1Avand in vedere ca si pentru mine – la fel ca pentru multe alte femei care-si poarta oboseala ca pe o insigna de onoare – si relaxarea a devenit, in timp, inca un task de bifat, cand am ajuns la Amsterdam pentru relansarea gamei The Ritual of Ayurveda de la Rituals, recunosc ca eram usor sceptica. Nu fata de brand si promisiunile sale, evident, cat fata de ideea asta de „hai sa te relaxam”, „hai sa-ti aratam ce e ala self-care bine facut”. Pentru ca, daca e sa fiu complet sincera cu voi, nu mai sunt foarte usor de relaxat. Oh, dimpotriva. Din fericire pentru mine, pe cat de incapatanata ma arat uneori, pe atat sunt de deschisa sa mi se demonstreze contrariul, sa mi se arate ca gresesc. Despre asta au fost aceste 48 de ore in Amsterdam. Despre scepticismul meu, dizolvandu-se usor in parfum de trandafir indian. Dar hai sa o luam cu inceputul, ca am multe de povestit.
Prima senzatie pe care am resimtit-o a fost una foarte simpla si foarte rara: ca nu trebuie sa grabesc nimic.
Ne-am cazat la Hotel De L’Europe, un loc atat de frumos incat, la un moment dat, m-am surprins gandindu-ma foarte serios daca exista vreo metoda legala de a ramane acolo pentru totdeauna fara a ridica suspiciuni. Nu exista, I googled it. Stii genul ala de loc care nu incearca deloc sa te impresioneze, pentru ca stie deja ca o face: cladire din secolul XIX, Amstelul fix in fata, sticla de Ruinart in mini-bar (sunt superficiala, stiu). Pe pat, pe birou, in baie, erau toate produsele din gama The Ritual of Ayurveda, asezate frumos, dar fara sa para ca ma asteaptau neaparat. Mai degraba ca si cum mi-ar fi spus: noi suntem aici, whenever you’re ready. Si cred ca ala a fost primul moment in care mi-am dat seama ca tot tripul asta o sa fie mai putin despre „uite ce frumos e” si mai mult despre „uite cat de bine se simte”.
Am deschis unul dintre produse aproape din reflex. Gelul de dus spuma, evident – cu el a inceput relatia mea cu Rituals, acum multi ani de zile. Mirosul ala… nu stiu cum sa explic fara sa romantez sau sa o dau in sentimentalisme, dar are ceva foarte rotund in el. Trandafirul indian nu e dulce in sensul clasic, nu te loveste. La fel cum nici migdalele dulci nu sunt gurmande in sensul clasic. Toata combinatia e mai degraba calda, linistitoare, aproape ca o prezenta. Si asta e ceea e ma atrage atat de tare la The Ritual of Ayurveda: faptul ca nu se da peste cap sa te energizeze, sa te impinga, sa te „trezeasca”, ci mai degraba te duce intr-un echilibru foarte soft fara sa te traga de maneca nici macar o secunda.
Te invita sa stai, nu sa faci.
Din camera de hotel am aterizat la House of Rituals, un fel de concept store slash cafenea si cofetarie slash spa care-ti rezolva pana si micile tensiuni pe care majoritatea dintre noi am ajuns sa le consideram normale, parte din viata. Am testat doua tratamente: Hydro Massage si Mind Oasis. In primul stai pe un fel de pat cu saltea de apa care te maseaza ceva divin, in timp ce fata si decolteul sunt inundate de lumina rosie pentru beneficii antiaging. Chef’s kiss, loved it. Mind Oasis e o combinatie interesanta de meditatie si masaj. Full disclosure, n-am fost niciodata genul care se pricepe sa „mediteze bine”. De fiecare data cand am incercat am simtit ca fac ceva gresit, ca nu ma relaxez corect, ca mintea mea nu coopereaza, ca nu ma pricep la a nu face nimic. In timpul sedintei de Mind Oasis am fost cel mai aproape de cum imi imaginez eu ca se simte meditatia. Poate si pentru ca tot ce trebuie sa faci e sa te intinzi – tehnologia face restul: sunet, vibratii, pozitia de zero-gravity in care corpul nu mai simte greutate si creierul intelege, in sfarsit, ca poate sa lase garda jos. Salteaua de la Mind Oasis poate fi cumparata si pentru acasa si recunosc ca am negociat cu mine si portofelul meu o eventuala achizitie, atat de mult mi-a placut.
A urmat apoi seara oficiala de relansare a colectiei, la H’Art Museum.
Au fost 7 ore pline, dar in cel mai bun sens al cuvantului. Flori rosii peste tot, lumina calda, workshop-uri, cea mai buna pavlova pe care am mancat-o vreodata, oameni, energia aia feminina care nu e demonstrativa si tocmai de aia o simti. La un moment dat m-am oprit din vorbit si testat si pozat si doar m-am uitat in jur, pentru ca totul avea un fel de coerenta rara: nimic nu era pus acolo doar ca sa arate bine, totul facea parte din aceeasi poveste, aceeasi experienta.
Dar momentul in care totul s-a asezat pentru mine nu a fost acolo, a fost acasa, unde ma astepta cel mai dedicat fan Rituals pe care l-am intalnit vreodata: fiica mea de 12 ani. Un mic colectionar profesionist de geluri de dus spuma si scrub-uri. Era pregatita sa faca unboxing si sa testeze tot. Evident toata experienta s-a transformat intr-un ritual complet de baie de mai bine de o ora. A aliniat toate produsele, a testat fiecare textura, si-a pus muzica, a aprins lumanarea. Mi-am dat seama ca pentru ea nu exista dilema asta adulta despre cum sa te relaxezi corect. Ea intelege instinctiv bucuria de a avea grija de tine.
Si cred ca, de fapt, asta mi-a ramas din toata experienta: ideea ca ritualurile nu sunt ceva ce trebuie sa inveti, sunt lucruri mici, facute cu putin mai multa atentie decat de obicei. Un dus care dureaza mai mult, un parfum care te tine prezent, un moment in care nu faci nimic, dar fix de-aia castigi timp.
Foto: Damon Rigter, Caroline Verkade, Arhiva Personala
