pasiunea si romantismul se pastreaza cu efort de ambele parti si sa iasa din rolul de a astepta sa fie „curatata”.

Care ar fi raspunsul corect pe care ar trebui sa il dea si unii si altii pentru a reconcilia ambele tabere? Cine a „gresit” primul, in aceasta ecuatie – femeia, sau barbatul? Ea, pentru ca a considerat ca nu mai e nevoie sa se faca dezirabila, sau el, pentru ca a uitat arsenalul de gesturi si vorbe frumoase? Intrebarea aceasta este una primordiala, un fel de „cine a fost primul, oul sau gaina?”.

Iata o dilema din care doar ei, cei doi protagonisti, stand de vorba si  devoalandu-si sentimentele, pot iesi.

Daca ti-a placut acest articol, da like pe pagina noastra de Facebook sau aboneaza-te la newsletter si o sa gasesti acolo si mai multe astfel de informatii!