Bianca,

Multumesc pentru aprecieri.

Am sa-ti raspund aici pentru ca nu esti singura care mi-a adresat aceasta intrebare.
Sunt de 13 ani in domeniul asta si am trecut prin multe si am invatat enorm experimentand diverse. Marturisesc ca multi ani am suferit cumplit. De fiecare data cand anumite publicatii inventau cate un lucru, cand ma descriau in cele mai urate moduri posibile, cand imi atribuiau calificative greu de spus aici…pot spune chiar ca am lasat multi ani presa sa-mi inflenteze viata ceea ce acum mi se pare cumplit uitandu-ma inapoi.

Am citit despre mine de la cele mai groaznice lucruri pana la cele mai hilare sau greu de imaginat.
Imi aduc aminte de site-ul Big Brother. Era primul sezon al emisiunii care a creat o adevarata nebunie, iar forumul avea mii de utilizatori. Fiecare isi spunea parerea despre concurenti, invitati si bineinteles despre mine. Aici e partea cea mai “juicy”. Sute de comentarii stergeau cu mine pe jos. Aspectul meu fizic, prestatia mea sau alegerea invitatilor, indatorire care nu-mi apartinea, toate erau catalogate intr-un mod imposibil de reprodus. In fiecare zi se strangeau zeci de comentarii varsate de niste indivizi ascunsi in spatele unor id-uri false.
Zilnic eram intrebata de prieteni sau ziaristi cum pot suporta asta. Marturisesc ca nu a fost usor. A fost ca o scoala grea, dar foarte eficienta.

Intr-o seara m-am gandit sa “stau de vorba” cu acei utilizatori anonimi care imi reprosau lipsa de pregatire, discutiile seci si invitatii lipsiti de sare si piper ai emisiunii pe care o moderam in fiecare seara. Am deschis un topic legat de aceste nemultumiri in care i-am invitat sa se inscrie in vederea participarii la emisiune din dorinta de a avea niste invitati mai buni, conform celor spuse de ei. Stii cati s-au inscris? Din sutele de utilizatori nervosi si nemultumiti am primit doar 10 inscrieri. Stii cati au venit la emisiune? Doi. Doi invitati foarte draguti care au uitat de toate nemultumirile si problemele de pana atunci.

A disparut anonimatul, a disparut si “curajul” de a scrie mizerii.

“nu si-a tras-o cu ala, ma.”
“hai, ba, lasa-ma”
“äi venit aici sa aici sa ma impresionezi cu cracii astia si buzele siliconate?
“ce kilu’ meu vrei?
“manca-ti-as, lasa-ma in pace”
……si tot asa…..10 minute in care am zapat insistent din dorinta de a gasi ceva care sa imi capteze atentia.

Am fost dintotdeauna fascinata de Carnavalul de la Venetia. De mica mi se parea una dintre cele mai frumoase povesti, dintre acelea la care puteam sa construiesc finalul asa cum imi doream de fiecare data. La Venetia, cu ceva timp in urma am aruncat un banut si mi-am pus o dorinta: sa ajung intr-o zi la Carnaval. Se pare ca anul acesta o sa imi pot indeplini dorinta. Dar pana atunci am facut o repetitie:-).

-somnul este foarte important, mai ales cel inainte de ora 12; e cel mai sanatos
-nu pierd nopti in mod regulat
-evit alcoolul
-alerg zilnic intre 4-5 km

Sunt in aeroport. Astept imbarcarea impreuna cu ceilalti pasageri. Cineva ne anunta ca zborul are o intarziere de 30 de minute. Imi scot laptop-ul si caut ceva pe internet. Ma uit in jurul meu si vad acelasi lucru. Zeci de oameni cu laptop-urile in brate concentrati in fata ecraneleor luminoase. Aratam ca niste roboti programati sa astepte inca 30 de minute. Ma gandesc cum vom arata in 10 sau 20 de ani. Probabil ca vom comunica prin niste dispozitive implantate in noi. Deja comunicam mai mult prin intermediul internetului. Acum cateva zile am sunat o prietena. Nu o mai auzisem de mult timp. Am intrebat-o ce a mai facut, cum a fost de sarbatori, cum s-a distrat in vacanta. Raspunsul ei m-a blocat: uitate-te pe Facebook, am pus poze acolo. Aud raspunsul asta din ce in ce mai des. Am cont pe Facebook si recunosc ca sunt fericita ca am regasit multi oameni de care nu mai stiam nimic. Mi-a facut placere, dar nu concep sa-mi traiesc relatiile interumane pe net. Nu vreau sa aflu de pe facebook ce fac prietenii mei. Vreau sa-i aud si sa ma intalnesc cu ei. Desi e un paradox cred ca ajungem sa nu mai comunica stand prea mult pe net. Copiii nu se mai joaca. Ei stau si se converseaza pe Messenger. Daca as lasa-o, Maria ar sta ore intregi sa se converseze in acea cutiuta de pe ecranul luminos. Am fost curioasa sa vad ce vorbeste.
” ce fc?”
“bn. t?”
“bn si eu”
“m-am uitat la un film”
“eu stau”
…..si conversatia continua asa inca 20 de minute…
Suntem anuntati ca incepe imbarcarea…a trecut repede timpul…Computerul a facut asta…

