Draga mea Cristina, iti multumesc pentru toate amintirile…

Avatar1
De Andreea Raicu
13 ian. 2020

Seara tarziu a sunat telefonul care mi-a data vesta care a taiat rasuflarea multor romani: a murit Cristina Topescu.

Absolut socant. Tocmai de aceea mintea nu putea sa conceapa si nici sa proceseze aceasta informatie. 

Am deschis televizorul care confirma aceasta informatie oribila. Un om pe care l-am cunoscut atat de bine, de care ma apropiasem mult in anii in care am lucrat impreuna atat la Pro Tv, cat si la Prima tv, cu care m-am auzit lunile trecute ca sa ne vedem, a plecat.

Am cunoscut-o pe Cristina in urma cu peste 20 de ani, cand m-am anjagat la Pro Tv, unde ea prezenta stirile. O admiram mult, iar intalnirea cu ea a facut sa imi fie foarte draga. Un om atat de cald, atat de deschis, de vesel, de plin de energie, un om care avea timp si rabdare pentru toata lumea si mai ales pentru caini, lucru care cred ca ne-a si apropiat intr-o prima faza.

Cred ca ceea ce m-a cucerit cel mai tare la Cristina a fost sinceritatea ei.

Spunea intotdeauna ce gandea fara sa raneascainsa pe nimeni, nu aveai niciodata surprize din partea ei si era un om foarte bun, cu o inocenta pe care o intalnesti foarte rar.

Era rac ca si mine, ea fiind nascuta pe 4 iulie, si ne auzeam mai mult in perioada aceea. “La multi ani, racusorule!…” Asa incepea mesajul de ziua mea pe care il primeam in fiecare an. 

Am facut multe emisiuni impreuna, fiind atat invitata la ea, cat si ea la mine. Imi aduc aminte de fiecare cu atata placere. Am ras mult, ne-am distrat si am avut parte de interviuri foarte interesante pentru ca ea era al naibii de buna la asta. Era un jurnalist minunat, cu o diplomatie fantastica, ce reusea sa te faca sa vorbesti despre lucruri la care nici nu te-ai gandit.

Mi-aduc amine ca prima emisiune la care am mers dupa venirea din India a fost e ei, in perioada in care era la Prima Tv. Nu aveam nici cea mai mica idee ca voi vorbi de lucruri atat de intime, dar ea a stiu sa ma faca sa imi doresc sa povestesc.

Ne-am intalnit la o petrecere dupa multi ani dupa plecarea ei de la Prima TV.

Am stat una langa alta si am vorbit mult, am depanat amintiri si am povestit ce se intamplase in vietile noastre. Parca nu ne mai vazusem de cateva zile. Am ras mult si ne-am despartit cu promisiunea de a revedea curand.

Nu am facut-o… In urma cu cateva luni, am schimbat cateva mesaje in care imi spunea ca isi mai revenise dupa o perioada mai grea, mai ales dupa plecarea tatalui ei, si ca ar vrea sa ne vedem si sa mancam o salata, ea fiind o super pofticioasa.

Am amanat intalnirea pentru o perioda mai putin aglomerata pentru mine, fara sa ma gandesc vreo secunda ca poate acel moment nu va mai fi. 

Stiu ca moartea e cea mai mare certitudine pe care o avem si cu toate astea, cand e atat de aproape, te loveste atat de tare… ca cel mai neasteptat lucru. Vestea plecarii ei a fost ca o lovitura in moalele capului pe care inca o simt.

Imi va ramane mereu in cap vocea ei, pe care o recunosteam dintr-o mie, care imi spunea mereu “Racusorule, sper sa fii bine.”

“Racusorule, multumesc pentru toate amintirile, pentru conversatiile atat de frumoase, pentru cuvintele minunate si sper ca sufletul tau sa isi  gaseasca  linistea acolo…”

Foto: Facebook – Cristina Topescu