Sunt foarte multi ani de cand o cunoastem pe Tatiana Ernuteanu, mereu o prezenta ce nu poate trece neobservata. Cu un look plin de farmec si nostalgie, intotdeauna cu o atitudine distanta, dar seducatoare, Tatiana gliseaza cu delicatete, dar cu asumare prin viata. A debutat in poezie in anul 2020, iar acum este la cel de-al treilea volum de poezie lansat. Si nu doar poemele ei dau masura intensitatii personalitatii ei, cat si colajele sau broderiile manuale, pe care le face. Tatiana este o emotie din cap pana in picioare, un prototip al femeilor din alte vremuri si un free spirit. Am stat de vorba cu ea pentru a afla cum vede o poeta ca ea azi viata. Sentimental Scara C (Ed. Eikon) este cel de-al treilea volum de poezie publicat si cel mai recent. Spune-ne cateva insights despre el? Acest volum este unul de poezie experimentala. Dar, in acelasi timp, si o invitatie la o participare afectiva a cititorului deopotriva prin familiar, cat si prin anonimitate. Pentru a fi si mai aproape de adevar, paginile scrise sunt de fapt niste diapozitive ale experientelor/experimentelor mele, pe care le-am privit in raport cu explorarea corpului, examinand astfel dominatia emotiilor. Este primul volum care ofera si o componenta grafica realizata in exclusivitate de mine. Imagini cu colaje, prints, broderii pe panza, carti postale and others stories. Ce te inspira in poeziile tale? Am un blue feeling nativ. Daca as fi trait in alte vremuri, cand femeilor li se permitea sa planga fara motiv, sa sufere intr-o rochie fara spate si dresuri cu dunga, pe o banca in parc sau sa se manifeste adolescentin cand li se ofera ciocolata, probabil ca altfel mi s-ar fi arata viata. Pe scurt: nesansa, lumina rosie, sordidul, proximitatea, care in cazul meu naste nevoi care dor, vremea inchisa ca mine, culoarea albastru, muzica sunt cateva dintre cele care ma inspira. Esti femeie si inca una frumoasa. Cat de greu ti-a fost sa fii luata in serios in viata, in cariera, in lumea literara? Multumesc. Riscand sa para ca ma plang, ceea ce de fapt si fac, nici acum nu sunt prea luata in serios. Aspectul fizic mi-a deservit. Din liceu, am fost un subiect al controverselor. Desi eu am fost o adolescenta foarte cuminte. Nu ieseam, nu beam (nici acum nu o fac), nu eram si nu sunt accesibila, eram complet neprietenoasa. In club am mers prima data in facultate. Cu toate astea, nu stiu ce barfe si legende nu s-au spus despre mine. Cam asa e si azi. Macar azi poti spune ca modul meu de exprimare liric si vizual, sa spunem ca ar putea fi conotat intr-un anume fel, prost fel, de altfel. Ce sa spun, schimb putin cuvintele lui Shakespeare si zic: usuratate, numele tau e femeie! Cam asta e mesajul pe care pare ca ni-l tot comunica societatea masculina astazi. Dar asta mi se intampla doar pe teritoriul Romaniei, in afara tarii, unde imi sunt publicate poemele si colajele, lumea are o gandire lipsita de patternuri pline de prejudecati. Esti o persoana sociabila, te deschizi usor oamenilor? Esti selectiva sau preferi solitudinea? Nu sunt deloc prietenoasa. Cei cativa prieteni, care stiu clar cine sunt, imi spun ca am ajuns insuportabil de selectiva, de sensibila, de interpretativa, si ca par chiar nesuferita. Nu fac asta din infatuare, ci pentru ca ma lezez usor, dar si pentru ca vreau in jurul meu oameni care sa aiba disponbilitatea de a ma face sa ma deschid, fireste ca si afinitati si rabdare si multa tandrete. Altfel, nu pot. Sunt asadar selectiva, dar nu ca sa fac pe interesanta ca n-am facut asta nici in terbilismul de la 14 ani, ci asa cum am spus pentru ca am nevoie de niste lucruri ca sa pot functiona. Partea buna, ca trebuie sa o zic si pe asta, daca stii sa ma apropii, ofer foarte mult. Ce apreciezi/ce cauti la cei din jur? Tandrete, pasiune, onestitate, empatie, lipsa orgoliului, naturalete, atentie, atmosfera. Pe langa faptul ca esti poeta si publicist esti si artist de colaje? De unde pleci in realizarea unui colaj? Colajul este pentru mine un poem. Plec de la stare asociata cu anumite elemente, la nivel subconstient, rezultand o vignette a intimitatii. Lucrez doar pe nivelurile senzoriale, niciodata doar pe cele esetice. Care sunt artistii tai favoriti from all the time? Meret Oppenheim, Joseph Kosuth, Cocteau, Baldessari, Louise Bourgeois, Jenny Holzer, Sol Le Witt, Kay Rosen, Kenne Gregoire si inca foarte multi. Pentru ce traiesti? O sa-ti raspund cu doua versuri din Gurevich : Desire doesn’t change not your satus not your age. I wanna feel, I wanna feel more. Daca i-ai spune ceva Tatianei adolescenta cum ar suna? Ca e ok sa fii chiar si in dezacord cu timpul tau. Vor exita oameni care sa te placa si sa te accepte asa. De ce lucruri ai nevoie ca sa fii bine cu tine? Pacea interioara. Libertate. Patima Ce nu poti ierta la un om? Nerespectarea cuvantului si minciuna. Cu mine nu poti nici macar sa spui chestii in gluma ca vei face, fiindca eu ma astept sa faci ce spui, investesc oamenii cu multa incredere si apoi ma dezamagesti Ce planuri ai? In curand, o expozitie de colaje. Writer: Facebook: Instagram:
