ANDREEA RAICU

Scrisoarea Verginicai Axinte pentru fiica ei, Beatrice

Verginica Axinti

Beatrice Axinti

Draga Andreea, as dori sa-ti spun povestea fiicei mele. Se numeste Beatrice, are 20 de ani si este frumoasa si buna la suflet. Povestea ei incepe asa.. Dupa 3 luni de la nasterea ei urma sa ma casatoresc cu tatal ei: un barbat frumos, inteligent, pilot in armata. Insa ne-am despartit curand. Eu aveam atunci 20 de ani, nu aveam serviciu si nici casa. O aveam doar pe ea. Timpul trecea, ea crestea, era frumoasa, cuminte, inteligenta si foarte ascultatoare. Viata noastra insa era grea. Eu lucram pana tarziu, stateam in gazda sau pe la sora sau mama mea, nu aveam niciodata un loc stabil. Beatrice a suferit mult din cauza ca nu avea tata. Cu cat crestea, nevoile erau mai mari si era tot mai greu. Niciodata nu-mi cerea nimic sa-i cumpar desi stiu ca tanjea in inima ei dupa haine sau pantofi noi. Era de mica foarte matura in gandire si statea mereu si analiza lucrurile. Stia ca nu avem bani si de aceea se abtinea de la multe. Intre timp a murit tatal meu si ne-a lasat mostenire o casa. Acum avem in sfarsit casa noastra. E noua insa nici pana acum nu am avut bani sa o terminam. Ti-am scris acest mail cu gandul ca poate astfel va avea parte de o bucurie din partea ta. Ea te admira mult si ii plac hainele si moda..e mereu atenta cu ce se imbraca, multe haine si le cumpara de la second hand dar e mereu aranjata si se inspira mult din tinutele tale. Chiar azi a fost la plimbare cu o prietena si s-a intors acasa asa de trista. N-a vrut sa-mi spuna la inceput dar apoi mi-a povestit ce haine frumoase a vazut prin oras. Asa m-am intristat ca nu-i pot oferi mai multe. E o perioada dificila pentru noi, in special pentru ea acum, cand e asa de tanara.