Duminica, pe 12 noiembrie, va fi difuzat pe HBO si pe HBO Go primul episod din UMBRE sezonul 2. Serialul a fost numit de critica de specialitate un “Game of Thrones romanesc”. Iar eu pe Filip Standavid nu-mi permit sa-l contrazic! Dar nu din cauza asta cred ca ar trebui sa urmariti UMBRE sezonul 2, ci pentru alte zece motive, pe care o sa le enumar mai jos. Va rog sa-mi acordati prezumtia de nevinovatie – sunt un telespectator neavizat – si pe cea de vinovatie – sunt o mare fana a lui Doru Ana.

Eu nu sunt din Bucuresti. Sunt din provincie. Avem si in orasul natal un teatru – e chiar frumos! – dar cand eram eu mica era inchis asa ca mama si tata ne luau pe sora-mea mai mare si pe mine si ne aduceau la Bucuresti cat de des puteau. De fiecare data cand o faceau, ne duceam toti patru la teatru. Stateam la niste prieteni pe bulevardul Elisabeta, “suntem deasupra Cismigiului, taticule!”, imi zicea tata si eu cascam ochii spre Spitalul Universitar, care se zarea peste griul Capitalei, si mi se parea ca am aceeasi perspectiva pe care o avea King Kong catarat pe Empire State Building.

Mergeam la pas pana la teatru – ori ca aveam bilete la National, la Odeon sau Bulandra, toate erau aproape – si toata lumea mi se parea a mea. Tin minte multe dintre piesele vazute in perioada aia si tot de atunci mi-a ramas in minte Doru Ana. E un actor atat de bun… In Casatoria lui Gogol – pusa in scena in 2003 – era de neratat! La fel cum e in filmul “Marfa si banii” – in rol secundar, dar omul potrivit in rolul potrivit.

Dar, cum sunt pasionata de teatru nu am fost niciodata pasionata de seriale. O sa ma supun oprobiului public (feminin) si o sa admit ca nici macar Sex & the City nu am vazut cap – coada! Nici Grey’s Anathomy, nici Prison Break, nici Familia Bundy. Nici Game of Thrones, nici Suits, nici Peaky Blinders, nici Friends! Nu am vazut niciun serial asa cum se vede un serial, episod cu episod. M-am uitat si eu la cateva si le-am abandonat. Asa e, asa sunt. Nu, nici House of Cards! Lui Seinfeld i-am fost cea mai fidela, dar nici lui consecvent si total!

Asadar, cu ce cadere va recomand sa va uitati la UMBRE sezonul 2? Singurul lucru care ma legitimeaza e, poate, tocmai faptul ca sunt un om care nu se uita la seriale. Iar UMBRE m-a schimbat! La el m-am uitat!

Disclamer: am vazut primul episod din noul sezon in cadrul vizionarii private organizata de HBO la inceputul saptamanii trecute la Apollo 111, vizionare urmata de un dialog fabulos intre “spectatori” si Bogdan Mirica, Valentin Antofi (producator MultiMedia Est), Serban Pavlu, Maria Obretin, Gabriel Huian, Silvana Mihai, Andreea Vasile, Sergiu Costache si Alina David (producator HBO).

umbre sezonul 2

Am plecat de la Palatul Universul, dupa vizionare, cu un usor tiuit in urechea stanga de parca accidentul de masina de pe ecran ar fi avut loc in realitate, iar pe “locul mortului” nu era un actor, cu eu insami (atat de bine e filmat!), si cu scopul precis de a revedea primul sezon din UMBRE.

Sigur ca nu il vazusem integral si acum ma macinau regretul si nerabdarea. Mi-au tot picat sub ochi o multime de scene din primul sezon – prietenul meu m-a zorit o data cand treceam prin fata televizorului: “Da-te, nu vezi ca e Relu in actiune?” de parca Relu (despre care eu nu stiam cine e la vremea aia) era un prieten de-ai nostri si le intrerupsesem intalnirea! – si acum l-am vazut pe tot! Multumesc, HBO pentru reluari!!! (Si UPC pentru functia HORIZON, care iti permite sa vezi ce filme/emisiuni vrei tu in decursul a 48 de ore dupa difuzare!)

Asadar, de ce sa te uiti la UMBRE sezonul 2?

1. Pentru ca UMBRE sezonul 2 – ca si sezonul 1, desi e un film romanesc, nu e despre comunism! Asta e, poate, printre cele mai mari merite ale lui Bogdan Mirica. Nu, nici macar subliminal nu e despre comunism asa cum au fost 90% dintre filmele despre care s-a spus ca nu reiau vechea si facila tematica cinematografica “care prinde in afara”. UMBRE sezonul 2 are un scenariu 100% orginial fata de toate productiile romanesti. Si, chiar si daca nu mai incearca sa fure atentia publicului strain cu vesnicele recursuri la societatea romaneasca din comunism si tranzitie: cozile, Daciile sporadice, patriarhatul extrem, tabuurile sexuale, saracia, cersetorii, seringile, RATB-ul, iata ca UMBRE sezonul 2 va avea duminica premiera nu numai in Romania, ci in 17 alte state!

