Adriana Radu are 26 de ani, dar stie deja ca mentalitatile trebuie sa se schimbe, mai ales in ceea ce priveste educatia sexuala din Romania. Acum 3 ani a creat platforma SEXUL vs BARZA, cu care vrea sa-i invete pe adolescenti despre corpurile lor.

Toata lumea se plange ca tinerii din ziua de azi nu mai sunt “asa cum erau odinioara”. Ca sunt lipsiti de raspundere si discernamant. Ca nu fac nimic pentru cei din jur. Adriana s-a apucat de munca voluntara – si inca una foarte dificila: sa faca educatie sexuala pentru copii si adolescenti. A inceput dintr-o nevoie a ei si platforma ei, SEXUL vs BARZA, s-a dezvoltat enorm de mult.

Intr-o tara cu rate enorme la sarcini printre adolescente, dar si intreruperi de sarcina, Adriana se straduieste sa lucreze la prevenire. Se lupta cu asociatiile “pro-familie”, care inca sustin sus si tare ca orele de educatie sexuala promoveaza un stil de viata “depravat”.

In comparatie cu cei x ani pe care toata lumea din generatia mea i-a investit ca sa puna cap la cap informatii despre sexualitate… Nu stiu, am simtit ca trebuie sa fac ceva.

Cum ti-a venit tie ideea sa faci platforma Sexul vs Barza?
Ca eleva in Romania au existat o gramada de lucruri care nu mi s-au parut in ordine, de la coruptia din scoala, la nivel mai mare sau mai mic, la cat de utila este x chestie pe care o invatam. Apoi la facultate am fost in Franta, unde sistemul e asemanator cu cel roman. Deci, am fost superusurata cand mi-am terminat studiile pentru ca voiam sa ies din sistem. Am plecat in Germania, la Karlsruhe, unde am lucrat ca teaching assistant si am predat engleza si franceza. Am putut sa asist la multe ore si sa observ felul in care se lucreaza cu elevii si felul in care este organizata comunitatea scoalara formata din elevi si profesori. Lucrurile care ma nemultumeau la scoala romaneasca s-au potentat, pentru ca mi-a devenit clar ca exista o mie de lucruri pe care am putea sa le facem mai bine, de la a nu mai betona curtea scolii si-a n-o impreujmui de garduri inalte ca la inchisoare, la a lucra diferentiat cu elevii, in functie de capacitatile lor. Si mai ales, mi-am dat seama cat de normala e educatia sexuala.

Asta s-a intamplat cand la o clasa a patra cu care lucram a venit un medic ginecolog sa le vorbeasca despre cateva chestii de baza legate de pubertate. La un moment dat, un pusti voia sa intrebe ceva legat de parul pubian, dar ii era jena sa zica “vulva” si tot spunea “acolo jos”. Iar doamna doctor l-a incurajat sa zica mai degraba cuvantul standard. El era jenat si s-a inrosit la fata, dar pana la urma a zis. Si toti copiii au putut incet-incet sa puna intrebarile pe care voiau sa le puna si sa afle chestii despre corpul lor si am simtit la sfarsitul sesiunii ca au plecat de-acolo ceva mai pregatiti si mai increzatori pentru anii superplini de schimbari care urmau sa vina.

Asta, in comparatie cu cei x ani pe care toata lumea din generatia mea i-a investit ca sa puna cap la cap informatii despre sexualitate… Nu stiu, am simtit ca trebuie sa fac ceva.

Acum cati ani ai inceput si cum s-a dezvoltat intre timp?
In 2012 m-am intors in Romania si ideea de-a face ceva in directia educatiei sexuale a crescut din ce in ce mai mult in mintea mea. Am avut ocazia sa dau peste oportunitatea unui concurs de idei, numit Restart Romania si sustinut de Ambasada SUA la Bucuresti. Concursul a avut multe etape si a fost pentru mine o perioada intensiva si cool in care ideea SEXUL vs BARZA ma locuia complet. Eram extraordinar de motivata si pitch-ul meu pentru un proiect video online de educatie sexuala a fost castigator. Asa am pornit.

