Cele mai frumoase plaje din Creta si motivul pentru care cretanii traiesc mai mult

Teodora Tirca1
De Teodora Tirca
11 iun. 2019

Am avut oportunitatea de a calatori in Grecia pentru a doua oara – de data aceasta in Creta, dupa ce Ryanair a introdus zborul direct catre Chania, care dureaza mai putin de doua ore.

Daca iubesti Creta sau vrei de multa vreme sa o descoperi, te vei bucura sa afli ca din luna aprilie a acestui an iti va fi mai usor ca niciodata sa ajungi aici – prin zborul direct introdus de cei la de la Ryanair. Pe mine m-a bucurat nespus acest fapt, pentru ca voiam de mult sa ajung in Creta, insa ma retinea gandul ca voi pierde prea mult timp pe drum. Dorinta mi s-a indeplinit si sper ca zborul sa se mentina si pe timp de iarna – desi nu am nicio informatie in acest sens.

Creta e minunata!

Insula Imeri Gramvousa. Foto: Cristina Rosca, Ziarul Financiar

M-am simtit atat de bine in Creta, incat mi-a luat ceva timp sa incep sa scriu articolul – pentru ca nu stiam cum voi putea exprima in cuvinte toata bucuria pe care am simtit-o explorand aceasta insula fermecatoare. Calatoria mea a inceput la mijlocul lui mai, o perioada buna pentru explorari, pentru ca nu e inca foarte cald, iar locurile nu sunt intesate de turisti.

Eu si colegii mei jurnalisti am fost primiti cu o ospitalitate care imi era familiara din prima mea calatorie in Grecia, de acum doi ani. Toti oamenii cu care am intrat in contact au fost mai mult decat bucurosi sa ne ajute cu informatii si recomandari, astfel incat sederea noastra pe insula sa fie cat mai placuta.

Primele mele amintiri din Creta sunt legate de aerul pur in care se simtea marea, de diversitatea naturii (vedeai in acelasi timp plaje de nisip sclipitor si munti cu varfuri albe), de muzica greceasca plina de semnificatii si de terenul de fotbal din apropierea hotelului, unde cativa copii loveau cu pasiune intr-o minge pe jumatate dezumflata.

Zapada si vreme de… plaja?

Plaja Elafonisi. Foto: Arhiva personala

Am fost cazati in Chania, al doilea oras ca marime din Creta, si care mi-a aratat in primul rand crestele inzapezite ale Muntilor Albi – am fost uimita sa aflu ca pe munti e zapada pana spre sfarsitul primaverii, cu toate ca in aceasta perioada oamenii fac deja baie in mare. E un loc care iti demonstreaza ca natura stie sa respecte orice suflet – pe acela care tanjeste dupa aer racoros si catarari, dar si pe cel vesnic indragostit de soare si mare. Eu sunt un om al extremelor, asa ca imi place sa am ambele optiuni la dispozitie, motiv pentru care am imbratisat cu toata forta acest loc magic.

Centrul istoric al orasului Chania, un mic paradis cu usi colorate

O strada ingusta din centrul istoric al orasului Chania. Foto: Arhiva personala

Aveam sa aflam de la ghidul nostru ca orasul Chania are o istorie zbuciumata, in ciuda aerului sau boem, linistit si aproape jucaus. Diversitatea culturala e coplesitor de frumoasa aici, avand in vedere ca a fost capitala insulei in perioada venetiana, pana la cucerirea turca.

Pe aceste stradute inguste si fermecator de intortocheate vei gasi o combinatie eclectica de cladiri venetiene, otomane si moderne. Pentru ca sunt un copil ce refuza sa creasca, mie mi-au placut cel mai mult usile colorate din lemn: nuantele pastelate de albastru, verde si chiar ciclam mi-au ramas intiparite in minte pentru totdeauna.

Casa cu usi si obloane albastre din centrul istoric al orasului Chania. Foto: Arhiva personala

De aceea, chiar daca atractia principala pentru tine vor fi plajele insorite, iti recomand sa strecori in program si explorarea micului centru istoric din Chania (locuitorii pronunta “Hania”, cu un “h” gutural), pentru ca pe langa terasele boeme vei putea descoperi aici si o piata acoperita, intesata cu preparate delicioase specifice locului.

Prima mea croaziera paradisiaca

Vaporul care ne-a dus catre Gramvousa si Balos. Foto: Arhiva personala

Iti vine sa crezi sau nu, Creta e primul loc care m-a rasfatat cu o croaziera pe mare. In a doua zi am plecat cu entuziasm catre micul orasel Kissamos, de unde am luat vaporul catre insula Gramvousa si apoi laguna Balos.

Nu am avut rau de mare – phew! – iar ghidul nostru pentru aceasta calatorie ca o infinitate albastra a fost Vicky Arvelaki, o producatoare independenta de documentare din Chania. A fost o intamplare norocoasa sa o cunosc pe Vicky (ghidul care ne fusese initial desemnat nu a mai putut ajunge) – nu doar pentru ca am purtat cu ea una dintre cele mai vindecatoare conversatii din viata mea pe plaja din Balos, ci si pentru ca m-a ajutat sa vad Creta prin ochii unui om care a crescut acolo.