Deci le place strainilor si altceva decat faptul ca in Romania nu se putea avorta!

2. Ar trebui sa te uiti la UMBRE sezonul 2 pentru ca se aude bine! De fapt, sunetul in sine e un personaj din filmul asta. Ani la rand, aceasta a fost cea mai mare problema a productiilor romanesti – oricat de bune au fost scenariul, jocul actorilor, cadrele sau dialogul, nu se auzea! Stateai concentrat mai ceva ca la examen – fie ca erai acasa, fie ca erai la cinematograf – ca sa auzi ce spun actorii. Pana la UMBRE nu cred ca e film romanesc la care sa nu-mi fi dorit subtitrare in engleza. Nu pentru ca nu mai pot de snobism si inteleg mai bine in engleza, ci pentru ca pur si simplu nu auzeam replicile si ma ajuta sa le pot citi, fie si intr-o limba straina.

In UMBRE si vezi, si auzi sunetele. Pana acum doar le vedeai. In “4, 3, 2” citeam pe buzele actorilor, in “Dupa dealuri” pur si simplu nu am auzit 90% din replici, ci doar niste sunete de fond, asa incat ma uitam la clopot ca sa si aud ce se petrece, in “Valea muta” mi-am imaginat buna parte din fundalul sonor, iar la “Marilena de la P7” m-am uitat de vreo cinci ori ca sa ascult toate cuvintele.

UMBRE e, cum ar zice o prietena, bine pe sunet! Si pe imagine, dar asta e punctul urmator. Coloana sonora, vocile actorilor – cand isi drege Toma ( Dorel Visan e magistal!) glasul, ciulesti urechile involuntar ca sa auzi ce are de zis! – si sunetul de ansamblu sunt curate. Auzi umbrele!

3. Motajul e impecabil. Imaginile, luminile, cadrele… te iau de pe scaun – mi s-a intamplat si la Apollo, si acasa – si te transpun in scenele filmului. Vezi totul atat de limpede incat, atunci cand trage Gina draperiile in casa ei, se face intuneric in casa ta!

Nu e nici lumina violet din “Moartea domnului Lazarescu”, nu e nici lumina alba, laptoasa din “Valea muta”! E lumina reala pe care foarte putine productii cinematografice autohtone reusesc sa o pastreze. Implicit, dispare senzatia de artificial resimtita de multe ori dupa vizionarea unor filme romanesti. Dar nici nu arata ca un reality show. Arata fix cum ar trebui sa arate toate filmele!

4. Dialogurile! Dialogurile sunt punctul foarte al acestui serial. Asa mi se pare mie. Schimbul de replici pe care Relache si Gina il au la nunta, in calitate de socri mici, este atat de… adevarat. Fix sotia si sotul, fix iubita si iubitul, fix noi cand ne impiedicam in cuvinte si ne iese pe gura inversul a ceea ce am vrea, de fapt, sa spunem! Un fel de “Domnisoara, dansati sau esti cu ma-ta?!”

Actorii vorbesc ca noi. Nu au replici imprumutate din filmele americane, nu ai niciun moment sentimentul ca recita niste propozitii invatate pe de rost, ci ai sentimentul ca un cameraman s-a nimerit langa actori si, daca tot era acolo, a dat REC fara ca prezenta lui sa ii infulenteze catusi de putin pe interlocutori.

Injuraturile sunt reale, mustrarile, felicitarile, povestioarele. E plin de harfe serialul asta!

Fetita mea merge la olimpiada la geografie. Stie cum se numesc toate dealurile din tarisoara asta. Si alea de la munte, si alea de la campie!”, zice un domn incercand sa o marite pe fi-sa, ocazie cu care eu am dobandit un nou tic verbal – “si alea de la munte, si alea de la campie!”.

5. Pavlu. Serban Pavlu. Pai ce mimica are el! Pai cum vine el la World Class la America House ca sa arate in film ca in realitate. M-am intalnit cu el de trei ori pana acum si inca nu mi-am facut curaj sa-l felicit pentru Relu. Dar o sa-mi fac! Bine, pare si in realitate putin fioros, nu prea iti vine sa-l bati pe umar in timp ce ridica ganterele!

