Pages: 1 2

Va fac cunostinta cu Roxana Lupu! Ea este una dintre femeile care s-au incumetat sa participe la cel mai dur concurs de triatlon din Romania, IRONMAN. Desi nu a fost niciodata o sportiva inraita, Roxana a reusit sa-l termine si sa si urce pe podium. Daca visati sa faceti un triatlon ori daca, pur si simplu, nu va gasiti motivatia sa va apucati de sport sau de orice va pasioneaza, cititi acest interviu.

Pe Roxana Lupu (34 de ani) o stiu de cativa ani – am impartit la un moment dat aceeasi redactie de ziar. Desi nu am fost niciodata prietene, o pomenesc adesea prietenilor mei: “Am o fosta colega care a participat la Ironman anul trecut si a castigat locul trei”. Poate nu stiti, dar Ironman e cel mai greu concurs de triatlon din Romania – inot patru kilometri, mers cu bicicleta 180 si alergat 41.

Da, suna WOW pentru noi, cele care ne tot promitem ca saptamana asta mergem la sala, dar la final de zi ni se pare mai comod sa stam tolanite pe canapea decat sa transpiram pe banda.

De la o bicicleta cadou, la IRONMAN

Nici Roxana n-a fost o mare sportiva inainte. Dar, intr-o zi, a primit o bicicleta cadou si, in loc sa se duca in parc, s-a inscris la primul ei concurs de Mountain Bike. Si de aici, tavalugul adrenalinei s-a tot rostogolit. A participat la primul ei triatlon, pe vremea cand nici nu stia sa inoate – a facut doar probele de mers pe bicicleta si alergare. La doua saptamani distanta, s-a inscris la Half Ironman (jumatate din cursa Ironman!) si la un an dupa a concurat in cel mai dur concurs de anduranta din Romania, Ironman. Si nu doar ca a concurat, dar a si iesit pe locul trei, la categoria fete pe Romania.

Roxana si-a impins singura limitele, putin cate putin, si a ajuns aici fiindca a stiut, de fiecare data cand a intrat in cursa, ca orice ar fi nu va renunta, orice ar fi, ea va trece linia aia de finish. Si n-a renuntat, nici chiar cand i se parea ca o sa se inece in mare, nici cand a cazut de pe bicicleta imediat ce a intrat in cursa Ironman, nici cand s-a luptat cu durerea fizica a unei alergari de 41 de kilometri.

Poate ca asta e lectia pe care trebuie sa o invatam astazi: sa avem curaj sa facem pasul acela care ne inspaimanta atat de tare. Pentru ca si in acest experiment, pe care Roxana l-a facut, tot despre asta e vorba: despre a-ti demonstra tie ca poti.

Va fac cunostinta cu Roxana Lupu! Este o superfemeie!

Nu te stiam o sportiva inraita si, recunosc, am fost uimita sa aud ca ai participat la Ironman – auzisem despre Ironman si mi se parea un concurs de-a dreptul imposibil. Spune-mi cum a inceput totul?

Legatura mea cu sportul a inceput in urma cu cinci-sase ani. Atunci am primit o bicicleta cadou de la sotul meu si in loc sa merg cu ea in parc, mi-am zis ca as vrea sa vad cum e sa merg la un concurs de Mountain Bike. Si, practic, prima mea plimbare cu bicicleta a fost acolo. N-am avut bicicleta in copilarie, nu am niciun fel de trecut sportiv, doar stiam sa merg pe bicicleta si atat.

M-am inscris la concurs, l-am terminat – cu chiu cu vai fiindca am prins o zi in care a plouat, a trebuit sa car bicicleta in spate prin noroi, m-am trezit in creierul muntilor singura, am facut pana – si, din acel moment, lucrurile s-au schimbat radical pentru mine. Concursul acela de Mountain Bike a fost o experienta revelatoare pentru mine si, de atunci, am inceput sa particip la tot felul de astfel de competitii.

Si de aici pana la a face triatloane?

