O calatorie cu metroul poate sa fie un experiment in sine: afli exact cat de autista a devenit societatea in care traim. Utilizarea unui telefon in metrou a ajuns atat de frecventa incat eu va rog sa faceti invers. Ignorati-l! Vorba aia, nici nu stiti ce pierdeti!

Eu merg des cu metroul. Rar circul cu masina – prefer sa nu stau in trafic si sa poluez si sa ma enervez – si aproape de fiecare data ma felicit pentru decizia asta.
Fac o plimbare in zori pana la statia de metrou si o iau de la capat seara.

O sa radeti poate, dar orasul asta e chiar interesant daca, in loc sa te uiti in asfalt, te uiti la oameni, la case, in vitrine sau curti. Imi dezmortesc picioarele dupa o zi de stat pe scaun la birou, casc gura in jurul meu si ascult sfatul scris pe ziduri. “Priveste cerul!”. Il privesc.
Merg insa cu metroul nu numai din aceste cauze, ci pentru ca imi place sa merg cu metroul. E un spectacol in sine pe sine.

Kafka, frate!

Intr-o seara insa m-a izbit in ochi un tablou aproape sinistru. Ma intorceam spre casa. Abia ma urcasem in metrou si odata ce mi-am gasit un loc confortabil – in picioare, dar fara sa stau ca o sardina in cutie – am ridicat ochii.

Toti oamenii din jur, absolut toti – copii de scoala, bunici cu sacose, corporatiste dichisite si domni carunti – erau cu ochii in telefon in metrou! Toti! Toti!
Nu ma intreb des cum e in Matrix, dar asa trebuie sa fie. Niste fiinte bipede, conectate la niste device-uri electronice. Hi-tech. Sinistru fior de dezumanizare m-a incercat. Da, stiu ca telefonul nu mai e de mult doar un telefon – ci poarta spre Facebook, Instagram, site-uri, magazine, jocuri, ponturi.

Daaaar, cred ca – fie si numai pentru o calatorie de zece, douazeci de minute – putem si fara el. Pentru ca dincolo de el, in metrou, sunt o multime de “magneti” pentru ochi.
Vi se pare plictisitoare calatoria cu metroul? Va spun 12 motive pentru care nu ar trebui sa stati cu ochii in telefon cand va deplasati de la statia A la statia B, oricare ar fi aceste statii.
Incercati macar o data! Cred ca o sa va placa! Daca nu te uiti in telefon:

1. Vezi cel putin o femeie imbracata misto! Plimbarea cu metroul functioneaza ca rasfoirea unei reviste de moda: sigur ca nu o sa te atraga toate “pozele”, dar cateva dintre ele o sa te salveze maine dimineata, cand o sa-ti spui iar deznadajduita “Eu cum ma imbrac?”

2. Vezi ce nu ar trebui sa porti! Partea asta e foarte amuzanta. Lista incepe cu cei mai rupti blugi dintre toti blugii rupti din lume si continua cu niste cizme dupa care tanjeai, dar pe care, vanzadu-le “la purtator”, nu regreti ca nu ti le-ai cumparat.
Ohh, si cate alte combinatii care iti strapezesc ochii! Dar nu trebuie sa te iei in serios si sa faci pe dezgustata, ci doar sa revizuiesti lista cu “Asa nu!”

3. Frezele. Pasiunea mea. Uitandu-te in jur, o sa vezi plete vopsite, plete nevopsite, cocuri prinse ingenios cu ace simple, cozi impletite – eu nu stiu cum se face coada aia “in patru” care arata foarte bine, dar care ma depaseste total! – breton drept, breton oblic, breton fara forma, vezi corporatisti “tunsi unu”, regulemantar, hipsterite cu tamplele rase, semi-punkeri cu creasta si fetite cu fundite.

4. Manichiura. Aoleu! Aoleu! Aoleu! Stiti ca exista unghii migdala care tind spre gheara? Exista! Le-am vazut eu la o tipa in metrou. De fapt la mai multe! Cat despre paleta cromatica… e raiul culorilor, ce sa mai! Inimioare, stelute, masinute – scuzati diminutivele, dar toate sunt foarte mici, cat sa incapa pe o singura unghie – tot ce cu mintea (nu) gandesti pe unghiile din metrou gasesti.
Dar nu va speriati, sunt si maini minunate, cum probabil le aveau fetele nobile, cu unghii elegant taiate, ojate, aranjate. Priviti, aveti ce!

5. Afli de unde sa-ti cumperi haine interesante! Azi dimineata am decis ca trebuie sa ajung (iar) la Mini Prix. Era in metrou o fata imbracata cu un mantou bleumarin superb. Superb! Am intrebat-o cat de firesc se poate de unde si l-a cumparat si i-am promis ca, daca imi spune, sa ma urc in alt vagon data viitoare ca sa nu fim imbracate la fel. Mi-a zambit, mi-a spus, am rezolvat – de la Mini Prix l-a luat.

