Vampirii energetici. De ce nu e de glumit cu ei

1
De Andreea Raicu
26 mart. 2015

Nu trebuie sa fiti niste mistici infocati si nici fanii lui Dracula ca sa recunoasteti vampirii energetici, cauza multora dintre problemele zilnice!

Pentru el totul e groaznic! Serviciul e un calvar. Munceste prea mult, nu e apreciat si, oricum, orice s-ar intampla, nu o sa fie bine. Nu are timp sa stea cu familia, chiar daca si familia… ohhh, numai necazuri ii face! Parintii sunt irascibili, iubita e mofturoasa, copii nu are, dar daca ar avea, cu siguranta l-ar stoarce de puteri. Si asta e o tara in care sa-ti cresti copiii? Cata birocratie presupune mutarea in alta tara…Ufff…
Da, deci, toata lumea trage de el, cu totii ii dau cate o responsabilitate si pentru ca el e mereu amabil si dragut, cu cat rezolva mai multe probleme, cu atat ii sunt date altele.

Vampirii energetici se hranesc cu propriul pesimism si sunt “contagiosi”

Si tu ce faci, nu asculti ce zice? Ai si tu probleme? Ale lui sunt mai mari! Sunt mai importante si mai grave. Mereu. Prietenii nu mai sunt ce au fost. Nimic nu mai e ce a fost. Totul e negru, negru, negru.
Nu, nu are nicio boala grava. Nu are nici macar o boala superficiala… Dar daca va face una?!? Da, parintii sunt bine, dar au imbatranit si le e greu si trebuie sa le duci mereu grija. Da, si masina e in regula, si casa, si cainele, si pisica, si floarea din glastra, si menajera, si copilul menajerei, si instalatorul.
Da, toti sunt bine. Doar el nu! Muzica e prea tare sau prea incet, banii nu sunt suficienti, prima iubita pe care a parasit-o nu l-a mai sunat anul asta de ziua lui, strazile sunt pline de gropi, cura de slabire nu da rezultate, gogosile cu ciocolata nu mai au acelasi gust, amicii nu ii inteleg framantarile interioare – care e sensul vietii? Sigur e unul gresit! – nu stiu cat de macinat e, cat de tulburat, ce om apasat de toate, dar de absolut toate nenorocirile din lumea asta.
Ti-a mai povestit asta o data? De fiecare data cand va vedeti, de fapt, nu-i asa? E grav, e trist, e important tot pomelnicul lui de plangeri.

Vampirii energetici. Optimism versus pesimism

Probabil v-au amuzat randurile de mai sus. Daca nu ar fi de plans chiar ca am putea sa radem, dar situatia se rezuma, de fapt, la o concluzie mai simpla. Omul ipotetic pe care l-am pomenit face parte din categoria celor pe care sunt sigura ca i-ati intalnit deja: vampirii energetici.
Nu e o parabola, e o realitate. Nu trebuie sa credeti in ezoterism, misticism sau spiritualitate. Toate fiintele vii au o doza de energie si modul in care se face tranferul de la una la alta ne influenteaza zi de zi.
Vampirii energetici sunt cei care ne capuseaza zambetele, buna dispozitie, optimismul. Sunt niste victime perpetue – sufera de mania persecutiei – si se hranesc cu propriul pesimism.
Din cand in cand ma mai intalnesc si eu cu astfel de persoane. La inceput ma straduiam sa ii inteleg. Voiam sa ii ajut, cautam solutii pentru nesfarsitele lor greutati, dar niciodata optimismul meu nu tinea pasul cu pesimismul lor.
Dupa fiecare astfel de intalnire ajungeam acasa secata de puteri. Ma simteam obosita, ma durea capul, eram agitata si nu ma puteam linisti.
Cauza e puterea raului de a se regenera in oamenii care nu-si doresc binele, de fapt. Da, stiu ca exista probleme care ne dau viata peste cap! Sunt constienta ca ne lovim mereu de situatii cu care nu suntem confortabili si ca avem o multime de lucruri pe care am vrea sa le schimbam. Dar cum ar fi sa incepem cu totii sa ne plangem? Sa asteptam, sa adunam in inima toata amaraciunea si cum prindem pe cineva, dornic sau nu, sa ne asculte, cum sa incepem sa ne varsam amarul pe umerii lui?
Lumea intreaga ar fi un cor de bocitoare pentru ca lumea intreaga are probleme! Nu am rezolvari pentru fiecare dintre ele, dar stiu sigur ca nu trec daca ne plangem intruna de ele. Si mai cred si ca nu poti ajuta un om daca el nu vrea asta. In zadar m-am straduit sa salvez din oceanul nemultumirii vampirii energetici. Ei nu voiau sa fie salvati, voiau doar sa mai traga pe cineva dupa ei.
Va lansez o provocare: cand aveti probleme – pentru ca stiu ca le aveti, sunt in aceeasi situatie – incercati sa nu le invocati mai mult de o data pe zi! Da, stiu ca e greu si ca e nevoie de o disciplina a mintii fantastica, dar e foarte sanatos. Cu cat dai mai multa importanta unui lucru, cu atat el iti monopolizeaza viata. E o chestiune de optica: priviti spre bine si el se va mari. Priviti spre rau si o sa fie rau.