Mi-a placut sa ma joc. Mi-a placut sa imi aduc aminte cum era la inceput.
Imi amintesc prima sedinta foto. Am facut-o cu un bun prieten care era foarte mandru ca tocmai isi cumparase un aparat de fotografiat dupa ce ce stransese bani un an de zile pentru el. Ne-am dus intr-un parc fara nimic aranjat, fara machiaj, fara styling de par sau haine speciale. Eram doar fericiti ca o sa experimentam. Era frig. Nici eu nu stiam prea multe, doar ce ma mai prostisem prin oglinda sau ce vazusem prin filme, iar el facuse cateva poze din joaca. Dar acum ne doream o adevarata sedinta foto si bineinteles fotografii frumoase. Am facut cateva ore, am inghetat din dorinta unui rezultat bun.  Cred ca am tras cateva filme ca asa era pe atunci. Am gasit pozele de curand cand m-am mutat. Mi-a facut placere sa-mi amintesc. Din multitudinea de fotografii stiu ca mi-a placut foarte mult una singura….dar cu siguranta nu am sa uit nicioada acea sedinta foto. A fost un inceput bun pentru amandoi.

Zilele trecute unul dintre prietenii mei pasionati de fotografie si-a cumparat un aparat profesionist. Dupa ce mi-a povestit foarte pasionat despre cum i-ar placea sa faca poze, amandoi ne-am gandit la acelasi lucru: o sedinta foto. Asa ca ne-am propus sa ne jucam asa cum m-am jucat in urma cu multi ani. Pentru mine a fost diferit, dar entuziasmul lui m-a facut sa am toata rabdarea din lume. Asa ca m-am intors la o sedinta foto fara nimic aranjat…doar eu, el si aparatul foto… Aceasta este rezultatul. 

In seara asta am iesit cu un prieten vechi la masa. Era de-a dreptul surprins de pofta cu care am mancat cele 2 felii de foccacia. Dupa salata pe care am comandat-o, recunosc ca am mancat si o tarta incredibila cu mere coapte. Roxana mi-o laudase toata ziua asa ca nu am putut sa rezit. MI-NU-NA-TA!!!
Prietenului meu, in continuare nu ii venea sa creada. Foccacia, salata si dulce la ora 10 seara?! Da. Asta am avut pofta sa manac in seara asta…Nu-I un capat de tara atat vreme cat nu se intampla zilnic. Trebuie sa ne bucuram de viata, sa ne delectam cu tot ce e mai bun fara sa fim la extreme. Maine sala, multe salate, sucuri naturale si gata. Suntem oameni, nu roboti!:-)

Cred ca unii s-au cam speriat de cele cateva idei pe care le-am postat. Nu este neaparat regimul meu alimentar zilnic. Au fost doar cateva sugestii tinand cont ca unii dintre voi au spus ca nu exista prea multe feluri de mancare. Exista si mai multe, iar eu mananc evident si alte lucru.

Si da,  bineinteles ca manac si dulciuri si cartofi prajiti (doar foarte putini:-))…bineinteles ca daca simt nevoia sa mananc ciocolata am sa manac….atunci cand iti interzici lucruri apare o dorinta imensa de a le manca…E foarte important sa existe un echilibru. Eu manac sanatos, urmand niste reguli, dar nicioadata nu fac ceva care sa ma frustreze. Mai evadez din cand in cand in paradisul culinar, dar cu promisiunea sa nu o fac prea des.

Nu mi-am propus sa fac o carte de bucate, dar o lista tot trebuie daca vreau sa raspund intrebarilor voastre legate de ceea ce manac.

Dimineata:

-musli+seminte crude de tot felul (migdale, seminte de floarea soarelui, dolvleac) +prune uscate….cu lapte de soia

-fructe

-uneori un ou fiert

Pranz:

-Supe de legume, ghimbir, rosii, linte, salata, loboda…

-paste, orez cu legume, cu ciuperci si rosii uscate, cuscus cu legume, avocado umplut

-salate diverse -de spanac, de brocoli, de avocado, de legume, tabbouleh

-legume la gratar, marinate, fierte, rulouri de vinete umplute cu rosii, hummus

Seara:

-salate, legume, peste uneori….

Sunt doar cateva idei din care poti sa-ti faci un meniu excelent si hranitor.

La sfarsitul anului trecut , prietena mea, Roxana mi-a cerut o lista cu cateva dorinte…As fi putut scrie o pagina intreaga, dar m-am rezumat doar la cele care mi-au venit imediat in minte. Spuneam ca imi doresc sa invat sa schiez. De ani de zile, prietenii mei, dar mai ales partenerul de viata voiau la schi. N-am mers niciodata. Avand mereu la dispozitie numai 2 saptamani de vacanta am ales intotdeauna locurile calde. Acum sunt fericita ca am dechis sa infrunt frigul si cazaturile. La inceputul anului am fugit cateva zile la munte unde am invatat cat de cat sa fac niste cristiane de care sa nu-mi fie rusine:-). De abia astept sa mai gasesc cateva zile sa merg din nou la schi.
Desi nu era in lista mea de dorinte, de azi m-am apucat de tenis. Am facut ceva vreme in copilarie, dar nu mai tineam minte mare lucru…
M-am decis sa invat. Cat mai multe lucruri din cat mai multe domenii.

Ador sa privesc chipurile oamenilor. Imi place sa le analizez, sa ma intreb la ce se gandesc….
In vacanta, el mi-a atras atentia…

Beauty tips

-in fiecare dimineata ma spal cu apa termala de la frigider
-in perioada rece folosesc crème de corp mult mai grase
-beau cel putin 2 l jumatate de apa/zi
-iau in fiecare zi 1 g de vitamina C, cel mai bun antioxidant

va urma