Gramvousa, locul unde plaja se imbina cu vegetatia desertica

Plantele de pe insula Imeri Gramvousa. Foto: Arhiva personala

Insula Imeri Gramvousa m-a surprins cu apele ei in diferite nuante de albastru, turcoaz si verde, pietrele albe ce contrastau cu profunzimea marii, dar si vegetatia bogata. Sus, pe un promontoriu care se ridica la 137 de metri deasupra apei, domina vazduhul o cetate venetiana pe care am vrut neaparat sa o explorez, in ciuda urcusului greoi si soarelui ce devenise destul de puternic.

Parte a cetatii venetiene de pe insula Imeri Gramvousa. Foto: Arhiva personala

A meritat, pentru ca de acolo, de sus, am avut parte de un peisaj uluitor de frumos. Apele nemarginite si adierea usor sarata sunt amintiri pe care le voi pastra pentru totdeauna.

In drum spre cetate, am admirat pamantul rosu pe care cresteau cactusi si alte plante cu aspect desertic, in culori surprinzator de vii.

Laguna Balos, un loc care mi-a descatusat inima

Laguna Balos. Foto: Cristina Rosca, Ziarul Financiar

Suna siropos, dar chiar asa s-a intamplat. Pe nisipul din Balos am gasit linistea interioara si increderea de care aveam nevoie pentru a ma deschide catre lume. Am inchis ochii ca sa adulmec mai bine miresmele marii si ale naturii din jur, ca sa ascult fiecare miscare a valurilor si rasetele oamenilor fericiti.

Vicky, ghidul nostru din ziua aceea, a venit din spatele meu, diversificand “muzica” locului cu vocea ei cristalina: “I found you!” – “Te-am gasit” – mi-a spus ea, inainte sa se aseze langa mine. Am vorbit despre apa, despre nisip, dar si despre lucruri profunde care ne-au construit ca oameni, ca femei care lupta pentru a trai viata pe care si-au imaginat-o, si nu pe cea care le-a fost impusa de familie sau societate.

In Balos apa e prietenoasa – in unele locuri iti ajunge pana la glezne, in altele pana la genunchi. E perfecta pentru o baie racoritoare si terapeutica, si sigura pentru oameni ca mine, care nu stiu (inca) sa inoate. Copiii se simteau si ei in largul lor aici, jucandu-se in apa cu mingea si batatorind nisipul cu talpile lor mici. Apa era turcoaz, la fel ca in pozele acelea pe care le banuiesti ca ar fi imbunatatite prin Photoshop. Dar nu, e doar natura pura.

Explorarea Gradinii Botanice si secretul longevitatii cretanilor

Perspectiva din Gradina Botanica. Foto: Arhiva personala

De pe mare am ajuns fix in mijlocul unei vegetatii exotice, insa in urmatoarea zi, cand m-am bucurat sa aflu ca in programul nostru era inclusa explorarea Gradinii Botanice, aflata in partea de vest a Cretei si protejata de munti impunatori. Peisajul de aici mi-a taiat respiratia, iar livezile cu portocali m-au facut sa ma simt ca intr-un film italian.

Gradina Botanica se intinde pe o suprafata de aproape 20 de hectare pe un teren privat, o fosta plantatie de maslini care in 2003 a fost distrusa de focuri uriase. Proprietarul terenului, Petros Marinakis (49 de ani) ne-a povestit ca initial nu a avut idee ce ar putea face din acest teren mistuit de flacari al familiei sale.

Ce a mai ramas din unul dintre maslinii mistuiti de flacari in 2003. Foto: Arhiva personala

Reconectarea cu natura

Impreuna cu fratii lui s-a gandit apoi sa creeze prima gradina botanica din Creta, un proces lung si anevoios ce a implicat o investitie de peste 2 milioane de dolari. “Mi-am dat seama ca nu mai suntem conectati cu planeta noastra, ca exista oameni care nu stiu sa faca diferenta intre un maslin si un portocal. De aici ne-a venit ideea. Am adus guave, mango, avocado, lichi, ciresi si meri. Avem un sol si o clima care permit dezvoltarea florei tropicale, mediteraneene, dar si a celei alpine”, ne-a impartasit Marinakis.

A fost de-a dreptul facinant sa ma plimb printre plantele tropicale, sa adulmec aromele intepatoare de verbina, busuioc si oregano, sa-mi intiparesc in minte petalele delicate ale florilor pe care nu le mai vazusem pana atunci si sa aud pasarile cantand nestingherite.

Foto: Arhiva personala

Sus, Gradina Botanica are o platforma pe care proprietarul a construit un restaurant chic, cu vedere la muntii din jur si la frumusetea gradinilor exotice. Sa savurezi o masa delicioasa din preparate locale (si chiar produse pe suprafata Gradinii Botanice), impreuna cu un pahar de vin “de-al locului” va fi un rasfat greu de uitat.

Preparatele pe care le-am gustat la restaurantul Gradinii Botanice. Foto: Cristina Rosca, Ziarul Financiar

Dieta cretana, secretul tineretii

Marinakis ne-a mai dezvaluit un lucru care pe mine m-a interest foarte mult: cretanii traiesc mai mult decat alti oameni si par mai tineri decat sunt in realitate, datorita stilului lor de viata linistit si alimentatiei sanatoase. El chiar ne-a oferit “reteta tineretii”, explicand cele 5 principii pe care se bazeaza dieta cretana: ulei de masline in orice preparat, multe legume, pregatirea spontana a mancarurilor, din alimente pe care le ai la dispozitie in acea perioada a anului, ingrediente exclusiv locale si un pahar de vin pe zi.

Foto: Shutterstock.com