In jurul proiectului s-a strans o mic grup de oameni si fiecare m-a sustinut sau ma sustine cu skill-urile de care dispune – editat videoclipuri, realizat site web, co-scris texte, corectat texte, realizat ilustratii etc.

Au existat si perioade in care SEXUL vs BARZA a fost mai putin activ, pentru ca eu nu am fost iar in tara sau pentru ca, fiind destul de mica atunci cand am inceput – aveam 23 de ani – am vrut sa incerc si alte lucruri profesional. Acum este iar full on.

Cand vorbesc despre SEXUL vs BARZA cu adulti, mi-o iau la modul “ce faci tu e o prostie”, “tinerii nu vor sa fie educati”, “ce stii tu despre asta”, “de unde ai tu atata experienta sexuala ca sa vorbesti despre asta”.

Dupa atatia ani de lucrat la el, ce “castiguri” ai avut?
In primul rand, mi-a aratat cum este sa ai ceva al tau, cum sa zic, nascut din mintea ta. O idee care s-a transformat intr-un proiect care apoi a atins oameni. Apoi, m-a invatat multe despre ce inseamna sa fii angajat politic pentru o cauza. Si a fost si o pista buna de inteles cum sa balansezi activismul cu lucruri practice pentru a putea avea financiar o viata independenta OK.

Mi-a dat supermulta incredere in mine, chiar daca, sau mai ales fiindca, de multe ori, cand vorbesc despre SEXUL vs BARZA cu adulti, mi-o iau la modul “ce faci tu e o prostie”, “tinerii nu vor sa fie educati”, “ce stii tu despre asta”, “de unde ai tu atata experienta sexuala ca sa vorbesti despre asta” sau alte chestii neplacute. Pentru mine ele arata ca oamenii se simt amenintati de subiect si incearca sa ma pseudo-puna in banca mea ca sa se simta mai bine despre stanjeneala lor. Fiindca eu stiu si cum e reversul medaliei: sa primesc o multime de mesaje mai mereu de la tineri despre cum ii ajuta ceea ce fac.

Care sunt problemele de care ai avut parte? Ti-au facut probleme ONG-urile obsedate de familia traditionala si de ortodoxie?
Sunt realista, SEXUL vs BARZA e ceva care poate ajunge la mase, da, dar e nevoie si de solutii perene si pe termen lung. Asta inseamna, educatie sexuala obligatorie in scoli, pentru care am facut eforturi de advocacy cu alte organizatii inca de la inceput.

Asta i-a suparat pe oamenii de la ONG-uri care reprezinta o parte conservatoare din populatie. inca de la lansarea SEXUL vs BARZA, care a avut loc in aprilie 2013 la Parlament, au boicotat dezbaterea pe care am organizat-o acolo, incercand s-o intrerupa. Au publicat ceva articole defaimatoare despre mine si bineinteles, articole critice despre SEXUL vs BARZA. “Propaganda homosexuala” e termenul lor preferat. Pe langa asta, au existat plangeri la politie inainte de activitatile noastre cu tineri in diferite orase, sau chiar plangeri la politie in localitati unde n-am ajuns niciodata. Mici tactici de intimidare sau de defaimare in comunitatile la care noi voiam sa ajungem.

Asta ma ingrijoreaza mult mai putin decat statisticile legat de rata de fertilitate la minore, violenta impotriva femeilor si discriminare impotriva persoanelor LGBT care exista in Romania. Deci, mergem mereu inainte. De curand am trimis un APEL DE URGENta pentru educatie sexuala in scoli catre Ministerul Educatiei, Ministerul Sanatatii, Institutul pentru stiintele Educatiei si Ministerul Tineretului si Sportului. Au semnat petitia cam 70 de organizatii si peste 680 de persoane.Mai multe semnaturi, mai multa presiune! Daca cititoarele blogului au fost vreodata intr-o pozitie naspa si vulnerabila din cauza lipsei de cunostiinte despre corpul lor, le rog sa se alature semnatarilor aici.

