Am sentimentul ca toata lumea e prietena cu toata lumea. Sunt “prieteni pe Facebook” si asta pare de ajuns. Oamenii au ajuns sa creada ca sunt prieteni doar pentru ca vad pozele cu mancare pe care le posteaza pe retelele de socializare. Cei mai multi nu mai au rabdare sa afle cine e celalalt cu adevarat – e suficient sa stie unde si-a dat check-in si cui a dat Like, ca sa considere ca stie realmente cine e acel om.

Social media ne-a indepartat de noi si ne-a facut incapabili sa cream relatii profunde. Ne exprimam sentimentele prin emoticoane. Limbajul pe care il folosim e redus la Like, Wow, HaHa.

Cu oameni pe care ii stim de cateva luni, devenim (aparent) intimi. E un timp foarte scurt. In ani de zile nu ajungi sa cunosti cu adevarat un om si totusi pare ca suntem cu totii legati unii de altii, ne “aniversam” prieteniile de pe Facebook cu oameni pe care nu i-am intalnit niciodata in viata reala.

Ne-am cunoscut repede, ne despartim repede! Pentru ca nu ne-am cunoscut cu adevarat, de fapt!

“Cum a fost in vacanta?”

“Uita-te pe Facebook ca am pus poze!”

Va e cunoscut acest dialog? El rezuma exact modul in care am ajuns sa ne comportam.

Cand vrei sa te vezi cu prietenii tai, nu-i asa ca oamenii stau cu ochii in telefon, uitandu-se ce fac cei de pe Facebook, nu cei de la masa?

Tot acest comportament e generat de incapacitatea de a ne conecta cu adevarat si de a fi prezenti.

Mi s-a intamplat si mie – ma intalneam cu prietenii si stateam pe Facebook, ignorand oamenii langa care eram. Totul pana cand am inteles ca nu pot face asta daca vreau sa am relatii de prietenie adevarate!

Daca am ales sa ma intalnesc cu cineva, vreau sa aflu despre el, nu sa vad ce fac ceilalti!

Stiti, inainte, cand ceva se strica – de la lucruri, la relatii – oamenii incercau sa repare. Acum, oamenii inlocuiesc. Consumam repede, vrem totul acum, totul adica si oameni, si fapte. Din ce cauza? Din incapacitatea de a fi vulnerabili si de a ne lasa sa fim vazuti cum suntem, cu sentimentele noastre reale.

Toata comunciarea e la nivel superficial: ce am mancat, unde am fost, ce am vazut. Din imagini ne construim un zid in caruia ascundem bine emotiile si sentimentele. Ne camuflam in spatele newsfeedului, ne cream un personaj fericit, care are o viata WOW, pentru ca, de fapt, nimeni nu se mai uita in ochii nostri ca sa ne intrebe ce facem. Stie toata lumea de facem, vede pe Instagram.

Dar cum ne simtim? Avand in vedere ca toate instantaneele sunt regizate (sic!), nu mai stim ce e adevarat si ce nu, ce nu are filtru. “No filter” e doar un hashtag, nu o realitate!

Exista viata si cand ai telefonul inchis

O relatie se constuieste in timp, cu multa onestitate, atata fata de tine, cat si fata de celalalt.

Stiti ca exista oameni care au conturi de Instagram duble, vieti duble, unele “pentru familie”, altele pentru… restul? Cum sa ai pretentia ca poti avea o relatie autentica cu un om, cum sa crezi ca il cunosti pe de-a intregul, cand el insusi nu e un intreg, ci o multitudine de roluri pe care le joaca in functie de audienta…

Vrem sa consumam totul acum, totul se petrece pe repede inainte. Nu putem sa mergem in profunzimea relatiilor, sa ne conectam cu adevarat la nivel emotional cu un om pentru ca nu avem rabdare. Superficial inseamna repede. Adevarat inseamna incet, treptat, profund.

Opreste internetul si gandeste-te ce fac prietenii ta. Daca nu te-ai uita la pozele pe care le posteaza, ai sti ce mancare le place, in ce locuri merg, cand e ziua lor si cu cine le place sa-si patreaca timpul? Ai sti cine sunt daca nu te-ai uita in telefon? Sentimentele inca nu pot fi fotografiate. Doar observate, intr-o intalnire adevarata, privind ochi in ochi!

Stiti cat conteaza cele cinci simturi in tot acest proces?

Foto: Alexandru Rosieanu