Muncesti si iti place. Muncesti mult si parca nu este niciodata de ajuns. Si, din acest motiv, continui sa muncesti, insa randamentul tau scade si ajungi sa gresesti constant si la serviciu si acasa. Parca faci totul in zadar. Simti ca esti sfarsita dar continui sa muncesti pentru ca ai intrat intr-o competitie cu tine insati si cu colegii si, chiar daca nu iesi prima din ea, macar sa fii in frunte. Fara sa iti dai seama, cazi prada unui fenomen foarte raspandit la nivel mondial: burnout.

Despre acest sindrom care presupune stres prelungit, cu stari de epuizare, am vorbit cu psihologul si psihoterapeutul german Jörg Fengler, cu o experienta de un sfert de secol in prevenirea si tratarea sindromului burnout. Nedepistat si netratat la timp, acesta poate trece foarte usor in sfera patologicului, sustine psihologul in cartea sa, “Burnout”, aparuta in Romania la Editura Trei.

Burnout sau starea din care nu stii cum sa iesi

 Auzim tot mai des in ultima vreme despre un fenomen raspandit la nivel mondial: burnout. Ce este el mai exact si de ce este considerat un flagel?
Burnout este o combinatie de trei situatii sau, sa le spunem, experiente personale: oboseala cronica, greselile repetate si un randament mult mai scazut decat pana atunci. De aici, desigur, apare si lipsa de sens a propriei vieti, stare la care multi dintre cei care sufera de burnout ajung. Aceste experiente triste apar peste tot in lume, atunci cand cererea pentru lucrul bine facut si mai ales volumul de munca ajung sa depaseasca puterea de manageriere a unei persoane.

Care sunt persoanele cele mai expuse la burnout, din punct de vedere social, economic, etnic si al statutului familial?
Cele mai expuse sunt persoanele cu o pregatire medie, cu venituri pe masura pregatirii, care locuiesc singure si care nu au un suport moral constant.

De ce se intampla asta?
Aparitia sindromului burnout se petrece atunci cand nu reusesti sa fii suficient de stapana pe munca ta. Asta insemnand ca atat experienta, cat si satisfactia pe care o ai la serviciu sunt reduse. In acest context, starea de epuizare se instaleaza.

Cat de mult influenteaza si stilul de viata aparitia sau, dimpotriva, prevenirea sindromului burnout?
Este, poate, cel mai important factor de influenta. Pentru ca, daca mananci sanatos, practici sport si iti faci timp sa te relaxezi si sa te deconectezi de la lucrurile care te preseaza, riscul  sa cazi prada sindromului burnout este scazut.

In cartea “Burnout”, pe care ai scris-o si care este inspirata de acest fenomen, oferi cateva sugestii pentru a preveni si, mai mult decat atat, pentru a te “vindeca” de burnout. Care dintre ele este esential de urmat?
Sunt cateva concepte de baza foarte importante si care ajuta in cazul pericolului instalarii starilor asociate cu burnout. Primul dintre ele este extravertirea. Cu alte cuvinte, da frau liber sentimentelor si socializeaza. In al doilea rand, invata sa reactionezi pozitiv si cu succes in situatiile de stres. Apoi, impaca-te cu tine si cu restul lumii si, nu in ultimul rand, cere ajutorul celor pe care ii cunosti.

Si ce trucuri simple sunt de urmat pentru a nu deveni o victima a burnout?
In primul rand, sa iti gestionezi timpul in mod realist, fara exagerari si acte de bravura in defavoarea ta. De asemenea, trebuie sa inveti sa spui “nu” si sa alegi doar acele provocari pe care esti convinsa ca le poti duce la bun sfarsit.

In “Burnout”, vobeai despre gandirea dihotomica si despre granitele fine pe care ea le stabileste intre bine sir au, intre oamenii puternici si cei slabi. Din aceasta perspectiva, cum poate gestiona lupta pentru succesul profesional dar si pentru implinirea personala, fara a cadea in plasa burnout? Cum gestionezi gandirea dihotomica in favoarea ta?
Poti manevra cu succes aceasta diviziune a conceptelor si, implicit a situatiilor care le traduc in viata de zi cu zi, repetandu-ti mereu mesajul urmator: “Intre negru si alb este mereu gri. Intre “da” si “nu” exista mereu un “poate”, asa cum intre lumina zilei si intunericul noptii exista de fiecare data rasaritul si apusul.

Este burnout o forma de implicare?
Da, este o forma de implicare maxima, excesiva chiar, care doar face rau persoanei care o adopta.

In acest caz, cat de departe este burnout de o conditie medicala mentala, de a fi considerat o forma de afectiune psihica?
Diferenta dintre cele doua este minima. Asta deoarece exista riscul ca burnout sa se dezvolte in anxietate patologica, depresie, dependenta si dereglare psihosomatica.

Data fiind evolutia accelerata a fenomenului, dar si contextual social actual, ce crezi ca se va intampla din acest punct de vedere peste, sa zicem, un deceniu?
Viteza cu care traim este tot mai accelerata si, de aceea, in urmatorii zece ani, riscul ca un numar tot mai mare de oameni sa cada prada sindromului burnout. Din fericire, insa, si constientizarea in acest sens este tot mai crescuta, asa ca nu putem decat sa speram ca se va dezvolta un echilibru intre burnout si grija fata de propria persoana.

Am observat ca, de regula, atunci cand ne referim la burnout, majoritatea il are in vedere pe cel ocupational, legat de profesie. Insa nu putem neglija faptul ca situatia este prevalenta si in randul celor care – cel putin pentru anumite intervale de timp, mai mari sau mai mici – nu au sarcini profesionale de indeplinit si nu sunt angajati in nicio competitie pe plan profesional. Si ma refer aici la familii? Cat de periculos este fenomenul atunci cand el apare in cuplu – cu sau fara copii?
Asa este: burnout apare si in cadrul cuplurilor, al  familiilor, al persoanelor fara ocupatie si fara competitia de la serviciu. Mai mult decat atat, cand in poveste sunt implicati si copiii, acestia devin la randul lor un factor de risc. Tocmai din acest motiv constientizarea si preventia sunt esentiale.

Jörg Fengler a predat pedagogie terapeutica la Universitatea din Köln si, in prezent, Institutul de Psihologie Aplicata din Bonn, unde isi exercita dreptul de practica in calitate de psihoterapeut si preda, totdata, dinamica degrup. Fengler se ocupa cu douazeci si cinci de ani de la sindromul burnout si prevenirea acestuia.

Daca ti-a placut acest articol, da like pe pagina noastra de Facebook sauaboneaza-te la newsletter si o sa gasesti acolo si mai multe astfel de informatii!

Foto: Guliver