1Gasisem la un moment dat o imagine simpatica cu un citat si mai simpatic, dar si foarte adevarat in cazul meu – “Viata este mult mai interesanta in mintea mea”. Asa si eu.
Iubesc viata, imi place sa o traiesc cu bune si rele, iar faptul ca visez foarte mult nu este o metoda prin care incerc sa fug de realitate. Visez cu ochii deschisi la ce vreau sa realizez cand ies pe usa casei, la proiecte, locuri si oameni pe care vreau sa ii cunosc. Asa ca deconectarea de la lumea exterioara este un fel de pauza in care ma alimentez si revin cu forte si idei noi de aplicat in exterior.
„Trusa de prim-ajutor” care o ajuta pe Jenna Dewan sa-si invinga anxietatea si sa se simta fericita
FRICA DE FRICA
Insa a venit un moment cand lumea mea frumoasa a fost invadata de frici. Frica de a sta singura in casa, frica de a merge singura pe strada, frica de a nu mi se face rau si nu este nimeni sa ma salveze… frica de frica. Toate astea adunate duc la o forma acuta de anxietate. Am simtit frica din plin, o frica nejustificata, o frica care aparea cand imi era lumea mai draga… din senin. Imi era frica sa locuiesc in propria mea casa, in care locuiam deja de 5 ani si in care apucasem chiar sa locuiesc singura un an de zile.
Era absurd. Insa efectiv nu reuseam sa imi linistesc gandurile atunci cand imi invadau mintea. Cel mai rau era cand ramaneam singura peste noapte. Ideea de a dormi singura ma termina psihic. Si nici macar nu imi era teama ca intra cineva peste mine, nu stiam exact ce ma speria asa rau.
Dupa un an in care frica mi-a controlat trupul si viata, in care nu am mai simtit bucurie, am inceput cautarea. Trebuia sa gasesc ceva care sa ma scoata din cosmarul pe care il traiam. Terapia a fost prima. M-a ajutat in trecut, era normal sa ma ajute si acum. Doar ca nu a fost cum ma asteptam. Ma ajuta, dar parca nu cat as fi vrut eu. Aveam nevoie de ceva care sa actioneze si mai rapid.
Cu ce invatasem la terapie si cu informatiile din carti, reviste si interviuri cu psihologi, am reusit sa obtin acel ceva care mi-a imblanzit anxietatea. Acel ceva se numeste PREZENT. Pana sa inteleg cum functioneaza treaba cu prezentul, mereu ma gandeam: “cum sa traiesc in prezent, cand prezentul e cel care imi face rau?!”. Problema era ca prezentul pe care il traiam era cel din capul meu, nu era real.
CUM AM SCAPAT DE ANXIETATE
Realitatea este ce se intampla afara. Pe mine asta m-a linistit. De fiecare data cand simteam frica si atacul de panica cum se apropie, incepeam sa constientizez ca locuiesc intr-un bloc cu multi vecini – deci nu sunt singura. Ca indiferent de ora, masinile nu se opresc din a circula, iar daca incetez din a-mi mai asculta gandurile, as putea chiar sa le aud motorul. Ca exista magazine non-stop chiar in apropiere de mine unde pot merge oricand. Ca am un telefon pe care il pot folosi pentru a anunta pe cineva daca imi este rau. Ca am prieteni si o sora care locuiesc la 2 blocuri distanta de mine. Ca undeva in centrul orasului oamenii sunt in baruri si la terase. Ca pe Instagram sau Facebook pot sa gasesc la orice ora o cunostinta cu care sa vorbesc, care sa imi tina de urat.
Acest detaliu minor din locuinta ta poate sa-ti accentueze anxietatea si oboseala
Mi-am facut un obicei din a deschide fereastra si de a petrece minute in sir tragand aer in piept si admirand peisajul. Poate ca nu este cel mai frumos peisaj, dar este un camp imens cu multa verdeata, o strada, alte blocuri in apropiere si aud un zumzet care ma anconreaza intr-un prezent care ma face sa zambesc. Aud o usa de masina care se tranteste, un vecin care vorbeste ceva mai tare la telefon atunci cand intra in bloc, un raset sau tipat de copil, un latrat, o sirena de pompieri, un motor de motocicleta… si toate astea ma ancoreaza in prezentul real. Iar daca ma aflu intr-un loc care nu imi place, plec.
USOR DE SPUS, GREU DE FACUT
Este frumoasa viata din mintea mea, cea pe care eu mi-o conturez, dar este atat de frumoasa viata de afara, viata reala. Sa traiesc in prezent ma ajuta sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce am. Am totul. Nu imi lipseste nimic, chiar daca sunt intr-o continua cautare de… senzational. Vreau mereu sa se intample lucruri in viata mea. Imi amintesc sa ma opresc, sa respir profund, sa zambesc si sa imi las mintea inundata de frumos.
S-ar putea sa gandesti: “Da, e usoara teoria, e usor sa dai un sfat.”. Si ai dreptate. Dar incearca! Ancoreaza-te cat poti de puternic in prezent si vezi daca mai ai timp sa te gandesti la altele. Un prezent in care te minunezi si te bucuri de lucrurile marunte (da, incearca si obiceiul asta “banal”), respiri aerul, bei foarte multa apa si iti alimentezi gandurile cu idei indraznete si planuri marete. Eu asa imi petrec timpul de cativa ani zilele. Si functioneaza.
Foto: Pexels.com