Care sunt cateva dintre surprizele de care ai avut parte? Placute sau neplacute.
Cand am facut un stagiu de practica la Pro Familia, cea mai importanta organizatie de educatie sexuala din Germania, m-a surprins sa vad ca elevii germani au fix aceleasi temeri si intrebari ca cei romani. Zero diferenta. Tot acolo am lucrat cu grupuri de fete de scoala primara si m-a surprins sa vad in practica ceea ce stiam deja in teorie – ca cei mici pot sa vorbeasca despre corpul lor si pubertate mult mai usor, pentru ca astea sunt lucruri care nu li s-au intamplat inca, si deci nu le este jena, pentru ca e ceva ce nu ii vizeaza inca direct. Fetitele cu care am lucrat eu erau foarte curioase si locvace si puse pe sotii despre cosurile care le-au aparut fratilor lor mai mari :).

De ce e bine sa vorbim despre sex, mai ales cu cei mici?
Asta e un motiv, disponibilitatea copiilor, ce ziceam mai devreme. Plus faptul ca e important pentru copiii mici sa stie cum le functioneaza corpul si ce nume are fiecare parte a corpului. Daca genunchiul se numeste genunchi, cotul se numeste cot, dar vulva n-are niciun nume, asta imi semnalizeaza mie ca fetita ca e vorba despre ceva rusinos si rau despre corpul meu. In cazul unui abuz din partea unui adult, un copil care nu are vocabularul necesar ca sa povesteasca ce i s-a intamplat si nici nu simte ca poate sa povesteasca pentru ca e vorba despre ceva care e – asa cum i s-a transmis semnalul – rusinos si rau, are mai putine sanse sa ceara ajutor.

Ce parere ai despre campaniile impotriva educatiei sexuale?
Ah, m-am obisnuit. Adica, am inteles ca pozitiile noastre in opozitie reflecta opozitia care exista in multe tari pe acest subiect. Vreau sa spun ca Romania nu e deloc prima tara in care se dezbate pe tema obligativitatii educatiei sexuale. In mare, as zice asa: ca peste tot, grupurile pro-viata si antiavort din tara noastra insista si ele pe dreptul parintilor sa-si educe copiii in concordanta cu propiile lor valori . Adica zic, de exemplu, “Noi vrem sa facem educatie pentru abstinenta cu copiii nostrii si sa le spunem ca homosexualitatea e un pacat si e dreptul nostru sa facem asta”. Noi pe partea cealalta spunem ca trebuie sa se respecte dreptul copiilor la educatie si la informatia necesara pentru a li se asigura sanatatea. Deci vrem ca educatia sexuala sa se faca in scoala pentru a ajunge la toti copiii si vrem sa se bazeze pe informatii corecte din punct de vedere stiintific. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca aceasta obligativitate deja exista in legea protectiei copilului, dar statul roman nu o respecta.

Ce lectii ai invatat despre tine in timp ce lucrai la SEXUL vs BARZA?
Exista un citat care imi place: You teach what you need to learn. Am invatat multe lucruri despre pedagogia educatiei sexuale, sexualitate, feminism. Pe langa asta, cand eram adolescenta mereu imi placea de baieti care faceau chestii cu film. SEXUL vs BARZA mi-a dat ocazia sa imi dau seama ca voiam sa fiu cu tipii aia pentru ca de fapt eu voiam sa fac film. La inceput a facut imaginea si editarea Alexandra Carastoian, dupa un scenariu facut de mine. Ea m-a incurajat, mi-a spus ca am skiluri de regizor si am inceput incet-incet sa editez si sa montez singura clipurile. Pe langa, Alexandra, eu si o jurnalista germana am lucrat la un scurt film documentar romano-german numit FEMEI|FRAUEN.

Am fost foarte surprinsa cand am vazut ca lumea nu prea da share la clipurile noastre, nu pentru ca nu le place, ci pentru ca le e jena. Si un share e prea mult, adica prea jenant!

