M-am indragostit de Italia dupa prima mea vacanta in Florenta. Apoi, m-am amorezat si mai tare de Roma, care are la fiecare colt de strada cate un obiectiv must-see, cate o cladire impresionanta, perfect conservata. Insa acum, inima mea a ramas la Napoli.

Orasul despre care majoritatea turistilor spun ca este periculos si murdar m-a cucerit insa prin autenticitate si prin felul in care am fost primita de localnici.

Am ajuns in Napoli la inceputul lui septembrie si cred ca am prins perioada ideala. Nu era extrem de cald, temperatura era numai buna pentru plimbari prelungite, iar soarele incepea sa arda cu adevarat undeva dupa orele pranzului. Iar primul lucru care m-a cucerit a fost ca nu e un oras turistic in adevaratul sens al cuvantului.

Exista fireste o multime de curiosi din strainatate veniti sa vada o alta latura a Italiei, insa nu sunt cozi nesfarsite de oameni in fata muzeelor sau sute de asiatici care fac poze cu blitul in jurul fiecarui monument important. Plus ca miroase incredibil de frumos (in ciuda gunoaielor pe care le remarca obsesiv toti turistii de duminica). Localnicii ne-au spus ca de vina e marea care atenueaza orice miros neplacut, insa noi spunem ca si rufele lasate la uscate pe fiecare straduta contribuie la aceasta aroma proaspata.

Doua dintre obiectivele principale de vazut in Napoli

Eu una am evitat de data aceasta palatele si catedralele pentru ca m-am gandit ca am parte de ele in orice alt oras si am incercat atractiile mai putin conventionale si specifice pana la urma Napoli-ului: catacombele San Gennaro si Tunnel Borbonico. Prin aceste labirinturi subterane nu te plimbi de unul singur, ci intr-un grup bine organizat cu ghid local care-ti spune povestea incredibila a acestor tuneluri. Initial erau niste cisterne ce alimentau cu apa orasul, o parte dintre ele au fost construite pentru rege si gandite ca niste pasaje de evadare in cazul unui atac si apoi, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, anumite zone au fost transformate in adaposturi pentru locuitorii orasului. Plimbandu-te prin ele vei descoperi inscrisuri scrijelite pe peretii din piatra ale celor care au stat acolo, jucariile prafuite ale copiilor ce le-au locuit si chiar si masini vechi abandonate ale adultilor. Biletul de intrare costa 8 euro de persoana la Catacomba di San Gennaro si 10 euro la Tunnel Borbonico.

Pe unde merita sa mananci in Napoli

Aceste tururi dureaza in jur de ora si jumatate fiecare asa ca daca ti se face foame la iesire te sfatuiesc sa mergi spre Pizzeria Di Matteo care se afla chiar in Centrul Istoric al orasului pe Via dei Tribunali. O vei recunoaste usor pentru ca de obicei are un grup maricel de oameni in jurul ei, insa merita asteptarea. Pizza costa doar un euro si e pur si simplu divina: sos de rosii, busuioc proaspat, mozzarella de bivolita si nimic mai mult. Chiar si Bill Clinton a testat-o, iar pe geamul exterior al pizzeriei sunt imagini cu acest moment. Daca iti doresti o masa ceva mai sofisticata si un restaurant, atunci viziteaza Cartierul Spaniol. La Hosteria Toledo am mancat cele mai bune paste cu fructe de mare.

Insa dincolo de toate aceste aspecte ma gandesc ca Napoli mi-a placut si pentru ca am plecat fara niciun fel de asteptare de la el. Citisem multe review-uri negative, auzisem si de la cunoscuti comentarii de genul “e mai rau decat Bucurestiul” si la prima mea plimbare am fost mai degraba precauta decat relaxata. Insa poate ca e mai bine sa pleci fara niciun fel de asteptare catre un oras si sa-l lasi pe el sa te ia prin surprindere.

Citeste si: “Malta: mai mult decat o simpla vacanta la mare”!

Foto: iStockphotos