trecut
Sunt un rac veritabil. Sunt emotionala, sensibila, si mai ales, extrem de legata de trecut si de tot ce inseamna el pentru mine.
Mi-a fost mereu greu sa ma desprind de oamenii cu care am petrecut ani sau poate doar experiente impreuna, chiar si atunci cand nu mai aveam nimic in comun. La fel se intampla si cu lucrurile care nu imi mai foloseau, ba mai mult, ocupau prea mult spatiu in viata mea, dar de care tot nu puteam sa ma desprind.
Era ceva care ma tinea mereu legata, deveneam emotionala si nu puteam sa le dau drumul.
Le strangeam acolo si incercam sa imi fac spatiu pe langa ele sau sa ignor faptul ca acei oameni nu doar ca nu mai aveau nimic in comun cu mine, dar de cele mai multe ori nu imi mai faceau bine.
Ani de zile am strans mult si multe, pentru ca nu puteam sa renunt la trecut.
Mi-aduc aminte ca, la una dintre conferintele la care am fost in Croatia, m-am intalnit cu un speaker motivational, care ulterior mi-a devenit si prieten. Avea 65 de ani si era extrem de intelept. Adoram sa stau de vorba cu el, pentru ca avea o experienta de viata incredibila. Intr-o seara, ne-am intalnit exact dupa o discutie care m-a afectat profund, o discutie cu una dintre acele persoane cu care nu mai rezonam, dar de care imi era foarte greu sa ma desprind. Jason, pentru ca asa il cheama pe prietenul meu, m-a intrebat de ce nu pot sa ii dau drumul. Extrem de grabita, i-am spus ca ne leaga foarte multe lucruri, iar cand m-a intrebat care sunt acelea, spre surprinderea mea, am realizat ca imi era greu sa le enumar, oricat de tare m-as fi chinuit sa le gasesc.
Ca sa imi opreasca aceasta cautare, care parea ca nu duce nicaieri, m-a intrebat daca stiu care este de fapt lucrul care ne leaga cu adevarat, dupa care a continuat extrem de sigur pe el: trecutul.
M-am simtit bucuroasa ca am aflat raspunsul, dar si foarte trista. Mi se parea extrem de adevarat raspunsul lui, dar si foarte dureros.
Discutia mi-a adus aminte de unul dintre discursurile lui Osho, in care vorbea despre trecut. Este unul dintre acele discursuri care mi-au ramas in minte. Duritatea metaforei pe care a ales-o nu te lasa sa uiti atat de usor.
“Trecutul este ca un mort. Nu mai poti astepta nimic de la el, pentru ca este mort si nu iti mai poate oferi nimic. Ori de cate ori te intorci si vrei ceva de la el, o parte din tine moare.”
Ne e frica sa dam drumul trecutului pentru ca il stim, ne e familiar, nu avem surprize.
Nu ne place necunoscutul, ne sperie lucrurile noi si pe care nu le putem controla. Mintii ii place sa controleze lucrurile si de asta fuge de tot ce este nou.
Ani de zile am fugit de tot ce era nou, de la o coafura, un restaurant nou, o tendinta in materie de moda, activitati noi, ceva care m-ar fi facut sa ma simt inconfortabil. Nu imi placea schimbarea, ba chiar faceam tot posibilul sa raman acolo unde eram, pana cand viata se hotara sa schimbe ceva, fara sa ma mai intrebe.
Mi-a luat ani de zile sa inteleg ca nu pot evolua, ca nu pot ajunge in locuri noi sau sa am parte de experiente diferite daca sunt in aceeasi poveste mereu, in care fac aceleasi lucruri. Este evident ca nu poti obtine rezultate diferite daca faci acelasi lucru.
Practic imi retraim trecutul, poate cu mici modificari.
Am inteles cu greu ca daca nu fac eu schimbari in ritmul meu, sigur le face viata pentru mine in stilul ei, mult mai dur, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, tot va trebui sa evoluam.
La un moment dat, mi-am imaginat viata mea ca pe un autobuz plin, care calatoreste, si in care, pe traseu, se mai urca diverse persoane, dar din care nu coboara nimeni niciodata, pana cand ajunge sa nu mai fie loc sa mai intre alti oameni.
Daca vrem lucruri si oameni noi, trebuie sa ii lasam sa coboare pe cei cu care nu mai avem in comun, pe cei care ne-au insotit o perioada si care trebuie sa mearga in drumul lor.
Oamenii vin in viata noastra sa ne insoteasca pe tot parcursul ei, poate doar o perioada sau scurte momente, in care ne ofera niste lectii, pe care noi alegem daca le invatam sau nu.
Cred ca e greu uneori sa nu stii ce te asteapta dupa colt, dar mai cred ca este pierzator sa ramai in aceleasi povesti care nu te mai fac fericit, care te consuma si care nu iti mai pot oferi nimic.
Ceea ce stiu sigur este ca un lucru nou are cel putin 50% sanse sa fie mai bun decat cel pe care il traiesti si pe care il cunosti foarte bine, dar care stii in adancul sufletului tau ca nu iti mai poate aduce nimic.
Tu alegi daca vrei sa mori alaturi de trecut sau sa ai curajul sa mergi acolo unde iti doresti.
Pana la urma, viata este rezultatul alegerilor noastre, iar timpul nostru aici este limitat.