De ce e sexul tabu?
Buna intrebare. Am fost foarte surprinsa cand am vazut ca lumea nu prea da share la clipurile noastre, nu pentru ca nu le place, ci pentru ca le e jena. Si un share e prea mult, adica prea jenant! Ba chiar la un moment dat mi-a scris o fata de liceu despre faptul ca a dat share la un clip de-ale noastre la ea pe facebook si colegii ei au inceput sa faca misto de ea. Era foarte suparata. Pentru ea si pentru multi in pozitia ei am facut un clip fix despre asta – de ce ne e teama sa vorbim despre sexualitate?

Cum le vezi pe adolescentele de azi, din intrebarile pe care le primesti? Care sunt temerile lor? Care sunt curiozitatile lor?
Ne scriu o gramada de tineri, si fete si baieti. intrebarile sunt si la obiect, despre chestii anatomice sau medicale, si complexe, legat de sexualitate, orientari sexuale, diferite situatii de viata in care se afla ei. Majoritatea sunt foarte inteligenti emotional si vor raspunsuri despre dinamici din societate si din cuplu peste care oricine da. “E obligatoriu sexul oral?” intreba o fata. “De ce fug fetele de sex anal?”, intreba un baiat. Exista situatii in care fetele simt presiune de la baieti intr-un fel care aduce a violenta sexuala. Exista si multe situatii in care baietii despre presiune de a fi macho si superputernici etc. Ah si pentru fete, muuulta multa presiune despre virginitate.

Care e procesul prin care faci materialele pentru SEXUL vs BARZA?
Eu scriu scenariile – pe unele dintre ele le-am scris impreuna cu o colaboratoare, Irina Dimitriade, care a facut un master pe sexualitate la Amsterdam. Pentru textele pe teme medicale ma consult cu echipa medicala de la Marie Stopes International Romania. Pentru chestii de editare si scris corect in limba romana, cu o profesoara de romana, Ioana Nanu. Filmez si editez si postez.

Locuiesti in Germania de ceva timp. Ce faci acolo?
Anul asta am fost bursiera a Parlamentului German in cadrul unui program international numit Internationales Parlaments-Stipendium si am lucrat in biroul unei parlamentare de la partidul DIE LINKE. Acum in octombrie am inceput un master de Public Health la Charite Universitatsmedizin, facultatea de medicina de la Berlin. O sa fac asta timp de un an si o sa imi scriu lucrarea de master despre educatia sexuala din Romania.

Cum se vede problema educatiei sexuale in Germania?
Exista si in Germania voci conservatoare. Acum vreo doua saptamani, aici, la Berlin, am strigat o dupa-amiaza intreaga Ob Kinder oder keine, entscheiden wir alleine (Daca sa facem copii sau nu, numai noi decidem) la o demonstratie organizata impotriva unui mars care avea loc concomintent. Marsul asta se numeste Marsul celor 1000 de cruci si e demonstratie care cere interzicerea avortului in Germania. Cum stiu foarte bine ca au murit 10.000 de femei in Romania din cauza Decretului 770 din 1966 pe care l-a dat Ceausescu, simt nevoia sa fiu pe strada cu alte persoane si sa zic NU, nu interzice nimeni avortul.

Tot oamenii astia sunt si impotriva educatiei sexuale in scoli. E deseori asa: cine e impotriva educatiei sexuale e si impotriva avortului si e de fapt pentru controlarea corpului si sexualitatii femeilor pe motive religioase, in incercarea disperata de-a pastra un status quo care nu mai exista: femeia supusa barbatului, femeia pentru care sexualitatea trebuie sa fie o rusine etc.

Dar actiunile conservatorilor din Germania nu au multa trecere. Dilemele pe care le avem noi despre educatie sexuala s-au discutat de n ori in Germania pana acum. Prin urmare, inca prin anii 60-70 au aparut primele legi despre educatie sexuala. intre timp, educatia sexuala este super adanc ancorata in legea germana, atat la nivelul intregului stat, cat si la nivelul fiecarui land federal. Exista si acolo loc de imbunatatiri, dar in mare, tinerii primesc informatia de care au nevoie. Asta imi doresc si pentru Romania.

Daca ti-a placut Adriana, iti facem cunostinta si cu Cristina Rizea, cea care-i trateaza pe gratis pe copiii din Tanzania!