Daaar, chiar si asa, e un actor care imi place foarte mult, desi in acelasi film joaca si Doru Ana, despre care v-am spus deja ca sunt fascinata. Deci e bun de tot Pavlu. Cel mai mult imi place de el cand e enervat. Si in UMBRE sezonul 2 e foarte des enervat! Ahhh si imi place de el cand se uita la Gina! Fac un cuplu bun si pare ca il si supara, il si impaca in acelasi timp relatia cu ea. Zbaterea lui discreta in acest paradox e interesanta – Relu e cel mai bun baiat rau!

6. Ar fi bine sa te uiti la sezonul 2 pentru ca nu e obligatoriu sa-l fi vazut pe primul. Te prinzi usor despre ce e vorba, care cu care, cine cu cine, nu se pretinde cine stie ce psihologic francez acest serial, ci intriga se mentine in realitate. Serialul UMBRE nu e nici prea lung, cat sa taraganeze povestea doar de dragul audientei, nici prea scurt, cat sa ramai cu intrebari. E concentrat in formula ideala intre subiect si subiecti.

7. Un alt motiv pentru care ar trebui sa te uiti la UMBRE sunt femeile din serial. Desi toate sunt in plan secund, fara ele niciun personaj masculin nu ar fi atat de bun cum e. Ti-l imaginezi pe Relu fara Gina? Pe Teddy fara Magda? Pe Capitanu’ fara Nico? Sunt femeile din acest serial atat de natural plasate si in joc, si in dialog incat nu te deranjeaza. Poate si pentru ca nu injura demonstrativ, ci doar la nevoie. Cum o sa vedeti ca face “doamna Relache” cand se intoarce cu un taximetrist indoielnic de la nunta fiica-si.
Nico se imbraca asa cum se imbraca o multime de dame din realitate. Magda e la fel de grabit maturizata ca toate fetele care nasc copii cand ele insele sunt inca niste copii, iar Sasha e la fel de salbatica precum orice fata de bani gata care nu a avut niciodata nicio limita. Nu sunt cele mai frumoase femei din lume, dar tocmai asta le da valoare.

8. Ar fi bine sa te uiti ca sa nu te simti un outsider. Cand, luni dimineata, dupa debutul sezonului doi, toti colegii tai o sa vorbeasca despre Relu si cum o sa o scoata la capat cu Toma, tu ce o sa zici? O sa faci cum faceam eu pana acum – “Da’ cine e Relu?” – si toata lumea o sa se uite chioras la tine in semn de “Hai ca esti proasta!” si or sa-si continue dialogul. De altfel, oricat ni s-ar parea noua ca e cool sa respingem productiile romanesti pentru ca – “am vazut eu niste filme romanesti si m-am lamurit; niste mizerii!” – nu e cool deloc sa emiti judecati de valoare in necunostinta de cauza. Da, daca te-ai uitat la trei episoade si nu ti-au placut, sigur ca ai dreptul la opinie separata. Dar sa nesocotesti un serial doar din spirit de fronda e cel putin pueril. Nu esti cu nimic mai destept daca nu te uiti la UMBRE!

9. Suspansul si bataile. Da. E un film violent. Poti ajunge pana intr-acolo incat sa te indoiesti ca sunt posibile atatea confruntari in viata reala, dar sunt. Parintii mei sunt avocati si stiu de la ei cate acte de camatarie si vatamari corporale, cate violari de domiciliu, tentative de omor, confruntari intre clanuri interlope, furturi si sechestrari, intimidari, cate certificate medico-legale sunt inregistrate zilnic. Relu nu e emanat de imaginatia lui Bogdan Mirica, ci de societatea romaneasca in care “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” inca mai functioneaza mana in mana cu (aproape) certitudinea ca mai mare satisfactie iti aduce dreptatea pe care o faci cu mana ta fata de cea facuta de Politie.

10. Umorul. In antiteza cu “sangele varsat”, vorba poeziei, sunt in UMBRE sezonul 2 o multime de momente de umor – de situatie sau dialog – cand razi ca si cand ti-ar fi spus un prieten un banc foarte bun. Razi cu adevarat, razi ca la o comedie, desi nu te uiti la o comedie. Acest paradox si face filmul complet! E foarte greu sa reproduci aceste faze, la fel cum e greu sa povestesti o poanta. Se pastreaza umorul doar daca ii esti partas!

Duminica e primul episod. Mi-a spus cineva din echipa de productie, care stie intreg scenariul, ca, citez, “UMBRE sezonul 2 asta e muuult mai tare ca primul. Sa te tii rasturnari de situatie!”. Din pacate, nu sunt atat de smechera incat sa aflu mai mult de atat asa ca v-am spus si eu voua ce mi-a spus el mie. Nu ne ramane de facut decat sa ne uitam la Relache & Comp. ca sa vedem daca e asa sau nu!