Dupa atatea competitii de Mountain Bike, cred ca dorinta de a participa la un triatlon a fost fireasca. Voiam, cumva, sa trec la nivelul urmator. Totul s-a intamplat in urma cu patru ani, cand m-am decis sa particip la primul meu triatlon, era un triatlon de iarna, care se tinea la Izvorani, langa Bucuresti. Atunci am facut stafeta, eu am facut doar partea de mers pe bicicleta si alergarea fiindca nu stiam sa inot. Mi s-a parut simplu, mai ales ca distantele erau putin mai mici decat cele de la un triatlon clasic, aveam de alergat cinci kilometri, iar cu bicicleta deja aveam experienta. Si dupa acest concurs, mi-am zis ca mi-ar placea sa fac si eu un triatlon singura.

ironman
Roxana, la un concurs de Mountain Bike

Dar pentru asta trebuia sa te apuci sa inveti sa inoti…

Da, exact! Mi-am luat instructor si am inceput sa merg la bazin. Am invatat sa inot in doua saptamani. Ca sa-mi fac curaj si sa ma motivez sa invat, demarasem si un proiect pe blogul meu, adrenallina.ro, pe atunci era blog, intre timp a devenit site, care se numea “Invat sa inot pentru primul meu triatlon” si tineam un fel de jurnal de inot in care povesteam toata experienta asta. Am vrut sa am un scop final – invat sa inot ca sa fac triatlonul. Asta se intampla la finalul lui aprilie 2012, iar pe 1 iunie, urma sa particip la primul meu triatlon, “Triatlonul fara asfalt”, care a avut loc la mare.

Cum a fost experienta primului tau triatlon?

A fost absolut traumatizanta din cauza inotului! Era prima oara cand inotam in mare! Mai inotasem o singura data in apa deschisa cu cateva zile inainte de triatlon ca sa pot depasi bariera psihica a inotului in apa deschisa. Practic, am fost la limita inecului. Imi aduc aminte ca in primele minute de inot m-am agatat de o fata fiindca ajunsesem in apa mare. Ea s-a uitat la mine si mi-a zis aproape plangand sa nu ma mai tin ea. Cred ca era in aceeasi situatie ca si mine. Si atunci am inceput sa inot singura, dar am fost la limita!

Pai si ce-ai facut? Ai reusit sa ajungi la mal?

Am spus rugaciuni, am tipat, am vorbit, am facut tot ce se putea. La un moment dat, mi-am dat seama ca sunt printre ultimii concurenti, am incercat sa ma tin dupa cineva din fata, dar imi era foarte greu sa inot. Si in plus, nu stiam deloc sa ma orientez in mare. A fost un chin, dar, intr-un final, am reusit sa ajung la mal. Si de aici incolo, pentru mine a inceput adevarata cursa. Faza tare e ca, cum necum, la final, am iesit pe podium, pe locul doi la categoria mea de varsta. Cand m-au strigat la premiere, am crezut ca e o gluma.

OK, ai terminat primul tau triatlon. La ce tinteai dupa asta?

Iti dai seama ca lucrurile s-au complicat. Cand m-am apucat de acel triatlon, mi-am zis ca daca reusesc sa-l termin si nu ma inec, atunci vreau sa ma bag sa fac si Half Ironman. Si peste doua saptamani, m-am dus la Half Ironman.

ironman
Pe podium la primul triatlon

Peste doua saptamani, dupa ce aproape era sa te ineci?

Da (rade).

Ce inseamna Half Ironman?

Half Ironman este, practic, jumatate din cursa Ironman, adica doi kilometri de inot, 90 de kilometri bicicleta si 21 de kilometri alergare. M-am intors la instructorul meu de inot si i-am zis ca eu in in doua saptamani vreau sa particip la Half Ironman. El mi-a zis ca n-am cum, ca nu sunt pregatita sa fac cei doi kilometri de inot, dar eu i-am zis ca vreau sa incerc. Si uite asa, m-am apucat de antrenamente. Practic, in cele doua saptamani, n-am reusit sa fac cei doi kilometri. Tot ce am reusit a fost sa inot continuu o ora, dupa care mi s-a facut rau, am luat un taxi si m-am dus acasa si m-am culcat.

