De ce suferim din dragoste femeie

Cel mai adesea, atunci cand ne intrebam de ce suferim din dragoste si cum de trecem de la bine la rau intr-o perioada foarte scurta, nu privim problema in adevaratul context si, implicit, nu putem sa gasim un raspuns.

Am primit recent o scrisoare de la o prietena, in care imi povestea ca a trecut prin cea mai dificila perioada din viata ei. O perioada indelungata a fost singura, dar in urma cu citeva luni a cunoscut pe cineva care parea partenerul ideal pentru ea si cu care a avut o comunicare perfecta. Dintr-o data, insa, relatia s-a incheiat fara niciun motiv clar si logic. De ce suferim din dragoste?

Intrebarea pe care prietena mea si-o punea era de ce anume este atrasa de astfel de relatii, avand in vedere ca nu era la prima experienta de acest fel si daca nu cumva era nevoie ca ea sa schimbe ceva in felul de a fi.

De ce suferim din dragoste?

In opinia mea, motivul pentru care suferim nu este pentru ca avem o problema sau pentru ca viata este dificila, ci pentru ca avem tendinta sa confundam anumite principii de baza ale vietii. Prietena mea spunea in scrisoare: ”mi-am deschis sufletul din dorinta de a invata si am sperat sa crestem spiritual impreuna, aratandu-i cat de mult il apreciez si facandu-l sa simta dragostea mea”.

Sunt cuvinte frumoase si sincere si sunt convins ca a spus exact ceea ce simte si crede, dar uneori ceea ce simtim si credem nu este intodeauna corect. Nu putem sa crestem spiritual impreuna cu o alta persoana.

De ce suferim din dragoste – Singuratatea in doi

Crestem spiritual cu noi insine, invatand din propriile experiente care apar in viata noastra. Nu avem nevoie de un partener pentru a creste spiritual si nici de a nu avea un partener pentru a creste spiritual. Crestem imbratisand orice experienta pe care viata ne-o aduce, cu sau fara partener.

Motivul pentru care prietena mea – si cei mai multi oameni – doresc un partener (in afara de forta innascuta de a procrea pentru continuarea speciei) si motivul pentru care ea si cei mai multi oameni doresc ca partenerul sa simta ca este iubit, este pentru ca ne simtim singuri cand suntem doar cu noi insine si dorim sa avem o companie pentru a ne simti mai bine. Adevarul este ca nu ne iubim partenerii de dragul lor, ci de dragul nostru.

Desigur, exista si un alt motiv imens pentru care cautam iubirea, si anume pentru ca atunci cand suntem indragostiti ne simtim intregi, impliniti, fericiti, plini de bucurie, luminosi si, de ce nu, multumiti. Si mai ales pentru ca este minunat si avem foarte multe de invatat de la o astfel de experienta. Aceasta stare este ca o fereastra de la care putem experimenta sinele nostru adevarat… cu amendamentul ca toate aceste stari minunate sunt imprumutate de noi din acea stare initiala si vor dura atata timp cat dureaza si dragostea, adica intre doua luni si doi ani. Nu este nimic neobisnuit in asta. Cei mai multi oameni din societatea noastra traiesc acelasi lucru. Si de aceea cele mai multe relatii fie nu functioneaza, fie creeaza mai mult nefericire decat fericire pe termen lung.

In cele din urma poate ca prietena mea este foarte norocoasa, pentru ca in loc sa dureze doi ani sau o viata intreaga sa isi dea seama de aceasta, a avut sansa sa isi dea seama mai repede de ce suferim din dragoste.
Nu este ceva usor de observat. Este nevoie de foarte mult curaj, pentru a vedea ca motivul pentru care „iubesti” pe altcineva ( am pus iubire in paranteze, pentru ca aceasta iubire la care ma refer aici nu este dragoste adevarata, dar este iubirea la care majoritatea oamenilor se gandesc ), este pentru ca simtim ca ceva lipseste in noi insine si speram ca prin gasirea altcuiva ne vom simti implinit.

De ce suferim din dragoste – Nevoia ne transforma in “cresetori”

Exista multe teorii, despre cum sa ai o relatie mai buna, cum sa gasesti dragostea perfecta, cum sa devii un mare iubitor, dar acestor teorii le lipseste esenta problemei. Acestor teorii le lipseste motivul pentru care suferim in relatiile noastre, si anume ca interesul nostru in iubire este cel mai adesea bazat pe nevoia noastra de a ne simti iubiti si nevoia nostra de a gestiona din afara ceea ce nu putem gasi inauntru.

Cand simtim ca ceva lipseste in noi insine, cu speranta de a gasi dragostea in alta parte, devenim atasati la obiectul iubirii. In momentul in care devenim atasati de obiectul iubirii, incepem sa ne temem ca il putem pierde. Daca apare sentimentul de frica vom pierde orice posibilitate de a fi ceea ce suntem cu adevarat si ajungem intr-o stare in care speram sa ramanem aproape de dragostea noastra. Devenim de fapt cersetori, cersetori de atentie, cersetori pentru a avea o companie, cersetori de iubire.

De ce suferim din dragoste. Cateva raspunsuri

Pentru mine, o relatie nu inseamna locul unde ne putem implini (asa cum este prezentata in mare parte in literatura si in filme). O relatie este un loc unde ne impartasim integritatea noastra, iubirea noastra interioara, libertatea noastra. Partajarea acestor stari nu este o necesitate, este ceva in plus care se adauga la implinirea vietii noastre. In opinia mea, atata timp cat traim cu speranta ca alta persoana ne poate darui fericirea, vom suferi o mare dezamagire. Probabil va dura citeva luni sau cativa ani, dar dezamagirea tot va veni.

Iubirea nu este in afara, in univers, sau in alta persoana, ci este ceea ce suntem noi. In ceea ce ma priveste, aceasta descoperire este cel mai important lucru din viata.
Pentru prietena mea, ceea ce cauta acum este iubirea, dar ar putea fi, de asemenea, un loc de munca, o aventura, mai multi bani, putere, faima, sau chiar alimente. Nu este nimic rau in aceste cautari, cu exceptia cazului in care sunt utilizate ca inlocuitori, ca agenti de umplere a propriului sentiment de goliciune.

Faptul ca ne lipseste intelegerea nu este o problema, ci o soapta prin care viata ne spune ca exista ceva fundamental care inca nu s-a realizat in noi acest lucru. Si acel lucru fundamental este descoperirea propriei noastre plenitudini interioare. Pentru mine cel mai profund sens al vietii noastre este realizarea acestei libertati.

© 2015 Carlos L’Abbate. All rights reserved.

Carlos L’Abbate s-a nascut in Argentina. In anul 1989, a parasit Buenos Aires, locul nasterii sale si a inceput sa calatoreasca pentru a cauta intelesul si raspunsurile la intrebarile legate de modul in care oamenii se raporteaza la viata si moarte. Carlos a calatorit foarte mult in aceasta perioada si a studiat mai multe tehnici ( in context formal si informal ) legate de corp si minte, precum si fundamentele de baza pentru arta si filozofie; psihologie si sanatate.
In urma cu 6 ani a venit in Romania, unde preda yogilates.
Informatii despre el gasiti pe site-ul lui: www.yogilates.ro