Indiferent de locul unde traiesti sau unde lucrezi, cu siguranta esti inconjurata de produse din plastic. Sunt obiecte usor de manevrat si practice, de aceea le utilizam tot mai des. Nu mai amintesc factorul pret. Totul ar fi perfect, daca oamenii de stiinta nu descopereau legatura infioratoare: cancerul si plasticul.

Ce au in comun acestea? Raspunsul este compus din toate substantele chimice din care este fabricat plasticul. Studiile arata ca bisfenolul, dioxina, polietilena, PVC-ul, polipropilena, poliesterul au potential cancerigen. Deci cancerul si plasticul fac subiectul multor cercetari efectuate chiar in acest moment. Sunt o multime de dovezi care indica vinovatia plasticului privind dezvoltarea cancerului in organism. Cum se poate intampla asa ceva si mai ales cum putem preveni imbolnavirea, ne spun si cei de la breastcancer.org.

Studiile in domeniu sugereaza ca toate, dar absolut toate produsele din plastic pot degaja chimicale atunci cand sunt zgariate sau incalzite. De asemenea, oamenii de stiinta atrag atentia ca obiectele care contin bisfenol A (BPA), des utilizate in bucatarie, pot favoriza aparitia si multiplicarea celulelor maligne in corp.

BPA este un estrogen slab de sinteza, care se gaseste in multe produse rigide din plastic, cum ar fi biberoane, recipiente, dar si pe partea lucioasa a chitantierelor de la casierie (acesta stabilizeaza cerneala). Pentru ca are o activitate similara cu cea a estrogenului, bisfenolul dezechilibreaza activitatea hormonala din organism. Acesta poate imita sau poate bloca functia hormonului estrogen, dar si a altor hormoni din corp si poate crea un mediu favorabil aparitiei cancerului mamar.

Mai mult, bisfenolul pare sa afecteze activitatea cerebrala inca din pantecul mamei. In anul 2011, o cercetare a scos la iveala ca gravidele cu o concentratie mare de bisfenol in urina sunt expuse riscului de a avea fete predispuse sa sufere de ADHD (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie), anxietate si depresie. Simptomele incep sa apara, conform studiilor, inca de la varsta de trei ani. Inca nu este clar de ce baietii nu sunt afectati in aceeasi maniera.