De ce te-ai incapatant sa mergi la Half Ironman daca instructorul ti-a zis ca poate ar fi mai bine sa mai astepti?

Deja imi facusesm multi prieteni din sport. Aveam prieteni care participasera la Half Ironman si la Ironman si incepusera sa-mi vorbeasca si mie despre concursurile astea de anduranta. Parca imi turnau picatura chinezeasca. Si, in plus, ei m-au incurajat foarte mult. Si conteaza enorm cand cineva iti arata ca are incredere in tine, incepi si tu sa ai incredere in tine. Si, cumva, totul incepe sa ti se para realizabil.

Pentru mine e important sa am un obiectiv ce pare imposibil si pe care eu sa pot sa-l duc la final. De asta m-am inhamat la chestii extreme, pentru ca am vrut sa-mi dovedesc ca pot sa fac lucrul acela. Era o provocare pentru mine si mi-am zis “Bai, daca fac chestia asta sunt tare!”.

ironman
Competitia Mountain Bike Cursa Dunarii Calarasene

Doar doua saptamani pentru Half Ironman? Pare nebunie curata! Ai reusit sa te antrenezi suficient pentru concurs?

De fapt, eu incepusem programul asta de pregatire, in care incorporasem si alergarea si bicicleta cu cateva luni inainte pentru ca ma pregatisem pentru triatlonul celalalt. Aveam la activ cateva curse lungi pe bicicleta. Eram cat de cat ok si cu alergarea. Si atunci pentru mine, marele obstacol era inotul. Ca de obicei! Daca reuseam sa termin cei doi kilometri de inot, concursul parea realizabil.

In cele doua saptamani, n-am reusit sa fac mare lucru. De fapt, cand vine vorba despre orice triatlon, n-ai cum sa ingrasi porcul in ajun. In ultimele doua saptamani deja durata antrenamentelor trebuie redusa si se fac antrenamente de intretinere.

Dar cat timp ar trebui sa te pregatesti, in mod normal, pentru un Half Ironman?

Daca esti incepator (nu ai facut distante lungi, dar ai un triatlon clasic-doua la activ) este bine sa te pregatesti ca la carte, cel putin 6-8 luni de zile. Faci antrenamente aproape zilnic, exista mai multe programe de antrenament, depinde de ceea ce-ti propui – daca iti propui doar sa-l termini, daca iti propui un loc pe podium, antrenamentele difera. Iar pentru Ironman, antrenamentele ar trebui sa dureze in jur de un an.

De la un simplu triatlon la Half Ironman e o trecere foarte mare. Te-ai descurcat?

Am fost pe punctul de a abandona. Am facut un atac de panica in apa, a trebuit sa ma prind de linia de ghidaj si in momentul ala am inceput sa ma gandesc de ce m-am bagat in chestia asta. Efectiv nu mai voiam sa inaintez. La proba de inot e nebunie, oamenii trec foarte repede pe langa tine, se fac valuri, iti intra apa in gura, primesti maini in cap. Totul ti se deruleaza cu foarte mare viteza in cap, trebuie sa iei niste decizii foarte rapid si apoi trebuie sa te fortifici singur mental. Si atunci am avut un declic. Mi-am zis ca orice se va intampla, o sa continui. Am ajuns iar la capitolul rugaciuni, incercam sa ma motivez singura. Cand am terminat inotul, am simtit o bucurie imensa.

Sfatul meu pentru cei care participa la concursuri de anduranta este sa nu faca cum am facut eu. Trebuie sa-si ia un program cu un instructor, sa il urmeze, sa nu se supraoboseasca, sa nu exagereze si sa-si asculte corpul. Pentru ca sunt foarte multe riscuri de la accidentari la exces de oboseala si chiar imbolnavire.

Cititi, in continuare, cum a ajuns Roxana sa urce pe podiumul concursului IRONMAN!

Pages: 1 2