6. Vezi gesture tandre. Eu sunt suspectata ca as fi amatoare de siropuri. Nu de tuse, ci din cele amoroase. Cel mai mult pe lumea asta eu ma bazez pe dragoste. Implicit, imi place sa o vad cum creste si vietuieste in jurul meu. Ei bine, cand mergi dimineata spre birou ce te poate face sa te simti mai bine decat imaginea a doi liceeni care nu se mai satura privindu-se de la Tineretului la Universitate? Sau saruturile rapide, furate, rusinate aproape dintre ea, care a urcat la Unirii, si el, care a “venit la intalnire”, la Romana?

7. Regasesti copilaria. Plimbarea cu metroul e ca o aventura spatiala pentru micii de gradinita. Cel mai adesea se desprind de mana parintilor, bonelor, fratilor mai mari sau bunicilor, se suie cu chiu, cu vai pe scaun si stau cu fundul la calatori si ochii pe geam. Atata cu degetul, se uita fascinati, se intorc spre insotitori cu privirea de “Ai vazut si tu?”, chicotesc, bat din palme si uneori mai si plang. Rar. Dar uimirea lor in fata unui lucru atat de banal pentru noi, adultii, e atat de revigoranta, atat de autentica si naiva incat e imposibil sa nu te faca sa zambesti.

8. Afli ce se mai citeste. O sa va povestesc la un moment dat care sunt cartile bune de citit in metrou, dar pana atunci puteti lua pulsul literaturii direct de la sursa. De la Dan Brown la Sandra Brown, e toata scriitorimea acolo, in subteranele Bucurestiului. Mai afli de un titlu nestiut, iti mai reamintesti un volum citit de mult, nu e rau deloc.

9. Iti exersezi creativitatea. Te urci in metrou. Te uiti la oameni. Si incepi sa le construiesti cate o poveste. Doamna blonda din dreapta. Oare cum o cheama? Cati ani are? Unde lucreaza, de unde vine, unde se duce si, mai ales, ce secrete ascunde? Fetita cu boneta roz crede in zane? Tipa cu sacou in dungi a fugit vreodata la mare in miez de toamna? Domnul cu varsta incerta hraneste porumbeii din Cismigiu? Continuati voi!

10. Pur si simplu te uiti la oameni. Nu ne mai privim intre noi. Pacat! Observi formele sprancenelor, linia nasului – unele sunt foarte borcanate (nu mai rade!) altele sunt delicate ca niste sculpturi – vezi obraji imbujorati, ochi de femei, ochi de barbati, urechi, umeri.
Vezi gesturi, poti sa citesti cat de enervati, epuiazati, fericiti, plictisiti sunt oamenii, ii vezi pe cei care au abandonat lupta si pe cei inca vii, inca increzatori. Esti un om care se uita la oameni si asta e unul dintre exercitiile pe care am uitat sa le facem. Dar doar asa ne cunoastem.

11. Vezi ce mesaje se mai trimit. Nu e prea frumos, dar din cand in cand mai trag cu ochiul la colegii mei de vagon care trimit SMS-uri sau scriu pe Whatsapp sau Facebook. Reproduc doar cateva “interceptari”: “Imi e foame si Miha nu ia paine! Nu e sanatoasa!” – Miha sau painea?! –, “Te iubesc!”, “Ne vdm la mn” – ??? –, “Si eu te pupix!”, “Tataie a inchis cainele in casa scarii”, “Vin spre tine, pregateste-te!”, “Nu mai ajung ca sunt inca la birou” – era in metrou! –, “De ce te porti asa cum mine? Spune-mi de ce! Merit macar atat! Nu vreau sa te mai aud niciodata!” – pai cum sa-ti spuna daca nu mai vrei sa il auzi? –, “Mi-e dor de mare!”.
Din cuvintele astea intelegem cat de oameni suntem cu totii si cat de asemanatori. Cu dureri, pofta de mancare, bucurii, nostalgii, razboaie, armistitii si bunici.

12. Primesti semne de normalitate. Da, stiu ca in metrou e algomerat, poti sa te imbolnavesti si miroase urat si oamenii sunt incruntati si te lovesc cu coatele si te calca pe pantofi – pe pantofii tai noi!!!! – si se imbulzesc de parca se da ciocolata gratis. Daaaar… uneori, un baiat se ridica si iti cedeaza locul chiar daca nu te suspecteaza ca ai fi insarcinata si, oricum, atunci cand se urca o femeie insarcinata in metrou, in noua din zece cazuri, va primi un loc unde sa se aseze. Asta e frumos sa vezi. Asa cum e frumos sa vezi domni care tin gentile doamnelor, scolari care isi lasa bunicii in locul lor, baieti care spun “Sarut-mana!” si “Va rog!” si “Cu placere!”.

Calatoria cu metroul, in pofida argumentelor contrare evidente, de care sunt si eu constienta si pe care nu le pot sterge cu buretele, poate sa fie chiar interesanta.
Daca stai mereu cu ochii in telefon in metrou, pierzi foarte multe, te asigur! Si, oricum, Facebook-ul tot acolo va fi si cand ajungi la destinatie.
Bucura-te de intalnirea cu lumea reala. Pare din ce in ce mai rara!