O zi pentru femeile care ne-au fost mereu aproape

Nu-mi place cuvantul „varstnice”, pentru ca femeile la care ma gandesc in ziua asta sunt, de cele mai multe ori, atat de tinere in suflet incat ma fac sa rad, sa ma mir si sa ma simt eu cea batrana. Au curiozitate, umor, planuri si o pofta de viata pe care multe dintre noi o pierdem pe drum, prinse in graba si in obligatii.

Asa ca eu as numi-o altfel: ziua in care le multumim femeilor care ne-au ajutat sa devenim cine suntem astazi. Mamelor noastre, bunicilor, matusilor, femeilor care ne-au fost aproape cand nu stiam incotro s-o luam.

Si ma gandesc la ceva ce vad atat de des in jurul meu. Le sacrificam tocmai pe ele. Pentru ca stim ca ne inteleg. Pentru ca ne iarta. Pentru ca au fost mereu acolo, iar pe cine a fost mereu acolo ajungem sa-l tratam ca si cum va fi acolo pentru totdeauna. Le raspundem scurt la telefon, pentru ca „suntem pe fuga”. Le spunem „trec duminica viitoare” si duminica viitoare devine luna viitoare. Iar lor le ajunge ce ramane din noi la sfarsitul zilei: oboseala, graba, un „da, mama, stiu” spus fara sa ascultam pana la capat.

Dar tocmai ele merita cel mai mult. Au muncit, au indurat si au iubit in vremuri in care nimeni nu le intreba ce isi doresc. Si de multe ori nici acum nu cer nimic. Spun doar „lasa, ca inteleg, ai treaba”.

In urma cu ceva timp am constientizat ceva important. Imi fac mereu timp pentru mama, indiferent cat de obosita sunt, cat de plina a fost ziua sau cat de multe mai am de facut. Nu pentru ca asa trebuie, ci pentru ca nu vreau sa ma gandesc intr-o zi ca n-am facut-o. Timpul nu ne anunta cand se termina, iar „mai tarziu” e o promisiune pe care nu o putem tine mereu.

Asa ca te invit ca saptamana asta sa faci un lucru mic. Sun-o pe femeia care a fost acolo pentru tine, fara un motiv anume. Intreab-o cum era la 20 de ani, ce visa, de ce s-a indragostit. Ascult-o pana la capat. Bucura-te de rasul ei si de faptul ca inca puteti sta la aceeasi masa. Si spune-i cat a insemnat pentru tine, cat e aici si te poate auzi.

Si poate o scoti in oras la plimbare, la un sepctacol, la o cina sau, de ce nu, la AMALIN.

Cu drag,
Andreea